Au intrat în vigoare, în întreaga Uniune Europeană, noile norme privind procedurile transfrontaliere de insolvență, propuse de Comisia Europeană (CE) în 2012 și adoptate în 2015. Noile norme facilitează recuperarea datoriilor în procedurile transfrontaliere de insolvență, permițând întreprinderilor să se restructureze și creditorilor să își recupereze banii cu mai mare ușurință, prin garantarea eficacității și eficienței procedurilor colective de recuperare transfrontalieră a creanțelor. Ele asigură, de asemenea, recunoașterea hotărârilor în materie de insolvență în întreaga UE.

„Noul regulament privind insolvența va facilita procedurile transfrontaliere de insolvență în UE și va preveni «turismul de faliment». Datorită noilor norme propuse privind restructurarea și oferirea unei a doua șanse, cadrul în materie de insolvență va elimina obstacolele din calea investițiilor și îi va sprijini pe întreprinzătorii onești”, a precizat Věra Jourová, comisarul european pentru justiție, consumatori și egalitate de gen.

Principalele caracteristici ale noilor norme sunt: 

● domeniu de aplicare mai larg: noile norme se aplică unei game mai largi de proceduri naționale de restructurare. Anumite tipuri de proceduri naționale de restructurare moderne și eficiente nu erau reglementate de vechile norme, ceea ce înseamnă că acestea nu puteau fi folosite în litigiile transfrontaliere. Acum va exista posibilitatea de a utiliza procedurile naționale de restructurare moderne pentru salvarea întreprinderilor sau recuperarea sumelor de bani de la debitorii din alte țări ale UE;

● o mai mare securitate juridică și garanții împotriva „turismului de faliment”: în cazul în care un debitor se mută cu puțin timp înainte de inițierea procedurii de insolvență, instanța va trebui să analizeze cu atenție toate circumstanțele cazului pentru a stabili dacă mutarea este autentică și nu are loc pentru a permite debitorului să profite de norme mai favorabile privind falimentul. Instanța va trebui să verifice dacă debitorul nu acționează ca un „turist în scopul falimentului”;

● șanse sporite de a salva o societate: noile norme conduc la evitarea „procedurilor secundare” (proceduri inițiate de instanțe dintr-o altă țară a UE decât cea în care se află sediul social al societății). Acest lucru va facilita restructurarea societăților într-un context transfrontalier. În același timp, normele prevăd, de asemenea, garanții privind interesele creditorilor locali;

● proceduri de insolvență ale unui grup de societăți: noile norme introduc un cadru privind procedurile de insolvență ale unui grup de societăți. Aceste norme vor spori eficiența procedurilor de insolvență care implică diferiți membri ai unui grup de companii. La rândul său, acest lucru va spori șansele de salvare a grupului, în ansamblul său;

● conectarea registrelor de insolvență: până în vara anului 2019 va exista o interconectare la nivelul UE a registrelor naționale electronice de insolvență. Acest lucru va facilita obținerea de informații cu privire la procedurile de insolvență din alte țări ale UE. (Sursa: Comisia Europeană)