Sursa: Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.950 din 13 octombrie 2017 privind modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 967/2017 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale, emise și tipărite prin intermediul Unității de imprimare rapidă, publicat în Monitorul Oficial nr. 830/19.10.2017

• Adresă de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terți;
• Decizie privind compensarea obligațiilor fiscale;
• Notă privind restituirea/rambursarea unor sume.

Sursa: Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.800 din 20 octombrie 2017 pentru aprobarea Procedurii privind anularea penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale reprezentând TVA, în cazul contribuabililor care optează pentru plata defalcată a TVA, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial nr. 846/25.10.2017

• Decizia de amânare la plată a penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale reprezentând TVA;
• Decizia de modificare a deciziei de amânare la plată a penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale reprezentând TVA;
• Decizia de anulare a penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale reprezentând TVA;
• Decizia de repunere a penalităților de întârziere amânate la plată, aferente obligațiilor fiscale principale reprezentând TVA.

Sursa: Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.827 din 30 octombrie 2017 privind completarea unor reglementări contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 873/07.11.2017

În Planul de conturi general cuprins la punctul 594 din Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014, cu modificările și completările ulterioare, se introduc conturile 5126 „Conturi la bănci în lei – TVA defalcat (A)” și 5127 „Conturi la bănci în valută – TVA defalcat (A)”.

În Planul de conturi cuprins la punctul 196 din Reglementările contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.844/2016, cu completările ulterioare, se introduc conturile 5126 „Conturi la bănci în lei – TVA defalcat (A)” și 5127 „Conturi la bănci în valută – TVA defalcat (A)”.

În Planul de conturi general cuprins la punctul 228 din Reglementările contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, aprobate prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 1.969/2007, cu modificările și completările ulterioare, se introduc conturile 5126 „Conturi la bănci în lei – TVA defalcat” și 5127 „Conturi la bănci în valută – TVA defalcat”.

Sursa: Legea nr. 209 din 3 noiembrie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 875/07.11.2017

Conform acestei legi, vor fi scutite de la plata impozitului clădirile clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau de administrare, care au fațada stradală și/sau principală renovată sau reabilitată conform prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice.

Sursa: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79 din 8 noiembrie 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 885/10.11.2017

Această ordonanță aduce modificări semnificative Codului fiscal. În cele ce urmează le vom analiza pe cele mai importante, grupate pe titluri de impozite.

➔ Impozitul pe profit

Modificarea legislației în ceea ce privește fiscalitatea societăților impozitate pe profit presupune transpunerea în reglementările naționale a prevederilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (ATAD), publicată în Jurnalul Oficial L 193/19.07.2016.

Având în vedere aceste considerente, s-a introdus în Codul fiscal un nou capitol, Norme împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne. În condițiile în care metoda de deducere din directiva sus-menționată (utilizarea unui plafon din EBITDA) diferă de metoda internă actuală (utilizarea metodei de limitare prin gradul de îndatorare), s-a abrogat art. 27 din Codul fiscal privind deductibilitatea limitată a cheltuielilor cu dobânda și s-a introdus o nouă regulă de deducere pentru costurile de îndatorare înregistrate de contribuabili.

Astfel, conform noilor reglementări, societățile plătitoare de impozit pe profit au dreptul de a deduce, într-o perioadă fiscală, costurile excedentare ale îndatorării până la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 200.000 euro calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României valabil pentru ultima zi a trimestrului/anului fiscal (în principal dobânzile și pierderile nete din diferențe de curs valutar). Costurile excedentare ale îndatorării care depășesc plafonul deductibil menționat anterior sunt deduse limitat în perioada fiscală în care sunt suportate, până la nivelul a 10% din baza de calcul ce se determină ca diferența dintre veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, în perioada fiscală de referință, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale îndatorării, precum și sumele deductibile reprezentând amortizarea fiscală. În condițiile în care baza de calcul menționată anterior are o valoare negativă sau egală cu zero, costurile excedentare ale îndatorării sunt nedeductibile în perioada fiscală de referință și se reportează pentru anii fiscali următori.

