Codul de procedură fiscală a fost modificat recent, prin Legea nr. 295/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.266/21.12.2020. Noile prevederi vizează situațiile în care se poate constata nulitatea unui act administrativ-fiscal, trecerea în cadrul structurilor specializate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice a activității de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ-fiscale, precum și noi reguli referitoare la desfășurarea inspecției fiscale. Prezentăm, mai jos, modificările aduse Codului de procedură fiscală prin acest act normativ.

Principalele prevederi

1.  Sunt prezentate și alte situații care determină nulitatea unui act administrativ-fiscal:

• organul fiscal nu prezintă argumentele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă emisă în scris sau soluția adoptată de organul fiscal sau de instanța de judecată, în cazul în care contribuabilul/plătitorul a prezentat organului fiscal, anterior emiterii actului administrativ-fiscal, respectiva opinie/soluție;
• organul fiscal nu respectă considerentele deciziei de soluționare a contestației în cazul emiterii noului act administrativ-fiscal;
• emiterea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impunere de către organul de inspecție fiscală după încetarea inspecției fiscale, respectiv emiterea raportului de verificare și a deciziei de impunere de către organul fiscal după încetarea verificării situației fiscale personale;
• organul fiscal emite raport de inspecție fiscală/de verificare a situației fiscale personale și decizie de impunere/decizie de modificare a bazelor de impozitare/decizie de nemodificare a bazelor de impozitare/decizie pentru regularizarea situației ori decizie de încetare a procedurii de verificare a situației fiscale personale, în situația în care se fac constatări în legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare/valorii în vamă care fac obiectul inspecției fiscale/controlului vamal.

2.  Se introduc reguli noi în desfășurarea activității de inspecție fiscală:

În cazul în care inspecția fiscală a început și intervine încetarea persoanei juridice sau decesul persoanei fizice ca subiecte de drept fiscal, inspecția fiscală continuă cu succesorii persoanei respective, dacă aceștia există. În acest caz, creanța fiscală se stabilește pe numele succesorilor. În cazul în care nu există succesori, inspecția fiscală încetează.

Inspecția fiscală se suspendă și în situația în care organul de inspecție fiscală este sesizat sau i se aduce la cunoștință, în timpul inspecției fiscale, că împotriva contribuabilului/plătitorului se află în desfășurare o procedură judiciară în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul inspecției fiscale sau în situația în care documentele financiar-contabile ale contribuabilului au fost ridicate de organul de urmărire penală, fără a putea fi puse la dispoziția organului de inspecție fiscală.

Conducătorul organului de inspecție fiscală poate decide reverificarea unor tipuri de obligații fiscale pentru o anumită perioadă impozabilă, la propunerea organului de inspecție fiscală desemnat cu efectuarea inspecției sau la cererea contribuabilului, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

1. după încheierea inspecției fiscale apar date suplimentare care erau necunoscute organului de inspecție fiscală sau, după caz, contribuabilului, la data efectuării inspecției fiscale;
2. datele suplimentare influențează rezultatele inspecției fiscale încheiate.

Contribuabilul poate solicita reverificarea în situațiile în care nu poate corecta declarația de impunere.

Rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție fiscală, în care se prezintă constatările organului de inspecție fiscală din punct de vedere faptic și legal și consecințele lor fiscale, cu excepția cazurilor în care se fac constatări în legătură cu săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul inspecției fiscale, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 132 (sesizarea organelor de urmărire penală).

3.  Reglementări privind controlul antifraudă:

• la finalizarea controlului operativ și inopinat se încheie proces-verbal de control/act de control, în condițiile legii. Un exemplar al procesului-verbal de control/actului de control se comunică contribuabilului/plătitorului;
• contribuabilul/plătitorul își poate exprima punctul de vedere față de constatările menționate în procesul-verbal/actul de control în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare.

4.  Modificări în procedura de stabilire și reducere a penalității de nedeclarare/declarare eronată:

Pentru obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor și stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere, contribuabilul/plătitorul datorează o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, din obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor și stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere. Vechea prevedere se referea la obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor și stabilite de inspecția fiscală prin decizii de impunere.

Nu mai este obligatorie cererea contribuabilului pentru ca penalitatea de nedeclarare stabilită mai sus să se reducă cu 75%, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Ori de câte ori organul fiscal constată îndeplinirea acestor condiții, acesta comunică decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare prin evidențierea reducerii de 75% aplicate.

Penalitatea de nedeclarare nu se aplică dacă obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor și stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere rezultă din aplicarea unor prevederi ale legislației fiscale de către contribuabil/plătitor, potrivit interpretării organului fiscal cuprinse în norme, instrucțiuni, circulare sau opinii comunicate contribuabilului/plătitorului de către organul fiscal central.

5.  Modificări în procedura de reluare a valorificării bunurilor prin licitații:

În situația în care nici la a treia licitație nu se vinde bunul, se organizează o nouă licitație. În acest caz, bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit, chiar dacă acesta este inferior prețului de pornire a licitației, dar nu mai mic decât 25% din prețul de evaluare al acestuia. Vechea reglementare impunea condiția ca prețul de vânzare să nu fie mai mic decât cuantumul taxei de participare la licitație.

6.  Schimbări în competența de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ- fiscale:

Contestațiile formulate împotriva titlurilor de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ- fiscale emise de organul fiscal central nu se mai soluționează de către structurile specializate de soluționare a contestațiilor din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice în a căror rază teritorială își au domiciliul fiscal contestatarii sau de către Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ci se soluționează numai de către structura specializată de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Activitatea de soluționare a contestațiilor se realizează de structura specializată din cadrul aparatului propriu al Ministerului Finanțelor Publice atât la nivel central, cât și la nivel teritorial.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)