Misterul identității Omului cu masca de fier, celebru personaj istoric, a fost elucidat după mai bine de 350 de ani, conform concluziilor publicate într-o nouă carte de Paul Sonnino, profesor de istorie la Universitatea California din Santa Barbara. Identitatea sa a rămas un mister pentru că pe întreaga perioadă în care a fost închis a purtat o mască. Misterul identității Omului cu masca de fier a rămas de nepătruns chiar și pentru celebrul filosof francez Voltaire și pentru scriitorul Alexandre Dumas-tatăl. Istoricii au infirmat teoriile lansate de Voltaire și Dumas conform cărora în spatele măștii s-ar fi ascuns fratele geamăn al regelui Soare, Ludovic al XIV-lea.

În cartea The Search for the Man in the Iron Mask: A Historical Detective Story, Sonnino își poartă cititorii printr-o serie de documente istorice, corespondențe și informații istorice despre deținut. Întrebat de ce crede că acest mister a persistat atât de mult timp, Sonnino a răspuns că povestea acestui personaj a devenit rapid o legendă, iar unii istorici nu au vrut să o distrugă și au căutat să păstreze dimensiunea sa antiseptică, moralizatoare și sensibilă.

Omul cu masca de fier este numele dat unui prizonier arestat în 1669, condamnat la o soartă crudă de a avea prinsă de cap o mască de fier – după cum menționează povestea. Legenda Omului cu masca de fier este povestea reală a vieții lui Eustache Dauger. Cu timpul, povestea a devenit legendă și legenda s-a topit în mit, repovestită de sute de ori în poveștile pentru copii, romane și filme din întreaga lume.

Cele mai multe informații pe care le avem despre Eustache Dauger provin din corespondența pe care temnicerul său, Bénigne Dauvergne de Saint-Mars, o avea cu superiorii săi din Paris. Există destul de puține informații despre viața prizonierului dinainte ca acesta să fie întemnițat, cum ar fi circumstanțele în care a fost arestat și cum a ajuns să poarte masca. Aparent, nu există nicio dovadă istorică ce poate sugera că masca era făcută din altceva decât catifea neagră. Se crede că poveștile au început să facă referire mai târziu la masca de fier.

Cele mai timpurii referiri la prizonierul mascat datează din 1669 și sunt conținute de o scrisoare trimisă de marchizul de Louvois, ministrul regelui Ludovic al XIV-lea, lui Bénigne Dauvergne de Saint-Mars, guvernatorul închisorii Pignerol din Pinerolo, Piedmont, pe atunci parte a Franței. În scrisoarea sa, Louvois îl informa pe Saint-Mars că un prizonier pe nume Eustache Dauger trebuia să sosească aproximativ luna următoare (sfârșitul lunii august a acelui an). Această misivă conține mai multe notițe interesante, incluzând una privind îngrijorarea marchizului referitoare la acomodarea prizonierului. Louvois l-a instruit pe Saint-Mars să pregătească o celulă cu uși multiple, una închizându-se peste cealaltă. Ușile aveau să împiedice pe cineva din afară să asculte ce se vorbește înăuntru. O singură vizită pe zi îi era permisă guvernatorului pentru a-i oferi mâncare prizonierului și orice altceva avea nevoie. Celui din urmă i s-a comunicat că dacă va vorbi despre orice altceva decât nevoile sale imediate va fi omorât. Însă, așa cum stipula Louvois, prizonierul nu urma să aibă multe nevoi, având în vedere că era doar un valet. Potrivit multiplelor versiuni ale legendei, prizonierul purta masca în permanență.

Potrivit arhivelor, Eustache Dauger a fost într-adevăr valet pentru un alt prizonier, Nicolas Fouquet, marchiz de Belle-Île. Fost supraintendent al finanțelor, care a fost întemnițat de Ludovic al XIV-lea sub acuzarea de deturnare de fonduri. Trebuie să avem în vedere că Pignerol nu era chiar o închisoare de rând, era rezervată pentru o mână de oameni considerați a fi o rușine pentru stat. Lui Dauger îi era permis să-l asiste pe marchiz atunci când servitorul acestuia, La Rivière, era indispus.

Faptul că Dauger servea ca valet poate avea o importanță deosebită mai ales din perspectiva speculațiilor potrivit cărora acesta era de fapt un membru al familiei regale franceze. Mulți cercetători și istorici au disputat ideea că, în conformitate cu protocolul secolului al XVII-lea, era de neimaginat ca cineva cu sânge regal să fie servitor, aruncând astfel o umbră de îndoială asupra sugestiilor că Dauger s-ar fi înrudit cu regele.

Cea mai populară dintre toate legendele privind acest prizonier ține de originea sa. S-a spus că Omul cu masca de fier era fiul Anei de Austria și al cardinalului Mazarin, prin urmare, fratele vitreg ilegitim al regelui Ludovic al XIV-lea, idee transformată de Alexandre Dumas-tatăl în romanul de succes Vicontele de Bragelonne. Totuși, cartea a adus schimbări substanțiale: l-a transformat pe prizonier în fratele geamăn al lui Ludovic. Povestea spune că omul ar fi fost ascuns datorită drepturilor sale la tron. Gemenii ar fi fost o amenințare la succesiune, însă nimeni nu putea omorî un prinț cu sânge regal, așa că cel de-al doilea copil a fost mascat și încarcerat. Alte povești spun despre prizonier că ar fi fost într-adevăr fratele regelui, însă nu geamănul acestuia.