În ceea ce privește costurile îndatorării, acestea constituie cheltuiala reprezentând dobânda aferentă tuturor formelor de datorii, alte costuri echivalente din punct de vedere economic cu dobânzile, inclusiv alte cheltuieli suportate în legătură cu obținerea de finanțare potrivit reglementărilor legale în vigoare, cum ar fi, dar fără a se limita la acestea: plăți în cadrul împrumuturilor cu participare la profit, dobânzi imputate la instrumente cum ar fi obligațiunile convertibile și obligațiunile cu cupon zero, sume în cadrul unor mecanisme de finanțare alternative cum ar fi „finanțele islamice”, costul de finanțare al plăților de leasing financiar, dobânda capitalizată inclusă în valoarea contabilă a unui activ aferent sau amortizarea dobânzii capitalizate, sume calculate pe baza unui randament al finanțării în temeiul normelor privind prețurile de transfer acolo unde este cazul, dobânzi noționale în cadrul unor instrumente financiare derivate sau al unor acorduri de acoperire a riscului aferente împrumuturilor unei entități, anumite câștiguri și pierderi generate de diferențele de curs valutar la împrumuturi și instrumente legate de obținerea de finanțare, comisioane de garantare pentru mecanisme de finanțare, comisioane de intermediere și costuri similare aferente împrumuturilor de fonduri.

Costurile excedentare ale îndatorării reprezintă suma cu care costurile îndatorării unui contribuabil depășesc veniturile din dobânzi și alte venituri echivalente din punct de vedere economic pe care le primește contribuabilul.

Totuși, în cazul în care contribuabilul este o entitate independentă, în sensul că nu face parte dintr-un grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară, și nu are nicio întreprindere asociată și niciun sediu permanent, acesta deduce integral costurile excedentare ale îndatorării, în perioada fiscală în care acestea sunt suportate.

• este o entitate în care contribuabilul deține direct sau indirect o participație, și anume drepturi de vot sau dețineri de capital în proporție de 25% sau mai mult, sau are dreptul să primească 25% sau mai mult din profitul entității respective;
• este o persoană fizică sau o entitate care deține direct sau indirect o participație, și anume drepturi de vot sau dețineri de capital în proporție de 25% sau mai mult într-un contribuabil, sau are dreptul să primească 25% sau mai mult din profitul contribuabilului;
• în cazul în care o persoană fizică sau o entitate deține direct sau indirect o participație de 25% sau mai mult într-un contribuabil și în una sau mai multe entități, toate entitățile în cauză, inclusiv contribuabilul, sunt considerate întreprinderi asociate.

O altă reglementare a OUG nr. 79/2017 în materie de impozit pe profit o reprezintă impozitarea la ieșire. Astfel, în cazul transferurilor de active, de rezidență fiscală și/sau de activitate economică desfășurată printr-un sediu permanent se introduce impozitarea valorii economice a oricărui câștig de capital creat pe teritoriul României, chiar dacă acest câștig nu a fost realizat până la momentul ieșirii. De asemenea, în cazul în care contribuabilul solicită plata eșalonată a obligației fiscale, se va percepe dobândă pentru plățile eșalonate ale impozitului, potrivit reglementărilor în vigoare.

Concret, pentru transferurile de active, de rezidență fiscală și/sau de activitate economică desfășurată printr-un sediu permanent, contribuabilul este supus impozitului pe profit de 16% aplicat asupra diferenței dintre valoarea de piață a activelor transferate într-o perioadă impozabilă și valoarea lor fiscală.

• contribuabilul transferă active de la sediul central din România la sediul său permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terț, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
• contribuabilul transferă active de la sediul permanent din România la sediul central sau la un alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terț, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
• contribuabilul își transferă rezidența fiscală din România într-un alt stat membru sau într-un stat terț, cu excepția acelor active care rămân legate efectiv de un sediu permanent în România;
• contribuabilul transferă activitatea economică desfășurată în România printr-un sediu permanent către un alt stat membru sau către un stat terț, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate.

• transferă active de la sediul central din România la sediul său permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terț care este parte la Acordul privind Spațiul Economic European (Acordul privind SEE), iar ca urmare a transferului România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
• transferă active de la sediul permanent din România la sediul central sau la un alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terț care este parte la Acordul privind SEE, iar ca urmare a transferului România pierde dreptul de a impozita activele transferate;
• transferă rezidența fiscală din România într-un alt stat membru sau într-un stat terț care este parte la Acordul privind SEE, cu excepția acelor active care rămân legate efectiv de un sediu permanent în România;
• transferă activitatea economică desfășurată în România printr-un sediu permanent către un alt stat membru sau către un stat terț care este parte la Acordul privind SEE, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate.

