Mâine, 17 decembrie 2021, va intra în vigoare Legea nr. 296/2021 privind aprobarea OUG nr. 33/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 156/2000, care reglementează noi măsuri în vederea protecției cetățenilor români care lucrează în străinătate. Potrivit noului act normativ, în tot cuprinsul legii, sintagma „stat de destinație” se înlocuiește cu sintagma „stat de primire”. Prin stat de primire se înțelege orice stat care este membru al Uniunii Europene, al Spațiului Economic European sau al Confederației Elvețiene, precum și oricare alt stat, membru al Organizației Internaționale a Muncii.

Noul act normativ prevede, între altele, că interpunerea altor categorii de intermediari între agentul de plasare sau furnizorul de servicii de plasare a forței de muncă, persoana mediată și angajatorul străin este interzisă, cu excepția cazurilor reglementate de legislația statului de primire.

Este interzisă medierea a cărei finalitate o reprezintă stabilirea unui alt tip de raport juridic decât cel de muncă.

Agenții de plasare a forței de muncă și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a se asigura că, anterior deplasării acestora, lucrătorii plasați la muncă în străinătate dețin toate documentele necesare accesului și exercitării dreptului la muncă în statul de primire. De asemenea, noua lege prevede că agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă au obligația de a se asigura că lucrătorii plasați la muncă în străinătate beneficiază de timp suficient pentru studierea ofertelor ferme de muncă, anterior semnării contractelor, și că le-a fost explicat conținutul acestora, în detaliu. Durata minimă a timpului alocat studierii ofertelor ferme de muncă și explicării acestora este de 5 zile, în cazul lucrătorilor aflați la prima mediere. În cazul lucrătorilor care, anterior, au mai beneficiat de servicii de mediere durata minimă a timpului alocat studierii ofertelor ferme de muncă și explicării acestora, este de 2 zile.

În cazul plasării în străinătate a unor cetățeni români fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, agenții de plasare și furnizorii de servicii de plasare a forței de muncă sunt obligați să suporte costurile aferente repatrierii cetățenilor români în cauză, în baza documentelor justificative, dacă aceste costuri nu sunt suportate de către angajator.

Legea mai prevede, totodată, că, în cazul plasării în străinătate a unor lucrători cetățeni români, care, după semnarea contractului de mediere, nu își respectă obligațiile ce decurg din acesta, lucrătorii sunt obligați să achite o sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de către agentul de plasare sau de către furnizorul de servicii de plasare a forței de muncă, în baza documentelor justificative, fără ca această sumă să depășească 200 euro/lucrător, cu excepția cazului în care au fost agreate contractual și plătite alte sume.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)