Ministerul Finanțelor (MF) a publicat în transparență decizională un proiect de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscal, act normativ care urmează să asigure conformarea cu prevederile Directivei (UE) 2021/514 A Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal. Scopul principal al actului normativ este acela de a preveni și de a combate situațiile de neconformare cu legislația fiscală în cazul serviciilor puse la dispoziție prin intermediul platformelor online. Astfel, statele membre își pot proteja bazele naționale de impozitare prin efectuarea unui schimb de informații ce vizează vânzătorii raportabili înscriși pe platformele online care realizează atât tranzacții interne, cât și transfrontaliere

Prin proiect, se propune, între altele, modificarea art. 62 alin.(5) și (6) Codul de procedură fiscală, astfel încât Agenția Națională de Administrare Fiscală să poată efectua verificări și controale în vederea respectării de către instituțiile financiare raportoare a procedurilor de raportare și de diligență fiscală prevăzute în anexele 1 și 2 și a procedurilor de conformare prevăzute în anexa I la Acordul FATCA, precum și pentru a monitoriza Instituțiile Financiare Raportoare în cazul în care sunt raportate conturi nedocumentate. De asemenea, se propune ca, în situația în care sunt identificate Instituții Financiare Nonraportoare sau conturi excluse care prezintă un risc scăzut de a fi utilizate pentru evaziune fiscală, ANAF să aprobe, prin ordin al președintelui instituției, proceduri administrative pentru a se asigura că acestea prezintă, în continuare, un risc scăzut de a fi utilizate pentru evaziune fiscală.

Proiectul aduce amendamente și în ceea ce privește procedura amiabilă. În prezent, potrivit art. 282 alin.(1) din Codul de procedură fiscală, contribuabilul/plătitorul rezident în România, care consideră că impozitarea într-un alt stat contractant semnatar al unei convenții sau acord de evitare a dublei impuneri cu România nu este conformă cu prevederile convenției ori acordului respectiv, poate solicita ANAF inițierea unei proceduri amiabile. De asemenea, în momentul de față, un contribuabil, în baza unei convenții sau a unui acord de evitare a dublei impuneri poate face o cerere de inițiere a unei proceduri amiabile către autoritatea competentă din statul în care este rezident.

Prin noul proiect publicat pe site-ul MF, se are în vedere crearea cadrului legal prin art. 282 alin. (1), prin care un contribuabil, în baza unei convenții sau a unui acord de evitare a dublei impuneri poate face o cerere de inițiere a unei proceduri amiabile către autoritățile competente din oricare dintre statele semnatare ale unei convenții sau a unui acord. Prin această prevedere România a pus în aplicare standardul minim cu privire la articolul 16 ”Procedură amiabilă” din Convenția multilaterală pentru implementarea în cadrul tratatelor fiscale a măsurilor legate de prevenirea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor. De asemenea, se va completa cadrul legal al art. 282 alin.(2) cu prevederea potrivit căreia o solicitare de inițiere a unei proceduri amiabile poate fi făcută de un contribuabil și atunci când acesta consideră că acțiunile autorității fiscale române sau acțiunile ambelor autorități fiscale ale statelor semnatare ale unei convenții sau a unui acord de evitare a dublei impuneri au ca rezultat sau vor avea ca rezultat o impozitare care nu este în conformitate cu respectiva convenție sau respectivul acord.

Inițiatorii proiectului propun, totodată, eliminarea sintagmei ”plătitorul rezident în România”, întrucât, conform prevederilor unei convenții sau acord de evitare a dublei impuneri, doar contribuabilul afectat de impunerea neconformă cu tratatul fiscal, nu și plătitorul rezident în România este persoana îndreptățită să deschidă o procedură amiabilă. De asemenea, se propun următoarele: ▪ crearea cadrului legal prin art. 282 alin. (3), prin care autoritatea competentă din România, în cazul în care consideră că obiecția contribuabilului nu este admisibilă sau este nejustificată, notifică sau implementează un proces de consultare bilaterală care permite autorității competente a celuilalt stat să își prezinte opiniile cu privire la obiectul procedurii amiabile; ▪ crearea cadrului legal prin art. 282 alin. (5), prin care se stabilește că în România, autoritatea competentă în realizarea procedurii amiabile este ANAF; ▪ crearea cadrului legal prin art. 282 alin. (8), prin care se instituie reguli tranzitorii cu privire la aplicarea prevederilor articolului 282 pentru cererile de inițiere a procedurilor amiabile depuse după data la care sunt aplicabile prevederile Convenției multilaterale pentru implementarea în cadrul tratatelor fiscale a măsurilor legate de prevenirea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor, deschisă spre semnare și semnată de România la Paris la 7 iunie 2017, ratificată prin Legea nr. 5/2022 sau ulterior acelei date pentru convențiile sau acordurile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state care prevăd posibilitatea ca un contribuabil să își poată prezenta cazul autorității competente a oricăruia dintre statele contractant.

Ministerul Finanțelor menționează, în Nota de fundamentare a actului normativ, că Directiva (UE) 2021/514 are drept scop modificarea primei directive ce vizează cooperarea administrativă, Directiva 2011/16- DAC, precum și extinderea domeniului schimbului automat de informații la veniturile realizate prin intermediul platformelor online, astfel încât administrațiile fiscale ale statelor membre să beneficieze de un nou instrument prin care: ▪ să identifice în mod corect contribuabilii care încearcă să ascundă capitaluri reprezentate de venituri pentru eludarea obligațiilor fiscale; ▪ să își administreze și să asigure punerea în aplicare a legislației lor fiscale atât în situații transfrontaliere cât și în cazul tranzacțiilor interne derulate prin intermediul platformelor online; ▪ să evalueze probabilitatea comiterii de evaziuni fiscale; ▪ să evite investigații suplimentare care presupun costuri administrative foarte mari. Noul proiect de OUG aduce câteva modificări ce vizează îmbunătățirea normelor privind schimbul de informații prin: ▪ introducerea unui nou articol, articolul 288^1, prin care se definește termenul de relevanță previzibilă în cazul schimbului de informații la cerere astfel încât să se prevină respingerea nejustificată a cererilor din partea statelor membre, precum și pentru a se asigura securitatea juridică atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru contribuabili; de asemenea, se introduce posibilitatea ca un stat membru să formuleze o cerere de informații care vizează grupuri de contribuabili care nu pot fi identificați individual, iar relevanța previzibilă a informațiilor solicitate poate fi descrisă numai pe baza unui set de caracteristici comune; ▪ modificarea articolului 291 prin introducerea unei noi categorii de venituri și anume, redevențele, astfel cum sunt definite la art. 257 din Codul fiscal, ce va face obiectul schimbului automat de informații.

De asemenea, principalele reglementări aduse prin actul normativ sunt cele introduse prin noul articol 291^5 care introduce obligația în sarcina operatorilor de platforme online de a raporta informații cu privire la veniturile obținute de vânzătorii raportabili prin furnizarea de activități relevante prin intermediul platformelor. Obligația de raportare are ca obiect atât activitățile transfrontaliere, cât și pe cele fără caracter transfrontalier, pentru a se asigura eficacitatea normelor de raportare, buna funcționare a pieței interne, condiții de concurență echitabile și principiul nediscriminării. În plus – se arată în Nota de fundamentare – o astfel de aplicare a normelor de raportare reduce sarcina administrativă care revine platformelor digitale. „Având în vedere utilizarea pe scară largă a platformelor digitale în exercitarea activităților comerciale, atât de către persoane fizice, cât și de către entități, este esențial să se asigure faptul că obligația de raportare se aplică indiferent de forma juridică a vânzătorului. Cu toate acestea, se prevede o excepție în ceea ce privește entitățile guvernamentale, cărora nu trebuie să le revină obligația de raportare. Raportarea veniturilor realizate prin intermediul unor astfel de activități va oferi administrațiilor fiscale informațiile cuprinzătoare necesare pentru a evalua corect impozitul pe venit sau profit datorat. În interesul simplificării și al reducerii costurilor de asigurare a conformității, se solicită operatorilor de platforme să raporteze într-un singur stat membru veniturile realizate de vânzători prin utilizarea platformei digitale”, precizează inițiatorii proiectului.

Printre informațiile ce trebuie raportate de către operatorii de platforme către autoritatea fiscală se numără datele de identificare ale operatorului de platformă, iar în ceea ce privește vânzătorii raportabili vor fi furnizate datele de identificare, adresa principală, adresa fiecărui bun imobil listat în cazul închirierii bunurilor imobile, numărul de identificare fiscală, numărul de identificare în scopuri de TVA, statul de rezidență, contraprestația totală plătită etc.

Principalele activități relevante ce fac obiectul raportării sunt închirierea de bunuri imobile și spații de parcare, serviciu personal, vânzarea de bunuri și închirierea oricărui mijloc de transport. Având în vedere specificul și flexibilitatea platformelor digitale, obligația de raportare le revine și operatorilor de platforme care exercită o activitate comercială în UE, dar care nu au rezidență fiscală, nu sunt constituiți sau administrați într-un stat membru și nici nu au sediu permanent într-un stat membru. Pentru a facilita îndeplinirea acestui obiectiv, operatorii de platforme străini trebuie să se înregistreze în Uniunea Europeană și să raporteze informații într-un singur stat membru în scopul desfășurării de activități pe piața internă. În cazul în care un operator de platformă străin nu respectă procedurile de diligență și de raportare îi va fi revocată înregistrarea. După revocarea înregistrării unui operator de platformă străin, acestuia îi va reveni obligația, atunci când se reînregistrează în Uniune, de a oferi statului membru de înregistrare garanții adecvate, cum ar fi declarații pe propria răspundere și garanții financiare. De asemenea, se reglementează faptul că în cazul neîndeplinirii obligației de înregistrare sau în cazul revocării înregistrării, accesul la site-ul sau aplicația unui Operator de platformă străin este oprit de către furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice , acesta putând fi reluat numai după îndeplinirea obligației de înregistrare sau după reînregistrare. Sunt stabilite măsuri care să reducă sarcina administrativă pentru operatorii de platforme străini și pentru autoritățile fiscale din statele membre, în cazurile în care există mecanisme adecvate care asigură schimbul de informații echivalente între o jurisdicție din afara Uniunii și un stat membru. „Prin urmare, operatorii de platformă dintr-o jurisdicție din afara Uniunii pot să raporteze informații echivalente privind vânzătorii raportabili ai statelor membre numai autorităților fiscale dintr-o jurisdicție din afara Uniunii, care, la rândul său, ar urma să transmită aceste informații administrațiilor fiscale ale statelor membre în temeiul unui acord internațional de schimb de informații încheiat între jurisdicția non-UE și statele membre. Echivalența informațiilor solicitate în temeiul articolului 291^5 și al anexei V și cele solicitate în baza unui acord internațional se realizează de către Comisia Europeană prin intermediul unor acte de punere aplicare”, se subliniază în Nota de fundamentare.