O altă regulă introdusă este cea conform căreia autoritatea fiscală poate să refuze contribuabililor beneficiile fiscale obținute din aranjamente abuzive, prin neluarea în considerare a acordurilor care nu sunt autentice, fiind întreprinse cu scopul principal de a obține un avantaj fiscal ce contravine obiectului sau scopului dreptului fiscal aplicabil, și nu din motive comerciale valabile ce reflectă realitatea economică.

Totodată, au fost introduse norme privind societățile străine controlate (SSC), cum ar fi reatribuirea veniturilor unei SSC supuse unui impozit scăzut în țara de reședință către contribuabilul român, societate-mamă, care devine astfel impozabil pentru aceste venituri atribuite, potrivit regulilor SSC, în România.

• entitatea este deținută, direct sau indirect, de un contribuabil român plătitor de impozit pe profit, într-un procent ce depășește 50% din capital sau contribuabilul are dreptul să primească mai mult de 50% din profiturile entității;
• impozitul pe profit plătit efectiv pentru profiturile sale de către entitatea controlată este mai mic decât diferența dintre impozitul pe profit care ar fi fost perceput de la entitate, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, și impozitul pe profit plătit efectiv pentru profiturile sale de către entitate.

Prevederile se aplică și sediilor permanente din state membre/state terțe ale unui contribuabil plătitor de impozit pe profit ale căror profituri nu sunt supuse impozitării sau sunt scutite de impozit în România.

• dobânzi sau orice alte venituri generate de active financiare;
• redevențe sau orice alte venituri generate de drepturi de proprietate intelectuală;
• dividende și venituri din transferul titlurilor de participare;
• venituri din leasing financiar;
• venituri din activități de asigurare, activități bancare sau alte activități financiare;
• venituri de la societăți care obțin aceste venituri din bunuri și servicii cumpărate de la întreprinderi asociate sau vândute acestora și care au o valoare economică adăugată redusă sau inexistentă.

➔ Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Titlul III din Codul fiscal a fost modificat semnificativ. Concret, s-au schimbat condițiile care trebuie îndeplinite de persoanele juridice române pentru încadrarea în definiția microîntreprinderii. Dacă în 2017 plafonul de venit era de 500.000 euro, în 2018 se majorează limita veniturilor realizate la data de 31 decembrie la 1.000.000 euro pentru aplicarea impozitului pe venit.

La pachet cu această modificare a fost eliminată și condiția privind realizarea de venituri, altele decât cele din consultanță și management, în proporție de peste 80% din veniturile totale. Cu alte cuvinte, SRL-urile care au preponderent activitate de consultanță vor putea aplica din 2018 impozitul pe venit.

Totodată, este bine cunoscut faptul că în prezent există anumite tipuri de activități exceptate de la aplicarea sistemului de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor. Societățile care desfășoară activități în domeniul bancar, cele care desfășoară activități în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, cu excepția persoanelor juridice care desfășoară activități de intermediere în aceste domenii, cele care desfășoară activități în domeniul jocurilor de noroc și cele care desfășoară activități de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor naturale, nu pot aplica acest sistem în anul 2017. Din 2018 însă se elimină și această condiție. Cu alte cuvinte, dacă o astfel de societate are la 31 decembrie 2017 un nivel al veniturilor sub 1.000.000 euro, va aplica impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.

O altă schimbare este eliminarea posibilității de a opta pentru aplicarea prevederilor titlului II – Impozitul pe profit pentru microîntreprinderile care au subscris un capital social de cel puțin 45.000 lei. În prezent există această opțiune, care este definitivă, cu condiția menținerii valorii capitalului social de la data înregistrării pentru întreaga perioadă de existență a persoanei juridice respective. În contextul modificării condițiilor de încadrare în categoria microîntreprinderilor au fost introduse reguli tranzitorii pentru intrarea în sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor a celor care au optat pentru aplicarea impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2017 inclusiv, precum și a persoanelor juridice române care desfășoară activități de natura celor care nu au fost sub incidența acestui sistem de impunere în forma aplicabilă până la data de 31 decembrie 2017 inclusiv.