O teorie extrem de interesantă îi aparține lui Louis Gendron, un istoric militar francez care a intrat în posesia unor scrisori codate transferate mai târziu lui Etienne Bazeries – în armata franceză, departamentul criptografic – în timpul deceniului al nouălea din secolul al XIX-lea. După 3 ani lungi de decriptări, Bazeries a reușit să citească unele dintre mesaje, codate în Marele Cifru al lui Ludovic al XIV-lea. Unul dintre acestea menționa un prizonier identificat a fi generalul Vivien de Bulonde. Una dintre scrisorile lui Louvois făcea referire la crima acestuia. De Bulonde era acuzat de lașitate în timpul asediului de la Cuneo din 1691. Îngrijorat de sosirea iminentă a trupelor inamice din Austria, acesta a ordonat o retragere imediată, lăsând în urmă muniție și oameni răniți. Aceasta l-a înfuriat pe rege, care a ordonat „să fie condus la fortăreața din Pignerol, unde va fi închis într-o celulă, sub pază în timpul nopții, și îi va fi permis să se plimbe în împrejurimi în timpul zilei cu un 330 309”. S-a sugerat că acel 330 provenea de la mască, iar 309 reprezenta verdictul final. Totuși, această teorie nu poate fi verificată din cauza inconsecvenței datelor din alte surse.

Un alt prizonier candidat la titlu, favorit al secolului al XIX-lea, era colegul prizonier al lui Nicolas Fouquet, contele Ercole Antonio Mattioli. Acesta era un diplomat și ministru al lui Ferdinando Carlo Gonzaga, duce de Mantua, care a fost însărcinat cu negocierea în secret a tratatului din 1678, potrivit căruia ducele trebuia să livreze forța armată din Casale către Franța, în schimbul a 100.000 de scuți. Însă imediat ce aranjamentul a fost semnat, Mattioli l-a încălcat, vânzând secretul mai multor curți regale străine. Furios pentru că a fost păcălit, Ludovic al XIV-lea ar fi pus să fie răpit în cea mai mare taină și întemnițat în secret la Pignerol, în 1679. Este cunoscut faptul că Mattioli a murit în Îles Sainte-Marguerite, în aprilie 1694, și că prizonierul cu mască era de fapt Eustache Dauger.

Teoria conform căreia Omul cu masca de fier este Eustache Dauger este cea mai acceptată dintre toate. Este însă incert dacă acesta era numele său real sau era un pseudonim. Este cunoscut faptul că un om cu numele de Eustache Dauger de Cavoye, fiul unui căpitan din garda cardinalului Richelieu, s-a născut în 1637. Mai târziu s-a alăturat armatei regale, dar, în cele din urmă, a fost forțat să demisioneze, în dizgrație, după uciderea unui tânăr – în urma unei dispute, la beție –, fiind imediat încarcerat. La scurt timp după ce i s-a plâns surorii sale despre tratamentul la care era supus în închisoare (în 1678), acesta i s-a plâns chiar regelui, care a emis un edict prin care lui Dauger de Cavoye nu i se mai permitea să comunice cu nimeni decât în prezența unui preot. Problema cu această teorie – conform căreia De Cavoye este același Eustache Dauger care a fost pedepsit cu masca de fier – este că De Cavoye a fost ținut captiv în închisoarea Saint-Lazare, în timp ce Omul cu masca de fier se afla în Pignerol. Dovezile spun că De Cavoye a murit în anii ’80 ai secolului al XVII-lea, cu mult înaintea faimosului Dauger.

La 18 septembrie 1698, Saint-Mars a preluat noul post de guvernator al închisorii Bastilia din Paris, aducându-l cu sine pe prizonierul mascat. Acesta a fost pus într-o celulă solitară, în cea de-a treia încăpere din turnul Bertaudière. Secundul închisorii avea să-l hrănească. Locotenentul Du Junca, un alt ofițer al Bastiliei, spunea că prizonierul purta o mască din catifea neagră.

Omul cu masca de fier a murit la 19 noiembrie 1703 și a fost îngropat în următoarea zi sub numele de Marchioly. Toată mobila și îmbrăcămintea sa au fost apoi distruse, pereții celulei au fost văruiți, iar tot ceea ce era făcut din metal a fost topit. Fie că a fost vinovat de o crimă, fie că a fost forțat să poarte masca, există posibilitatea ca prizonierul să fi fost un cetățean obișnuit, numit Eustache Dauger, care l-a înfuriat pe rege, dar nu îndeajuns încât să-l execute. Acest biet suflet nu și-ar fi putut imagina vreodată că viața sa de captiv va deveni într-o zi o intrigă epică și că amintirea sa, deși anonimă, va dăinui până în zilele noastre.

Autoarea este istoric și producător
  al emisiunii PE AXA TIMPULUI la RADIO LIGHT.