Minimizare și minimalizare
Numărul 36, 13-19 sep. 2023 » La început a fost cuvântul...
Folosirea corectă a diferitelor noțiuni din sfera economico-socială permite presei tipărite și audiovizuale să îndeplinească și rolul extrem de important de promotor al limbii române în rândurile numeroșilor cititori, radio și telespectatori. Neîndeplinirea acestei obligații aduce evidente deservicii unei cauze cu adevărat esențiale pentru calitatea vieții concetățenilor noștri. Între confuziile de termeni, cu frecvență ridicată, se remarcă cele înscrise în titlul însemnărilor de față.
Bunăoară, într-o emisiune televizată, prezentatorul a afirmat, între altele: „Nu doresc să minimizez importanța temei analizate acum, ci doar să o situez la valoarea ei reală și obiectivă”. Acest exemplu impune observația potrivit căreia verbul „a minimiza” vizează ceva redus la minimum, adică la cea mai mică dimensiune. Or, sensul frazei citate era cu totul altul, și anume evitarea „minimalizării” importanței temei în dezbatere, subaprecierea, eventual desconsiderarea, diminuarea semnificațiilor acesteia. Totodată, când ceva este „real”, implicit capătă și un caracter „obiectiv”.
La rândul ei, o frază dintr-un editorial apărut într-o revistă săptămânală a conținut următoarea constatare: „Minimalizarea cheltuielilor bugetare reprezintă o cale sigură de reducere a decalajului negativ dintre acestea și venituri, ceea ce este o cerință perfect dezirabilă”. Aici nu era vorba despre „minimalizare”, ci despre operația de natură matematică de „minimizare”. Apoi, se cere subliniat că nu orice reducere de cheltuieli bugetare constituie o cerință „perfect dezirabilă”. De pildă, dacă efectul „reducerii” constă în diminuarea nivelului de trai, micșorarea puterii de cumpărare nu poate fi acceptată sub niciun motiv, devenind, deci, indezirabilă.
În aceeași categorie de erori s-a aflat și comentariul unui reporter radio: „Minimalizarea potențialului de care dispune economia națională micșorează cantitatea de resurse destinată circuitului productiv și celui creator de valoare adăugată”. Și aici se impunea folosirea vebului „a minimiza”, întrucât se referea explicit la „cantități de resurse”. Tototdată, semnalăm un pleonasm: „circuitul productiv” este, în esența lui, „creator de valoare adăugată”. Așa că derapajele lingvistico-logice menționate indică necesitatea de a „minimiza” erorile de acest tip, ceea ce va permite și obținerea de „valoare adăugată” în materie de comunicare publică. (T.B.)
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistic pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național
Toamna cinematografică, o adevărată... primăvară a creației artistice