➔ Impozitul pe venit

• activități independente;
• salarii și asimilate salariilor;
• cedarea folosinței bunurilor;
• investiții, cu excepția veniturilor din dividende;
• pensii;
• activități agricole, silvicultură și piscicultură;
• premii;
• alte surse.

Pentru celelalte categorii de venituri (veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile, veniturile din jocuri de noroc etc.) se mențin cotele din prezent.

Totodată, au fost reduse și cotele de impozit aplicabile în cazul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală, pentru care plătitorii veniturilor, persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă, au și obligațiile de a calcula, de a reține și de a plăti impozitul cu titlu de plăți anticipate prin reținere la sursă. Concret, din 2018 se reduce de la 10% la 7% cota aplicabilă pentru stabilirea plăților anticipate, efectuate în contul impozitului anual, și de la 16% la 10% cota aplicabilă pentru stabilirea impozitului pe venit ca impozit final. În acest caz, baza de calcul o reprezintă venitul brut din care se deduce cota forfetară de cheltuieli.

Dacă tot vorbim despre o reducere de impozit, aceasta trebuie prezentată în contextul general. Așa cum este bine cunoscut, în acest moment contribuțiile sociale obligatorii sunt suportate atât de angajat, cât și de angajator. Conform OUG nr. 79/2017, începând cu 1 ianuarie 2018, contribuțiile de asigurări sociale și contribuțiile de asigurări sociale de sănătate vor fi suportate integral de către angajat, procentul cumulat fiind de 35% din venitul brut al acestuia. Ca și până acum, angajatorii vor avea obligația de a calcula și de a reține la sursă contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice care obțin venituri din salarii. În acest context se discută despre o majorare a venitului minim brut pe țară astfel încât salariatul să nu fie afectat de această modificare fiscală. Astfel, dacă angajatorul dorește menținerea în 2018 a venitului net din 2017 pentru salariatul său, costul salarial cu angajatul respectiv rămâne același. Modificarea reprezintă doar o reașezare fiscală prin care contribuțiile sociale sunt suportate doar de angajat, măsură ce vine la pachet cu reducerea impozitului pe venit la 10%.

În acest sens a avut loc și majorarea nivelului marginal al venitului brut lunar obținut din salarii la funcția de bază, raportat la care se stabilește nivelul deducerii personale, de la 1.500 lei lunar, respectiv 3.000 lei lunar la 1.950 lei lunar, respectiv 3.600 lei lunar, inclusiv. Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei nu se acordă deducerea personală.

• pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 510 lei;
• pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere – 670 lei;
• pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere – 830 lei;
• pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 990 lei;
• pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 1.310 lei.

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.951 lei și 3.600 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive față de cele prezentate anterior.

➔ Contribuțiile sociale obligatorii

Și acest titlu se modifică substanțial având în vedere măsurile de reașezare fiscală. Așa cum am menționat mai sus, începând cu 1 ianuarie 2018, contribuțiile de asigurări sociale și contribuțiile de asigurări sociale de sănătate vor fi suportate integral de către angajat. În aceste condiții, cotele contribuțiilor sociale obligatorii sunt următoarele:

• 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați și de către cele pentru care există obligația plății contribuției de asigurări sociale, potrivit Codului fiscal;
• 4% datorată în cazul condițiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, de către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;
• 8% datorată în cazul condițiilor speciale de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010, de către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.

✔ Cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate (CASS) este de 10%, datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, potrivit Codului fiscal.

✔ Cota de contribuție asiguratorie pentru muncă (CAM) este de 2,25%, datorată de către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, precum și de persoanele fizice care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale și nici a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.

• 15% – la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale constituit în baza Legii nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu modificările ulterioare;
• 20% – la Bugetul asigurărilor pentru șomaj;
• 5% – la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale;
• 40% – la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata concediilor medicale;
• 20% – la bugetul de stat într-un cont distinct.

În acest context, sarcina fiscală a contribuțiilor sociale în cazul veniturilor din salarii și asimilate salariilor se suportă de către persoanele fizice care sunt angajați: contribuția de asigurări sociale, de 25% din venitul brut, și contribuția de asigurări sociale de sănătate, de 10% din venitul brut.

