Ne aflăm în cea de-a șasea lună a anului, exact în perioada în care se termină mandatul Președinției rotative a României la Consiliul Uniunii Europene, la final de sesiune parlamentară și, în același timp, în intervalul în care se conturează bilanțul economico-social de la începutul lui 2019, ca expresie a manifestării principalelor tendințe interne și externe ale evoluțiilor care ne vor marca puternic viața în următoarea perioadă, nu numai pe termen scurt, ci și pe termen mediu.

Puse – cum se spune – cap la cap, toate aceste elemente definitorii pentru actualitatea nemjlocită ne permit să identificăm ceea ce a fost, este și va fi esențial în condițiile pieței libere care se consolidează în țara noastră, inclusiv sub aspectul proceselor de integrare europeană și de globalizare. Avem în vedere, în special, mișcarea cererii și ofertei în perioada care a trecut din acest an, cunoscut fiind faptul că de aceste mișcări depind multe din toate cele care ne interesează în cel mai înalt grad, în calitate de creatori și, deopotrivă, de beneficiari ai bunurilor și serviciilor necesare traiului cotidian.

Sigur, este vorba aici despre procese și fenomene binecunoscute de profesioniștii contabili, însă reamintirea lor n-a avut alt scop decât acela de a contura contextul evoluției cererii și ofertei, în parametrii concreți ai realităților cu care ne confruntăm.

Așadar, datele statistice disponibile în acest moment reconfirmă că, deocamdată, principalul motor al creșterii economice continuă să fie consumul, determinat tocmai de „jocul” cererii și ofertei. Deși s-a diminuat, față de perioada corespunzătoare a anului trecut, volumul activităților din sfera comerțului cu amănuntul – principala componentă atât a cererii, cât și a ofertei – ne găsim încă departe de un echilibru, fie și numai relativ, între cele două procese, mai cu seamă din perspectiva ofertei interne. De aici, adâncirea dezechilibrului extern, reflectată de deficitele din comerțul internațional și din balanța de plăți. Evoluțiile în expresie valorică și procentuală sunt publicate sistematic în CECCAR Business Magazine, așa că nu le vom repeta. Interesează mai ales (cum remarcam) tendințele care s-au afirmat și se afirmă pe piață, sursă de concluzii de ordin practic în vederea fructificării mai eficiente a factorilor pozitivi și de frânare a acțiunii celor negativi.

În situația dată, soluția care se conturează în prezent constă în majorarea ofertei interne, fie și numai pentru acoperirea celei mai consistente părți a cererii solvabile, respectiv bunurile și serviciile esențiale incluse în coșul zilnic de consum. Pentru a se împlini acest deziderat este, însă, nevoie să crească semnificativ volumul cheltuielilor de capital, respectiv volumul investițiilor, și nu al oricăror investiții, ci cu precădere și preponderent al acelora care pot asigura din surse interne exact bunurile și serviciile deficitare. Or, tocmai aici se află „cuiul lui Pepelea”. Este nevoie urgentă de surse suplimentare de finanțare, dar și de forță de muncă, cerințe care nu pot fi nici integral, și nici în domeniile-cheie la care ne-am referit. Din păcate, resursele împrumutate au tendința mai mult decât evidentă de a-și restrânge contribuția la cheltuielile de capital din pricina înăspririi semnificative a standardelor de creditare.

Sigur, a intervenit un proces de dezmorțire a procesului investițional, ca efect al creșterii salariului minim în sectorul construcțiilor, dar este insuficient pentru o relansare robustă, atât de necesară a procesului de formare brută de capital fix. Este vorba despre volumul și ponderea achizițiilor de echipamente performante, adică de consolidarea reală a principalului factor care determină sporirea productivității muncii, mai ales în condițiile actuale de pe piață, când deficitul de personal, atât numeric, cât mai ales calitativ, are efectele negative bine cunoscute.

Acoperirea, fie și numai conjuncturală, a importurilor destinate satisfacerii cererii de consum cu exporturi adecvate implică, la rândul ei, investiții pentru menținerea și creșterea potențialului competitiv al economiei, în special al industriei prelucrătoare. Astfel, revenim inevitabil la resurse, în primul rând umane, iar creșterea costrrilor pe ora de muncă influențează direct pozițiile entităților românești pe piața externă marcată de acutizarea climatului concurențial, în situația în care renasc tendințele protecționiste. Iată, deci, teme de interes major care impun abordări și rezolvări pe măsura importanței lor. Este principala concluzie desprinsă din analizele, din dezbaterile actuale, ceea ce constituie și o premisă obligatorie pentru trecerea, începând cu entitățile de bază, la deblocarea mecanismelor gripate la care ne-am referit.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)