Miercuri, 28 februarie a.c., a avut loc, la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) o ceremonie cu totul deosebită: s-a semnat actul de donație prin care uriașa gravură a Columnei lui Traian, realizată în tehnicile specifice secolului al XVIII-lea, a intrat în patrimoniul țării noastre. În acest fel, expoziția permanentă a MNIR intitulată Copia Columnei lui Traian se îmbogățește cu o piesă impresionantă, de trei metri înălțime, prin unirea a șase plăci distincte de gravură, prin care, atât cercetarea istorică, inclusiv în ramura ei consacrată artei, cât și publicul larg, beneficiază de o sursă suplimentară de cunoaștere a unor momente cruciale ale formării și afirmării poporului român în spațiul european.

Evenimentul prilejuiește, desigur, în primul rând, relevarea importanței unei donații care atestă, prin fapte, patriotismul autentic. Este vorba despre gestul familiei lui Claude G. Matasă de a transmite în proprietatea statului român una dintre cele mai tulburătoare expresii artistice ale etnogenezei poporului român. Claude G. Matasă a fost consul onorific al României în Florida (SUA) și a deținut în proprietate gravura care reprezintă o creație a artiștilor reuniți în celebrul atelier al lui Giovanni Battista Piranesi (1720-1778), cu participarea lui Francesco Piranesi (1758-1810) și a lui Domenico Cunego (1727-1803).

Lucrarea este intitulată: Trofeu sau mai bine spus Columna cu scară în spirală din marmură alcătuită din blocuri masive pe care au fost sculptate cele două Războaie Dacice purtate de Traian, înălțată în centrul marelui for ridicat pentru același împărat din ordinul Senatului și al Poporului Roman după triumfurile sale – Complexul fiind conceput de arhitectul Apolodor.

O astfel de operă a cunoscut o perioadă relativ îndelungată de elaborare a unor ediții succesive până s-a ajuns la forma care i-a satisfăcut pe autorii deosebit de exigenți. Ceea ce a rezultat marchează – după opinia specialiștilor – un moment de vârf în istoria gravurii, o adevărată lecție de măiestrie. În acest fel, se poate cerceta, până la cele mai mici detalii, o vedere frontală a Columnei lui Traian, vedere care se constituie în planșa nr. III, realizată în atelierul lui Giovanni Piranesi.

Bineînțeles, vizitatorii MNIR vor avea posibilitatea să afle numeroase alte date și fapte referitoare la respectiva gravură, precum și la donatori. Ceea ce, însă, se poate spune, per ansamblu, despre evenimentul care a avut loc la MNIR vizează, în special, două aspecte majore.

Primul atestă faptul că, în rândurile diasporei, sunt numeroși români care, prin cele mai diferite modalități, își manifestă sentimentele față de țara natală în cel mai convingător mod cu putință, adică prin fapte. Mai ales atunci când este vorba despre donarea unor opere de artă și a unor mărturii istorice, un asemenea act capătă valențe speciale întrucât devine o contribuție de cel mai mare preț la completarea patrimoniului național cu „piese” unicat, de valoare inestimabilă.

Al doilea aspect se referă la continua îmbogățire, în spațiile muzeale, a dovezilor extrem de importante despre istoria națiunii române. Este, deseori, emoționant modul în care turiști străini iau cunoștință de istoria noastră cu un sincer interes. Păcat, însă, că numărul vizitatorilor autohtoni nu este, încă, pe măsura necesară și posibilă nu numai pentru formarea unei solide culturi generale, ci și pentru „forjarea” sentimentelor cu adevărat patriotice.

Cert este că, în anul în care celebrăm Centenarul Marii Uniri, avem o mărturie în plus, semnificativă, despre originile poporului român, despre fundamentele istorice care constituie substanța de neînlocuit a tuturor legăturilor noastre cu pământul natal.