Angajatorii vor suporta contribuția asiguratorie pentru muncă de 2,25% și, dacă este cazul, contribuția de asigurări sociale pentru condiții deosebite de muncă de 4% și contribuția de asigurări sociale pentru condiții speciale și alte condiții de muncă de 8%.

Măsura referitoare la munca part-time se menține. Contribuția de asigurări sociale datorată de persoanele fizice care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor, în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parțial, nu poate fi mai mică decât nivelul contribuției de asigurări sociale calculate asupra salariului minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ.

• sunt elevi sau studenți, cu vârsta până la 26 de ani, aflați într-o formă de școlarizare;
• sunt ucenici, potrivit legii, în vârstă de până la 18 ani;
• sunt persoane cu dizabilități sau alte categorii de persoane cărora prin lege li se recunoaște posibilitatea de a lucra mai puțin de 8 ore pe zi;
• au calitatea de pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, cu excepția pensionarilor pentru limită de vârstă care beneficiază de pensii de serviciu în baza unor legi/statute speciale, precum și a celor care cumulează pensia pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii cu pensia stabilită în unul dintre sistemele de pensii neintegrate sistemului public de pensii;
• realizează în cursul aceleiași luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puțin egală cu salariul de bază minim brut pe țară.

În cazul persoanelor fizice care desfășoară activități independente, CAS se determină la o bază lunară de calcul ce este reprezentată de venitul ales de contribuabil, care nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna pentru care se datorează contribuția.

• venitul net realizat în anul precedent, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuția de asigurări sociale, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția;
• venitul net lunar estimat este cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna în care își încep activitatea sau cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția, în cazul celor care trec de la determinarea venitului net anual pe baza normelor anuale de venit la determinarea acestuia potrivit regulilor de stabilire a veniturilor în sistem real;
• valoarea lunară a normelor de venit, obținută prin raportarea normelor anuale de venit la numărul lunilor de activitate din cursul anului după aplicarea corecțiilor, este cel puțin egală cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția, în cazul contribuabililor care în anul fiscal în curs desfășoară activități impuse pe bază de norme de venit;
• venitul net lunar realizat în anul precedent, rămas după scăderea din venitul brut a cheltuielii deductibile, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puțin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabilește contribuția, în cazul contribuabililor care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală.

Ca și în acest moment, contribuția de asigurări sociale datorată de persoanele fizice care realizează venituri din activități independente și care nu sunt exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale se stabilește de organul fiscal prin decizie de impunere, pe baza declarației depuse la ANAF. Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale se evidențiază lunar, iar plata acesteia se efectuează trimestrial, în patru rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

• venituri din activități independente, definite conform art. 67 și 67¹ din Codul fiscal;
• venituri din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlurilor II, III din Codul fiscal sau Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activități, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125;
• venituri din cedarea folosinței bunurilor, definite conform art. 83 din Cod;
• venituri din investiții, definite conform art. 91 din Codul fiscal;
• venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, definite conform art. 103 din Cod;
• venituri din alte surse, definite conform art. 114 și 116 din Codul fiscal.

În cazul în care contribuabilul are venituri anuale cumulate cel puțin egale cu 12 salarii de bază minime brute, baza lunară de calcul al contribuției este salariul de bază minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează aceasta. Încadrarea în plafonul anual se efectuează prin însumarea veniturilor anuale menționate mai sus, realizate în anul fiscal precedent. Cu alte cuvinte, nu mai există o excepție de la plata CASS pentru veniturile din dividende cât timp beneficiarul acestora plătește CASS pentru alte venituri, așa cum este în prezent. Totuși, CASS anuală este plafonată la o bază de calcul de 12 salarii de bază minime brute.

➔ Taxa pe valoarea adăugată

La acest titlu a apărut o singură modificare, reprezentată de transpunerea în legislația națională a unor hotărâri ale Curții Europene de Justiție (Kittel și Recolta Recycling, C-439/04 și C-440/04, Rec., p. I-6161). Astfel, organele fiscale competente au dreptul de a refuza deducerea TVA dacă, după administrarea mijloacelor de probă prevăzute de lege, pot demonstra dincolo de orice îndoială că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată care a intervenit în amonte sau în aval în lanțul de livrări/prestări.