Dorința cvasiunanimă de a reveni, cât mai repede, la viața obișnuită, la activitățile din perioada ante-pandemie, este exprimată puternic, zi de zi, în cele mai diverse forme, inclusiv prin studiile prospective privind stările de fapt și de spirit de după depășirea crizei profunde cu care ne confruntăm în prezent. De aceea, cuvântul normalitate se află „la ordinea zilei”, cu toate derivatele lui din sfera verbelor, substantivelor și adjectivelor.

În același timp, este semnificativ că în predicțiile la care ne referim (tot mai multe și mai percutante) își face loc întrebarea: despre ce normalitate vom putea vorbi atât ca „germeni” apăruți și identificabili în perioada actuală, cât și ca realități palpabile ale viitorului post-pandemie?

Încercările de a se da răspunsuri calificate la această întrebare, încărcată cu mult dramatism, merită să fie reținute deoarece ele oferă, implicit, „materia primă” pentru noi comportamente, pentru noi viziuni, pentru noi direcții de acțiune, ca pregătire a unui viitor (sperăm) mai bun.

Firește, nu poate fi, deocamdată, vorba despre certitudini, dar este limpede că multe se schimbă și se vor schimba în numeroase sensuri, în primul rând în materie de profilaxie medicală și în pandantul ei economic, previziunea. De aici, locul și rolul special, de importanță capitală care revine și va reveni, într-o măsură mai mare, creșterii rezilienței la șocuri, pe întreaga arie de declanșare a acestora, interne și externe. Neîndoios, va fi cât se poate de normal să se schimbe prioritățile și în materie de afaceri, atât în funcție de noile configurații ale pieței, determinate de conștientizarea faptului că ocrotirea sănătății, la nivel individual, familial și comunitar (local și național, cu un puternic impact extern), reprezintă o prioritate absolută. Însuși procesul investițional public și privat va fi orientat, cu precădere, spre sectorul medical, pornindu-se de la resursa umană până la dotările cu echipamente adaptate combaterii unor maladii care, după toate probabilitățile, vor domina starea generală de sănătate a omenirii.

În „noua” normalitate, procesele educaționale, școlile, universitățile, formarea și perfecționarea profesională, inclusiv în sfera contabilității, își vor găsi un loc, mult mai semnificativ ca până acum, în ansamblul politicilor publice și în viața concetățenilor noștri.

Este vorba și despre extinderea fără precedent a digitalizării, dar și despre numărul și structura disciplinelor instructiv-educative, despre comprimări de cursuri și de dezvoltare a altora, adaptate – și ele – la cerințele reale ale „noii” economii, cu alte priorități, cu alte modalități de alocare a resurselor, cu alte specificități privind lanțul de creare și de utilizare a valorii.

La rândul ei, telemunca va avea noi dimensiuni și un conținut adecvat condițiilor de pe piața liberă, multe firme reorientându-se spre noi cerințe sau, pur și simplu, reinventându-se. Referindu-ne la munca la domiciliu apare, de pe acum, necesitatea de a păstra – ca și în numeroase alte cazuri – dreapta măsură. Digitalizarea nu rezolvă totul. Sunt numeroase activități care impun acțiuni în echipă, în colective uneori mari, care implică existența spațiilor industriale sau de birouri, ieșirea în câmp, parcurgerea unor distanțe, deseori mari, cu mijloace de transport, în special de mărfuri, exercitarea actului medical, în entitățile de profil. Desigur, vor fi schimbări și în asemenea domenii, mai ales în privința utilizării noilor tehnologii, însă normalul pe care îl clamăm nu va exclude, ci va presupune, obligatoriu, contactul direct interuman, față-n față, un grad de socializare consonant cu natura omului, prin excelență, de esență homo-sapiens și homo-economicus. La fel, activitățile cultural-artistice și sportive, turismul, alte componente ale calității vieții cunosc, încă din prezent, mutații semnificative, atât în conținut, cât și în modalitățile de desfășurare, care vor fi păstrate și, neapărat, adaptate atunci când gama și acuitatea restricțiilor se va restrânge considerabil.

Va fi, în mare măsură, revenirea la „vechea” normalitate, „altoită”, însă, pe trunchiul schimbărilor de mare amploare și profunzime intervenite între timp. Nu este exclusiv treaba viitorologilor să se pronunțe asupra acestor teme virtuale. Chiar pe baza experienței acumulate de fiecare dintre noi în perioada pandemiei, putem să evaluăm – inclusiv în sfera propriei profesii, a propriei afaceri – cum va arăta „noua” normalitate. Tema este pasionantă și, totodată, deschisă. Am considerat că este oportun s-o supunem atenției cititorilor, deoarece se va afla, tot mai des, pe agenda personală și publică.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)