Există cel puțin un element comun în numărul și diversitatea tot mai mare de idei, programe, planuri, inițiative, acțiuni menite să stimuleze business-ul bazat, în primul rând, pe capitalul românesc, și anume că piața liberă nu poate singură să asigure acel nivel de progres, de civilizație, de prosperitate pe care ni-l dorim cu toții. Începând cu reflecția strategică și terminând cu practica nemijlocită – nu numai la noi în țară, ci pretutindeni pe planetă – parlamente, guverne, corporații multinaționale, organizații financiare de anvergură mondială, asociații profesionale dezbat și adoptă măsuri menite să depășească limitele și să evite derapajele piețelor, să permită, astfel, o dezvoltare de tip durabil și incluziv.

Firește, pot fi enumerate preocupări curente, de o acuitate deosebită, legate de conjuncturi, de influențe interne și externe asupra stabilității financiare, cursului de schimb, dobânzilor de pe piața bancară, de starea vremii nu numai în privința agriculturii, dar experiența națională și internațională demonstrează convingător că soluțiile cele mai eficiente sunt rezultanta unei viziuni pe termen lung asupra evoluțiilor economico-sociale.

În fond, ceea ce este valabil în cazul entităților economico-sociale de bază – unde își desfășoară activitatea cea mai mare parte a profesioniștilor contabili din țara noastră – se verifică, pe deplin, la scară națională într-un sens precis prin care teoria se conexează cu practica. Este vorba despre ceea ce în știința viitorului înseamnă, în primul rând, dorința de „a învăța să ne uităm în oglindă”. Cu alte cuvinte, se reliefează rolul fundamental al capacității de autoevaluare de la nivelul persoanei până la cel național, sub aspectul resurselor și al țintelor propuse. Se pornește, deci, de la realități pentru a se elabora strategii realiste, cu obiective eșalonate în timp.

Specificul anului pe care îl parcurgem – iată, ne aflăm la jumătatea acestuia – respectiv marcarea Centenarului Marii Uniri, ne determină să medităm mai mult asupra unei teme a cărei importanță este imposibil de subapreciat: modul în care fiecare în parte și toți laolaltă putem să maximizăm eficiența utilizării resurselor, înainte de toate a celor umane, în slujba intereselor naționale îndreptate spre depășirea stării de subdezvoltare, în condițiile derulării proceselor de globalizare și integrare, așa cum se prefigurează ele în viitorul previzibil.

Nu încape îndoială că viitorul va continua să fie o prelungire a prezentului, că extrapolările – ca metodă științifică – se vor dovedi permanent folositoare, că tradițiile se cer păstrate și îmbogățite, dar ar fi o eroare gravă să nu punem accentul pe schimbările de esență determinate de ceea ce va reprezenta societatea bazată pe cunoaștere, cu nucleul ei, era digitală. De aici, atenția specială pe care publicația noastră o acordă unor astfel de teme fundamentale.

Sub aspect practic, se află pe prim-plan inovarea, atât în profesie, cât și în implicarea în elaborarea și aplicarea politicilor publice, implicit printr-o puternică și permanentă angajare civică. Faptele și datele pe care le prezentăm și le examinăm în acest sens, prin interviuri, prin relevarea unor experiențe reușite, prin poziții critice, dar constructive față de actele și fenomenele negative, arată indubitabil că – revenind la „învățatul de a ne privi în oglindă” – dispunem de potențialul necesar pentru a finaliza un autentic Proiect de Țară. Așa cum am mai relevat, un astfel de proiect pe termen mediu poate fi structurat exact pe coloana vertebrală a criteriilor de convergență cu care se operează în vederea aderării la moneda unică europeană în sferele economiei nominale, economiei reale și legislației. Nu este cazul să detaliem acum; o facem în fiecare număr al publicației noastre. Unirea profesionalismului performant cu civismul de calitate reprezintă una dintre cele mai favorabile premise ale împlinirii idealului național cărora Centenarul Marii Uniri le conferă viziune, consistență și realism.

(Copyright foto: everythingpossible / 123RF Stock Photo)