Anul acesta, Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie, a fost marcată de un număr fără precedent de manifestări și de participanți, pe o arie geografică mult extinsă și cu o diversitate a modalităților de expresie cu totul deosebită. „Cronicarii clipei” – cum sunt numiți gazetarii – au explicat acest interes remarcabil prin mai mulți factori, printre care experiențele acumulate de organizatori, dispariția restricțiilor din timpul pandemiei, nevoia simplă, omenească de a te afla împreună cu semenii tăi în momente de intensă comuniune sufletească și, mai ales, exprimarea mai puternică a tot ceea ce are un caracter identitar, într-o lume în care se țin lanț „atentatele” la valorile naționale. Acești factori și mulți alții au determinat caracteristicile manifestărilor pe care le evocăm. În ceea ce ne privește, remarcăm, mai ales, diversitatea manifestărilor.

Dat fiind faptul că ziua de 15 ianuarie a „căzut” într-o duminică, startul a fost dat încă de joi, 12 ianuarie, prin adunarea festivă a Academiei Române. S-a consemnat astfel încă un prilej de a se reaminti că forul științific și cultural cel mai înalt al țării a inițiat, în 2010, proiectul de lege prin care s-a instituit, la nivel național, ziua de omagiere a Luceafărului poeziei românești, Mihai Eminescu, o zi cu numeroase și emoționante reverberații în conștiința publică. La toate cele 13 ediții anterioare s-au tratat teme fundamentale ale culturii naționale, în strânsă legătură cu schimbările care au avut și au loc în lume, inclusiv sub impactul noilor tehnologii.

O pleiadă de academicieni, începând cu președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, continuând cu vicepreședinții Răzvan Theodorescu, Marius Andruh, Mircea Dumitru și Nicolae-Victor Zamfir, cu secretarul general Ioan Dumitrache și încheind cu reputații critici literari Nicolae Manolescu și Mircea Martin, a susținut prelegeri care s-au constituit în tot atâtea pledoarii în afirmarea, promovarea și îmbogățirea culturii românești, cu deschiderea ei universală dintotdeauna, în combaterea nonvalorilor, a tot ceea ce este străin condiției umane.

Adunări festive au avut loc și în filialele Academiei Române din Cluj-Napoca, Iași și Timișoara.

Deosebit de interesantă a fost și dezbaterea de la Institutul Cultural Român, la Centrul Național al Cărții, dezbatere intitulată Presa culturală, schițe pentru un viitor posibil. Duminică seara a avut loc, la Opera Națională București, un spectacol festivdeosebit.

Nu avem posibilitatea de a menționa toate momentele mai importante care au marcat Ziua Culturii Naționale, respectiv cele găzduite de bibliotecile publice, de prestigioase teatre din centrele județene, de muzee (de pildă, la Muzeul Național de Artă al României s-au lansat trei ample lucrări, dedicate unor mari pictori români), la casele de cultură studențești și sindicale, în cluburi și cămine culturale. Menționăm, însă, în sinteză, că pretutindeni s-a remarcat interesul deosebit al unui număr foarte mare de participanți, ceea ce atestă convingător că numeroși semeni de-ai noștri nu sunt indiferenți față de modul în care este păstrată moștenirea culturală românească și cum i se adaugă opere valoroase unanim recunoscute. Se poate, deci, considera că atât timp cât acest interes este viu și puternic, șansele de a progresa pe toate planurile rămân nealterate. Este tonic că avem suficiente temeiuri pentru a formula o asemenea concluzie.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)