În condițiile în care, atât la nivel macro, cât și la scară micro, unele provocări, riscuri și incertitudini se mențin la cote ridicate, iar altele chiar se acutizează, a fost și este normal să înregistreze o circulație tot mai largă și mai intensă noțiunea de stabilitate. Firește, nu este vorba despre o stabilitate opusă schimbărilor, ci despre o premisă obligatorie tocmai pentru transformări pozitive pe linia consolidării economiei naționale, în context regional, european și mondial.

Aceasta este viziunea oferită publicului larg de recentul Raport bianual al Băncii Naționale a României (BNR), document care prezintă un interes deosebit și pentru profesioniștii contabili.

Ce anume ar fi de reținut, în special din perspectiva relației dintre stabilitate și schimbare? Înainte de toate, faptul că riscurile de încetinire mai pronunțată a creșterii economice au devenit mai importante pe fondul continuării războiului din Ucraina, menținerii inflației la un nivel ridicat (deși în scădere) și turbulențelor înregistrate în mai multe țări în sectoarele bancare. Se menționează astfel că, potrivit celor mai recente evaluări ale Fondului Monetar Internațional, se estimează o rată de creștere economică globală pentru anul în curs de 2,8% (în scădere de la 3,4%, în 2022 și revizuită tot în scădere cu 0,1 puncte procentuale față de anticipările din ianuarie 2023). Pentru zona euro, se prognozează o creștere de 0,8%, în 2023, în timp ce, pentru 2024, se așteaptă la o revenire modestă de 1,4%. Cu toate acestea, criza energetică, precum și tensiunile geopolitice pot constitui – paradoxal – o oportunitate pentru investiții în energie curată, pentru relocarea unor lanțuri de aprovizionare și de producție în vederea diminuării dependenței de furnizori din alte continente, accelerarea tranziției verzi, precum și schimbarea structurală a economiei spre una cu valoare adăugată mai mare. În Europa, de pildă, pachetul REPowerEU oferă oportunități substanțiale pentru investiții în noi capacități de producție, precum și pentru întărirea rețelelor destinate transportului de energie. În România, fondurile disponibile pentru asemenea investiții depășesc 1,4 miliarde de euro.

Pe fondul evocat, proiecțiile privind creșterea economică a României pentru 2023 indică o temperare a ritmului în linie cu situația de la nivelul global, 2,4% în cazul proiecțiilor FMI, respectiv 3,2% ale CE. Aceasta, sub impactul incertitudinilor multiple, în special al celor determinate de conflictul din Ucraina și de condițiiile înăsprite de finanțare, precum și deteriorării cererii pentru exporturi dinspre zona euro.

Din această perspectivă, în documentul BNR sunt identificate principalele provocări structurale la adresa stabilității financiare din România. Acestea sunt: (A) disciplina scăzută la plată în economie și vulnerabilități în bilanțul firmelor; (B) nivelul redus al intermedierii financiare; (C) evoluția demografică nefavorabilă; (D) schimbările climatice.

În ceea ce privește disciplina la plată față de partenerii nebancari, se constată că aceasta a continuat să se deterioreze, dar într-un ritm mai temperat. Companiile cu capitaluri negative rămân o vulnerabilitate semnificativă, contribuind cu 26% la volumul pierderilor agregate. Se cere, însă, remarcat că expunerea sectorului bancar față de aceste companii rămâne relativ scăzută.

Apoi – se subliniază în raport – România se menține pe ultima poziție în rândul statelor membre ale Uniunii Europene din punctul de vedere al intermedierii financiare. Bunăoară, la finalul anului 2022, ponderea creditării bancare a sectorului privat în PIB era de 25,6%, substanțial sub media UE (88,8%), mai redusă comparativ chiar cu țările din regiune (Cehia, 55,6%, Bulgaria, 48,8%, Polonia, 42,8% și Ungaria, 35,2%). Nu doar nivelul, ci și structura creditării companiilor nefinanciare atestă că este loc pentru o substanțială îmbunătățire a situației. Portofoliul de credite al băncilor denotă o pondere redusă a firmelor cu aport crescut de tehnologie în industrie și servicii (10,7%, la finalul anului 2022, similar cu cea de la nivelul întregii economii).

În același timp, raportul BNR confirmă o deteriorare a capitalului uman, astfel că avuția națională a României se află, în continuare, în zona de risc. Tendințele demografice negative sunt însoțite de proporția ridicată a persoanelor remunerate cu salariul minim pe economie, precum și de modificări nefavorabile în funcție de structura de vârstă a populației ocupate. Totodată, nivelul scăzut de pregătire în rândurile populației atestă că, în România, la finalul anului 2022, se înregistra cea mai redusă pondere a salariaților cu studii terțiare în rândul statelor membre ale UE (24%, cu 14 puncte procentuale mai puțin față de media UE). De asemenea, riscul climatic rămâne important din motivele pe care le-am expus frecvent în publicația noastră.

Când ne referim, însă, la schimbare ne apare limpede că gradul ridicat de digitalizare din ultimele decenii a condus la modificări și în sistemul financiar global, precum și asupra infrastructurilor infrastructurilor de profil, determinând apariția unor noi mijloace de plată și de tranzacționare, ceea ce își pune amprenta și asupra profilului actual și viitor al profesiei contabile.

În acest mod, ideea de schimbare este conținută obiectiv în dificultățile evocate. Experiențele acumulate de companiile performante fac parte integrantă din mijloacele de acțiune, la toate nivelurile și în toate domeniile, pentru întărirea stabilității economice, în primul rând a celei financiare, ca punct de plecare în conceperea, adoptarea și aplicarea de măsuri menite să asigure schimbări în bine, începând chiar cu viitorul apropiat.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)