Maxim – maximum, minim – minimum
Numărul 7, 28 feb. - 6 mar. 2017 » La început a fost cuvântul...
Cu toate că în numeroase cronici dedicate respectului față de limba română s-au semnalat erori repetate în folosirea unor adverbe și adjective, asistăm – în continuare – la „recidive” mai mult decât supărătoare. Exemple concludente în acest sens sunt cuvintele din titlul însemnărilor de față.
„Achitarea datoriei se va face în maxim un trimestru”; „Cu maxim 100 de euro este posibil să se procure…”; „Un procentaj de maxim 20% face atractivă oferta de…”; „Programul instituției prevede maxim opt consultații pe zi”. Ne oprim aici cu un prim set de exemple. În toate aceste cazuri, adjectivul „maxim” a luat nejustificat locul adverbului „maximum”. Respectivul adverb indică o situație în care este necesară folosirea unui echivalent pentru „cel mult”. Așa că era obligatoriu să se recurgă la cuvântul „maximum”. Folosim adjectivul „maxim” atunci când avem de-a face cu situații cum ar fi „rezultatul maxim” sau „aportul maxim”.
Ne este dat să auzim, mai ales în emisiuni de televiziune și radio, formulări de genul: „Este de apreciat că marja de câștig pornește de la minim 5 procente”; „Scadența a fost stabilită la minim un an”; „Pentru a obține un rezultat corect trebuie să înmulțim cu minim 1.000 lei”. Și în privința perechii de cuvinte „minim – minimum” este valabilă regula enunțată pentru „maxim – maximum”, adică trebuie să facem diferența între caracteristicile adverbului și cele ale adjectivului.
Cum aproape niciodată nu este de ajuns o singură eroare, să stăruim puțin asupra unuia dintre exemple, cel referitor la „Un procentaj de maxim 20%…”. Aici identificăm una dintre cele mai grave erori de exprimare deosebit de „rezistente” la mai toate semnalele emise de „paznicii” acurateței lingvistice: pleonasmul care nu poate fi dizlocat nici cu picamerul. „Procent” sau „procentaj” înseamnă, invariabil, „la sută”. Nu este dificil de priceput că – atunci când avem de construit o frază care conține cuvântul „procentaj” – putem să evităm pleonasmul prin recursul la numeroase posibilități, cum ar fi formula „o pondere de 5 la sută”.
Așadar, fiind vorba despre „procentaje”, ar fi de dorit ca pe ansamblul modalităților de comunicare scrise și verbale ponderea erorilor de exprimare de genul celor „inventariate” aici să scadă. Să ne amintim, în acest sens, un slogan publicitar de succes: „Dacă vrei, poți!” (T.B.)
Începe restaurarea unei bijuterii istorico-arhitecturale, Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia
Legătura dintre știință și artă – via învățământ | Aula Magna a Politehnicii, gazdă a spectacolelor de teatru
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistice pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională