♦ Proiectul de act normativ a fost lansat în consultare publică

Ministerul Finanțelor (MF) a publicat în transparență decizională un proiect de OUG pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. MF menționează, în Nota de fundamentare care însoțește proiectul, că prin actul normativ urmează să se asigure „implementarea în legislația națională a recomandărilor experților Forumului Mondial privind transparența și schimburile de informații în scopuri fiscale din cadrul OECD cu privire la implementarea Standardului Comun de Raportare, precum și cele ale experților Comisiei Europene referitoare la transpunerea corectă și completă a Directivei 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal”. Potrivit Notei de fundamentare, măsurile propuse prin acest proiect sunt favorabile mediului de afaceri deoarece au ca obiect consolidarea mijloacelor actuale prin care statele membre pot preveni și combate practicile fiscale agresive, astfel încât să se asigure un mediu economic concurențial, predictibil și favorabil investițiilor.

Prin proiectul lansat în consultare publică se au în vedere:

♦ Modificarea articolului 62. Se  urmărește stabilirea obligației Instituțiilor Financiare Raportoare de a furniza organului fiscal central informații cu privire la conturile financiare ale contribuabililor ce sunt rezidenți ai statelor terțe cu care România are încheiat un instrument juridic de drept internațional. Astfel, prin proiect: ▪ se instituie un termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a acestei OUG, pentru aprobarea, prin ordin al președintelui ANAF, a formularului prin intermediul căruia Instituțiile Financiare Raportoare își vor îndeplini obligațiile de raportare; ▪ se stabilește obligația publicării, de către ANAF, într-o secțiune dedicată pe pagina de internet proprie a listei Jurisdicțiilor Participante, respectiv a listei Jurisdicțiilor care fac obiectul raportării; ▪ se instituie în sarcina Instituțiilor Financiare Raportoare a obligației de păstrare a tuturor înregistrărilor obținute prin aplicarea procedurilor de diligență fiscală și de raportare, a procedurilor speciale de diligență fiscală, a procedurilor suplimentare de raportare și de diligență fiscală pentru schimburile de informații referitoare la conturile financiare, precum și a oricăror probe pe care s-au bazat în vederea conformării cu prevederile stabilite în Anexa 1 și Anexa 2, pentru o perioadă de 10 ani de la data raportării informațiilor; ▪ se instituie în sarcina Instituțiilor Financiare Raportoare obligația de a furniza, la cererea organului fiscal central, în cadrul termenului de păstrare, informații și documente referitoare la măsurile, precum și la orice probe pe care s-au bazat pentru aplicarea procedurilor prevăzute în anexele nr. 1 și 2, precum și pentru conformarea cu normele prevăzute de Legea nr. 233/2015 privind ratificarea Acordului dintre România și Statele Unite ale Americii pentru îmbunătățirea conformării fiscale internaționale și pentru implementarea FATCA; ▪ se stabilește că ANAF nu va lua în considerare orice demers sau o serie de demersuri efectuate de o Instituție Financiară Raportoare ce au ca principal scop neconformarea cu procedurile de diligență și de raportare stabilite prin această ordonanță de urgență; ▪ se stabilește, în sarcina ANAF, obligația de a emite și publica pe pagina de internet proprie a unui ghid prin care să detalieze aspecte referitoare la modul de aplicare a prevederilor Legii nr. 233/2015 , a articolului 62 din Codul de procedură fiscală, precum și a anexelor nr. 1 și 2, cu luarea în considerare a comentariilor la standardul comun de raportare, publicate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și a altor clarificări aduse de autoritățile fiscale americane în ceea ce privește Legea nr. 233/2015.

♦ Modificarea articolului 71: ▪ se prevede că ANAF va colabora cu celelalte state terțe în baza instrumentelor juridice de drept internațional, nu doar în baza convențiilor, astfel încât să fie cuprins orice acord sau convenție încheiate cu un stat terț; ▪ se stabilește cu claritate care sunt tipurile de schimb de informații pe care ANAF le poate face cu statele terțe în baza instrumentelor juridice de drept internațional; concret, informațiile se transmit, după caz, automat, spontan sau la cererea autorității solicitante.

♦ Modificarea articolului 291: ▪ în vederea stabilirii clarității textului de lege, la alineatul (3) a fost înlocuită trimiterea la România cu termenul „autoritatea competentă din România”, astfel să se înțeleagă în mod clar cui îi revine obligația de a informa Comisia Europeană cu privire la categoriile de venituri și de capital despre care există date disponibile în vederea realizării schimbului de informații; ▪ în vederea păstrării uniformității textului de lege în tot cuprinsul Codului de procedură fiscală, la alineatul (4) sintagma „norme de raportare și de diligență fiscală” a fost înlocuită cu sintagma „proceduri de raportare și de diligență fiscală”.

♦ Modificarea articolului 294: ▪ din cadrul alineatului (2) a fost eliminată sintagma „În măsura în care acest lucru este permis potrivit legislației din România” deoarece nu oferă claritate textului de lege ținând seamă de faptul că tocmai Codul de procedura fiscală este actul normativ în baza căruia se stabilește sfera de aplicare și condițiile de realizare a cooperării administrative prin prezența în birourile administrative și participarea la anchetele administrative a funcționarilor din alte state membre.

♦ Modificarea articolului 336: ▪ în cadrul alineatelor (1) și (2) au fost introduse noi contravenții și s-a stabilit cuantumul sancțiunilor referitoare la: 1. neraportarea, raportarea cu întârziere sau raportarea incorectă ori incompletă de către Instituțiile Financiare Raportoare a informațiilor prevăzute la art. 62 alin. (1) - (3) și art. 291 alin. (4); 2. neaplicarea de către Instituțiile Financiare Raportoare a procedurilor de diligență fiscală, a procedurilor de raportare, a procedurilor speciale de diligență fiscală, precum și a procedurilor suplimentare de raportare și de diligență fiscală prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Codul de procedură fiscală sau a procedurilor de conformare prevăzute de Legea nr. 233/2015 privind ratificarea Acordului dintre România și Statele Unite ale Americii pentru îmbunătățirea conformării fiscale internaționale și pentru implementarea FATCA; 3. nepăstrarea de către entitățile raportoare a tuturor înregistrărilor obținute prin aplicarea procedurilor de diligență fiscală și de raportare, a procedurilor speciale de diligență fiscală, a procedurilor suplimentare de raportare și de diligență fiscală pentru schimburile de informații referitoare la conturile financiare prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la Codul de procedură fiscală, precum și a oricăror probe pe care s-au bazat în vederea conformării cu prevederile stabilite în anexele nr. 1 și 2 la Codul de procedură fiscală pentru o perioadă de 10 ani de la data raportării informațiilor; 4. obligația Instituțiilor Financiare Raportoare de a furniza, la solicitarea ANAF, informații și documente referitoare la măsurile și probele pe care s-au bazat pentru conformarea cu procedurile de diligență și de raportare prevăzute anexele 1 și 2 din Codul de procedură fiscală.

În ceea ce privește modificarea anexelor nr. 1 și 2 din Codul de procedură fiscală, inițiatorii proiectului precizează, în Nota de fundamentare, că acestea au fost completate cu Comentariile asupra Modelului de acord între autoritățile competente și cu cele ale Standardului Comun de Raportoare, elaborate de OCDE, astfel încât normele naționale să fie conforme cu prevederile DAC2 și SCR. „De asemenea, includerea comentariilor în anexe are ca scop preluarea în legislația națională a recomandărilor formulate de experții FM cu privire la implementarea standardului, precum și transpunerea completă și corectă a DAC2. În acest sens, prevederile din cadrul anexelor sunt mai detaliate, astfel încât entitățile raportoare să poată aplica în mod eficient procedurile de raportare și de diligență fiscală fără a se crea sarcini administrative mari și fără a fi create situații juridice incerte”, menționează reprezentanții MF.

Această OUG urmează să abroge OMFP nr. 1939/2016 deoarece prevederile referitoare la procedurile de diligență și de raportare privind SCR au fost preluate în integralitate în Codul de procedură fiscală și în anexele nr. 1 și 2. În ceea ce privește normele ce aveau în vedere procedurile de diligență și de raportare pentru FACTA, acestea se regăsesc în Legea nr. 233/2015. De asemenea, prin intermediul ordonanței de urgență au fost stabilite sancțiuni și pentru cazurile de neconformare cu prevederile Legii nr.233/2015.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)