Mit: Calificarea profesională menține exclusivismul și inaccesibilitatea profesiilor
Adevăr: Nu există nicio profesie care să nu fie preocupată de mărirea numărului de reprezentanți. Peste 650.000 de contabili calificați reprezintă profesia contabilă, aceasta fiind preocupată în permanență de creșterea acestui număr. Pe același principiu, niciun reprezentant al unei profesii recunoscute (de exemplu medicină, inginerie etc.) nu va declara că și-ar doi ca mai puțini oameni să se alăture domeniului său. De fapt, singurul lucru pe care profesiile îl urmăresc mai mult decât suplimentarea numărului de reprezentanți este calificarea profesională a acestora, astfel încât aceștia să poată proteja interesele celor pe care îi deservesc. Dacă această dorință de a proteja interesul public duce la restricționarea accesului anumitor persoane la anumite profesii, toate profesiile pot, și ar trebui, să accepte acest lucru.

Mit: Calificările nu sunt necesare pentru a asigura productivitatea
Adevăr: Unul dintre motivele principale pentru care calificarea a devenit indispensabilă în timp este faptul că economia noastră a devenit o economie bazată pe cunoaștere. Iar economiile bazate pe cunoaștere sunt în permanentă schimbare. În prezent, o mare parte dintre profesii depind de dezvoltarea continuă și de actualizarea abilităților. Acest lucru este valabil în special în cazul profesiilor în care tehnologia, bunele practici, nevoile și așteptările clienților evoluează rapid. Calificarea oferă clienților certitudinea că o persoană a ținut pasul cu aceste schimbări și, prin urmare, va fi mai capabilă, mai serioasă și mai demnă de încredere în ochii clienților.

Mit: Calificarea este doar o altă sarcină normativă nenecesară
Adevăr: Deși anumite reglementări sunt cu siguranță nenecesare, eliminarea reglementărilor profesionale s-ar face pe riscul nostru. Cele mai flagrante exemple de practici ilicite sau malpraxis rezultă aproape întotdeauna din încălcarea sau necunoașterea reglementărilor profesionale – criza financiară din 2008 fiind cel mai recent exemplu în acest sens. Reglementările profesionale garantează împotriva riscului de pierdere a economiilor de-o viață, asigură exactitatea prognosticurilor medicale în absența unor conflicte de interese și asigură viabilitatea clădirilor și podurilor construite de persoane care dețin competența necesară în domeniu.

Mit: Obligativitatea obținerii unei calificări profesionale împiedică oamenii să își câștige existență
Adevăr: Dimpotrivă, calificarea profesională oferă o mai bună protecție împotriva provocărilor cu care se confruntă profesionistul modern: automatizarea, globalizarea și salariile mici. Atunci când o persoană își dorește să urmeze o profesie și depune eforturi pentru a respecta și menține în permanență standardele de calificare ale acesteia, aceasta nu se va bucura doar de recompensele și provocările nesfârșite ale profesiei sale, ci și de o mai mare siguranță deoarece va fi menținut relevanța și valoarea profesiei.

Mit: Calificarea creează un sistem de acces pe două niveluri Profesioniști calificați versus persoanele care nu dețin o calificare
Adevăr: De fapt, în realitate lucrurile stau exact invers. Persoanele care sunt împotriva calificării profesionale sunt cele care doresc crearea unui sistem pe două niveluri prin care un segment de populație să poată beneficia de informații din partea unor surse necalificate și nespecializate la un preț mai ieftin, în timp ce persoanele privilegiate se bucură de avantajele calificării: consiliere etică și lipsită de conflicte, cunoștințe de ultimă oră, un nivel ridicat de răspundere și posibilitatea de a apela la consiliere în situațiile problematice.

Mit: Calificarea profesională este un fenomen modern
Adevăr: Calificarea nu este un fenomen modern. Profesia contabilă, de exemplu, a remarcat beneficiile calificării și a reglementării profesiei încă din anul 1896. De fapt, 36 dintre cele 55 de consilii statale de contabilitate din SUA există de peste 100 de ani. Adevărul este că societatea a susținut întotdeauna calificarea și reglementarea, chiar și la cele mai simple niveluri. Să luăm drept exemplu permisul de conducere. Noi, ca societate, nu permitem nimănui să conducă fără permis pentru că avem o responsabilitate față de siguranța participanților la trafic cu care interacționează fiecare șofer. Deși am putea renunța, cu siguranță, la permisele de conducere pentru a „dereglementa” societatea, vă dați seama ce haos s-ar crea?  Același lucru este valabil și în cazul profesiilor.

Mit: Dacă sunteți un susținător al pieței libere, nu puteți susține în același timp și calificarea și reglementarea profesională.
Adevăr: Piețele libere sunt cu adevărat libere doar atunci când există siguranță și toată lumea respectă regulile care sunt nediscriminante și aplicabile tuturor. Această siguranță este garantată de persoanele care înțeleg pe deplin un anumit domeniu și care protejează interesele celora care nu dețin aceleași informații. Aici intervine profesionistul calificat. Cu alte cuvinte: O persoană poate fi „liberă” dacă face o plimbare într-un cartier necunoscut și periculos, dar nimeni nu ar sfătui persoana respectivă să procedeze astfel și nici nu ar considera acesta un exemplu de libertate. Acest tip de pericol – caracterizat prin lipsa de încredere, a monitorizării, a siguranței și a securității, precum și de predispoziția de a accepta sfaturi nefiabile în căutarea celui mai bun demers– ilustrează efectele dereglementării profesionale în viața reală.

