Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activități au fost aprobate prin ordin comun al ministrului turismului și ministrului finanțelor publice și publicate în Monitorul Oficial (Ordinul nr. 264/464/2017, apărut în MO nr. 266/14.04.2017). 

Reamintim că, potrivit Legii nr. 170/2016, sunt obligate la plata impozitului specific unor activități persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit care desfășoară ca activitate principală sau secundară activități corespunzătoare codurilor CAEN: 5510 Hoteluri și alte facilități de cazare similare, 5520 Facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată, 5530 Parcuri pentru rulote, campinguri și tabere, 5590 Alte servicii de cazare, 5610 Restaurante, 5621 Activități de alimentație (catering) pentru evenimente, 5629 Alte servicii de alimentație n.c.a., 5630 Baruri și alte activități de servire a băuturilor. 

Normele metodologice, așa cum am amintit într-un articol publicat într-un număr precedent al CECCAR Business Magazine, precizează că aceste prevederi se aplică și persoanelor juridice române care au devenit plătitoare de impozit pe profit ca urmare a exercitării opțiunii potrivit art. 48 alin. (5) și (5²) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. 

Totodată, potrivit art. 1 alin. (2) din norme, persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit care au înscrisă în actele constitutive, potrivit legii, ca activitate principală sau secundară una dintre activitățile corespunzătoare codurilor CAEN redate mai sus, dar nu desfășoară efectiv activitate în domeniile respective nu sunt obligate la plata impozitului specific unor activități. 

De asemenea, microîntreprinderile care aplică prevederile titlului III din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, la 1 ianuarie 2017 nu aplică impozitul specific unor activități. 

Potrivit prevederilor normelor metodologice citate, îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 3 din Legea nr. 170/2016 (referitor la persoanele juridice române obligate la plata impozitului specific) se verifică la data intrării în vigoare a legii, la începutul fiecărui an fiscal, pe baza situației existente la data de 31 decembrie a anului precedent. Comunicarea către organul fiscal teritorial se efectuează până la 31 martie 2017 inclusiv sau, după caz, până la data de 31 martie inclusiv a anului următor. Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit care au optat pentru anul fiscal diferit de anul calendaristic intră în sistemul de impozit specific unor activități începând cu 1 ianuarie 2017. 

• contribuabilii care au mai multe unități și care determină impozitul specific anual prin însumarea impozitului specific aferent fiecărei unități, calculat conform formulei stabilite în anexa corespunzătoare codului CAEN;
• contribuabilii care desfășoară mai multe activități cu codurile CAEN prevăzute de Legea nr. 170/2016, cu excepția celor care desfășoară activități prin intermediul unui complex hotelier și care determină impozitul specific prin însumarea impozitului stabilit potrivit art. 6 din lege, pentru fiecare activitate desfășurată;
• contribuabilii care desfășoară activități prin intermediul unui complex hotelier, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, și care determină impozitul specific potrivit formulei stabilite în anexa nr. 3 din lege. 

• impozitul specific pentru veniturile din activitățile corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute de Legea nr. 170/2016;
• impozitul pe profit, conform titlului II din Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile din alte activități în afara celor corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute de Legea nr. 170/2016, cu toate obligațiile ce decurg din acest titlu și a normelor metodologice de aplicare a acestui titlu, potrivit HG nr. 1/2016, cu modificările și completările ulterioare.

Acești contribuabili trebuie să organizeze și să conducă evidența contabilă potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru stabilirea veniturilor și cheltuielilor corespunzătoare activităților vizate. Potrivit Normelor metodologice, pentru stabilirea cheltuielilor comune care vor fi luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal se utilizează o metodă rațională de alocare, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, sau prin repartizarea proporțional cu ponderea veniturilor obținute din activitățile vizate în veniturile totale realizate de contribuabil. 

Prevederile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 170/2016 au intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial.