În memoria colectivă, numele lui Little Richard a rămas, pentru totdeauna, legat de începuturile fenomenului rock’n’roll în anii ’50 cu melodii precum Tutti Frutti sau Long Tall Sally. Biografia sa se integrează organic principalelor caracteristici ale drumului de la anonimat la statutul de vedetă pe care le-am consemnat în toate rememorările incluse în această rubrică.

Referindu-ne acum la Little Richard, cu numele său înscris în acte de Richard Wayne Penniman, născut la 5 decembrie 1932 în Macon, Georgia (SUA), notăm că a fost al treilea dintre cei 12 copii ai unei familii „cu probleme”. Când a împlinit 13 ani, Richard a fost dat afară din casă de tatăl său, un om dur care trăia din vânzarea de alcool fabricat ilegal. Relația cu tatăl său nu a mai putut fi reparată din momentul în care acesta a observat tendințele homosexuale ale fiului. Trebuie, însă, precizat că anii copilăriei lui Richard au fost marcați de o puternică influență a bisericii, doi dintre unchi, precum și bunicul său fiind predicatori. A cântat muzică gospel și a învățat să cânte la pian în cadrul bisericii.

După ce s-a mutat din casa părintească, Richard a fost adoptat de o familie albă care deținea un club în Macon, unde și-a rafinat talentul și a început să susțină reprezentații.

Little Richard la începutul carierei, în anii ’50

După un spectacol susținut în 1951 la un post de radio din Atlanta, Richard a atras atenția casei de discuri RCA, cu care a încheiat un contract. Din cauza repertoriului alcătuit în mare parte din piese blues, cariera lui Richard nu a „decolat” însă, așa cum spera el.

În anul 1955, Richard a format o echipă cu producătorul Art Rupe, de la Speciality Records, care căuta un vocalist talentat care să cânte și la pian în vederea alcătuirii unei trupe de muzicieni în New Orleans. În luna septembrie a aceluiași an, Richard a intrat în studioul de înregistrări și a cântat Tutti Frutti, care avea să devină instantaneu un veritabil succes, ajungând pe locul 17 în topul Billboard.

Little Richard împreună cu o altă legendă rock’n’roll, Bill Haley

De-a lungul următorului an și jumătate, Richard a înregistrat numai piese rock de succes, printre care hiturile Long Tall Sally, Good Golly Miss Molly și Send Me Some Lovinʼ. Cu stilul său energic de a cânta la pian și cu versurile sugestive, Little Richard, împreună cu Elvis Presley și Jerry Lee Lewis, a demonstrat că rockul este un gen muzical demn de luat în seamă și a inspirat alți artiști, printre care celebra trupă The Beatles. Little Richard a avut succes și în lumea filmului, apărând în mai multe producții „rock”, precum Don’t Knock the Rock, în 1956, The Girl Can’t Help It, în 1957, și Mister Rock and Roll, în același an.

Little Richard împreună cu remarcabilul Frankie Lymon, februarie 1959

Pe măsură ce obținea succes după succes, Little Richard se confrunta tot mai mult cu dilemele sale existențiale, inclusiv în ceea ce privește cariera de artist rock. Pe neașteptate, în anul 1957, și-a întrerupt cariera de cântăreț rock’n’roll și s-a dedicat exclusiv bisericii, înregistrând numai piese gospel. Albumul său religios de debut, intitulat God is Real, a apărut în anul 1959. Cinci ani mai târziu, în 1964, după succesul trupei The Beatles cu melodia sa Long Tall Sally, Little Richard s-a hotărât să se întoarcă la muzica rock. De-a lungul următoarelor decenii avea să înregistreze numeroase melodii și să susțină concerte. Nu a mai obținut, însă, succese ca în perioada anterioară.

Little Richard într-o apariție televizată, în anii ’50

Reamintindu-ne de acest drum în zigzag, nu putem ignora sub nicio formă contribuția remarcabilă a lui Little Richard la afirmarea genului muzical rock. Este de subliniat, în acest sens, că această contribuție nu a fost pusă vreodată sub semnul întrebării. În 1986, Little Richard a fost unul dintre cei 10 membri originari ai Rock and Roll Hall of Fame. A primit Lifetime Achievement Award din partea National Academy of Recording Arts & Sciences în 1993, iar un an mai târziu a fost distins cu Pioneer Award din partea Rhythm & Blues Foundation.

Locul său în lumea genului muzical în care a strălucit este confirmat și de faptul că melodia Tutti Frutti, din 1955, a fost inclusă în National Recording Registry of the Library of Congress în anul 2010, cu mențiunea că „vocea sa unică, împreună cu sunetul irezistibil, avea să anunțe începutul unei noi ere muzicale”. Anul trecut, National Museum of African American History and Culture l-a omagiat pe Richard pentru rolul său deosebit în formarea unui nou gen al muzicii populare și pentru contribuția la cauza egalității raselor, ceea ce a influențat considerabil întreaga cultură și viață socială americană.

În ultimii ani, cel care a fost și este considerat unul dintre cei mai dinamici cântăreți nu a mai fost prezent pe scenă și la concerte. În vara anului 2012 i s-a făcut rău în timpul unui concert susținut în capitala SUA. În septembrie anul următor a suferit un atac de cord. Intervievat de Cee Lo Green în Atlanta, Little Richard declara: „Seara trecută, nici măcar nu realizam că sufăr un atac de cord. Tușeam și mâna mea dreaptă mă durea”. Cântărețul a luat o aspirină pentru copii, ceea ce, conform medicilor, i-a salvat viața. Richard a atribuit supraviețuirea sa divinității: „Iisus are un plan pentru mine. M-a adus înapoi”. Este o declarație definitorie pentru modul de a trăi, de a gândi al marelui artist.