Totodată, se introduce un nou articol, articolul 295^1, care reglementează controalele comune realizate de autoritățile fiscale ale statelor membre. Controalele comune reprezintă un instrument suplimentar pentru cooperarea administrativă în domeniul fiscal între statele membre, prin care se completează cadrul existent și care prevede posibilitatea prezenței funcționarilor din alt stat membru în birourile administrative, a participării lor la anchete administrative, precum și a controalelor simultane. Controalele comune iau forma unor anchete administrative desfășurate în comun de autoritatea competentă din România și autoritățile competente din două sau mai multe state membre și vizează una sau mai multe persoane care sunt de interes comun sau complementar pentru autoritățile competente din România sau din statele membre respective. Constatările asupra cărora statele implicate în controlul comun sunt de acord vor fi reflectate într-un raport final și trebuie luate în considerare în cadrul instrumentelor relevante emise de autoritățile competente ale statelor membre participante.

Prin introducerea alineatelor (2^1) și (2^2) la articolului 299 se instituie posibilitatea ca autoritatea fiscală din România sau autoritatea competentă din alt stat membru să poată stabili o listă cu alte scopuri pentru care pot fi utilizate informațiile comunicate prin intermediul schimbului de informații.

De asemenea, prin modificarea articolului 308 se dorește îmbunătățirea normelor privind protecția datelor cu caracter personal în cazul schimbului automat de informații. În cadrul acestui articol se stabilește procedura pe care trebuie să o urmeze statele membre și Comisia în cazul unei încălcări a securității datelor într-un stat membru, precum și în cazurile în care încălcarea are loc în cadrul platformei comune bazate pe rețeaua comună de comunicații (CCN). În situația în care are loc o încălcare a securității datelor în România, autoritățile competente investighează, opresc și remediază încălcarea securității datelor și solicită Comisiei Europene suspendarea accesului la CCN, dacă încălcarea securității datelor nu poate fi oprită imediat și în mod corespunzător. Având în vedere caracterul sensibil al datelor care ar putea face obiectul unei încălcări a securității datelor, se prevăd măsuri precum solicitarea suspendării schimbului de informații cu statul membru (statele membre) în care a avut loc încălcarea securității datelor sau suspendarea accesului la CCN pentru unul sau mai multe state membre până la remedierea încălcării securității datelor.

Prin modificarea articolului 336 au fost introduse sancțiuni și s-a stabilit cuantumul acestora pentru a se asigura conformarea cu prevederile ordonanței. Principalele sancțiuni vizează: ▪ neraportarea, raportarea incorectă ori incompletă de către operatorii de platforme online; ▪ nerespectarea de către operatorii de platformă a procedurilor de diligență fiscală și de raportare; ▪ nerespectarea obligației de înregistrare în Uniunea Europeană de către operatorii de platformă străini; ▪ nerespectarea de către operatorii de platformă UE și non-UE a obligației de păstrare a evidenței electronice privind măsurile întreprinse pentru conformarea cu prevederile ordonanței; ▪ nerespectarea de către operatorii de platformă a obligației de a închide contul Vânzătorului care nu comunică informațiile prevăzute în secțiunea II, anexa V, precum și să nu îi permită acestuia să se înregistreze din nou pe Platformă sau să îi rețină plata Contraprestației către Vânzător atât timp cât Vânzătorul nu comunică informațiile solicitate; ▪ nerespectarea de către furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice a obligației de oprirea accesului la site-ul sau aplicația operatorului de platformă care nu se înregistrează sau căruia i-a fost revocată înregistrarea, precum și în situația nerespectării obligației de restabilire a accesului în urma solicitării ANAF; ▪ împiedicarea, prin orice mijloace, de către instituțiile financiare raportoare și operatorii de platforme a verificărilor și controalelor efectuate de ANAF; ▪ raportarea de către instituțiile financiare raportoare a altor conturi decât cele care fac obiectul raportării.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)