Mit: Apartenența la o profesie este chiar atât de diferită față de alte locuri de muncă, mai ales de cele care nu necesită o calificare profesională?
Adevăr: Profesiile sunt vocații, motiv pentru care cei care decid să urmeze o anumită profesie consideră că este important să se mențină la un nivel superior de educație, experiență, examinare, etică și dezvoltare profesională continuă. Obiectivele profesiilor nu au caracter comercial, ci reprezintă, în schimb, un angajament pe viață de a urmări excelența într-un anumit domeniu. Calificarea reprezintă atât o modalitate de a evalua acest angajament (cei care nu sunt pasionați de profesia lor nu sunt dispuși, de obicei, să depună eforturi pentru a obține o calificare), cât și de a uni și a monitoriza persoanele care au optat pentru o anumită profesie. Profesioniștii au ales o astfel de carieră deoarece îi atrag provocările din domeniul ales și perspectiva de a lucra în domeniul serviciilor.

Mit: Profesiile beneficiază de pe urma faptului că dețin informații necunoscute de persoane din afara profesiei și se dorește păstrarea secretă a acestora pentru ca profesiile să-și mențină influența și controlul
Adevăr: Profesioniștii nu trebuie priviți ca niște adversari. Aceștia doresc să diminueze dezavantajul persoanelor care nu dețin cunoștințe de specialitate. Cu toții apelăm la sprijin din partea unui profesionist atunci când ne confruntăm cu un domeniu nefamiliar și dorim să ni se acord toată atenția, să fim tratați corect și să ne putem baza pe informațiile primite. Competența pe care profesioniștii o dobândesc prin calificare este principalul motiv pentru care ne putem baza pe aceștia ca reprezentanții și aliații noștri cei mai de încredere.

Mit: Asigurările profesionale de malpraxis, recenziile online și acțiunile în instanță sunt o formă suficientă de protecție pentru publicul consumator.
Adevăr: Profesiile recunoscte impun cele mai înalte standarde pentru protejarea consumatorilor, a investitorilor și a pacienților, deoarece aceste profesii implică prestarea serviciilor cu cel mai înalt nivel de risc în societatea noastră. Profesioniștii - contabilii în cazul sănătății financiare, medicii în cazul sănătății fizice, avocații în domeniul acțiunilor juridice și alți profesioniști - prestează servicii și folosesc titulaturi cu o greutate deosebită atunci când vine vorba de încredere, seriozitate și atenție. A se presupune că asigurările de malpraxis sau recenziile online ale unui public neavizat sunt suficiente - și /sau a obliga consumatorii, investitorii și pacienții să recurgă la acțiuni în instanță pe propria cheltuială deoarece nu există supraveghere – nu este doar o dovadă de naivitate ci este și periculos. Mai ales dacă luăm în considerare tipul de activități prestate în cadrul acestor profesii.

Mit: Reglementările privind calificarea profesională variază de la stat la stat
Adevăr: Timp de trei decenii profesia contabilă și-a promovat și sporit uniformitatea în toate cele 55 de state și teritorii ale SUA. În anul 2018, toate aceste jurisdicții aveau în mare parte aceleași cerințe pentru accesul la profesie: Un candidat la titlul de contabil trebuie să promoveze examenul național unic pentru obținerea calificării de CPA (Certified Public Accountant), să participe la 150 de ore de formare, majoritatea dintre acestea fiind ore de contabilitate și materii conexe, și să dețină cel puțin 1 an de experiență relevantă în domeniu. Cu alte cuvinte, o persoană care dorește să obțină calificarea CPA nu va întâmpina multe diferențe în accesul la această profesie, indiferent de jurisdicția în care obține calificarea sau cea în care lucrează.

Mit: Calificările profesionale creează obstacole inutile în calea mobilității interstatale, limitând astfel concurența și accesul la profesie.
Adevăr: Profesia contabilă a abordat aceasta problemă prin intermediul organismelor sale de reglementare. Profesia a făcut progrese considerabile în privința reducerii obstacolele din calea mobilității interstatale prin adoptarea unor dispoziții care permit unei persoane calificate în statul A să practice profesia în statul B fără a fi nevoită să obțină o calificare din partea statului B. Conceptul de mobilitate individuală permite acum persoanele care dețin calificarea de CPA din Statele Unite să practice profesia contabilă în aproape fiecare jurisdicție americană, fără a fi nevoie să obțină o calificare sau chiar fără să furnizeze o notificare sau să plătească o taxă cât timp sunt calificați și și-au îndeplinit la zi obligațiile profesionale în statul de origine. Această realizare importantă a fost recunoscută de Comisia Federală pentru Comerț în raportul său intitulat „Perspective de politică, opțiuni de îmbunătățire a transferului licenței profesionale”.