În Monitorul Oficial nr. 656 din 2 iulie 2021 a fost publicat Ordinul nr. 922/2021 al ANAF pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior. Promovarea acestui act normativ a fost determinată, în principal, de necesitatea creării cadrului pentru aplicarea directă a legislației vamale unionale referitoare la auditul vamal, notificarea datoriei vamale, exercitarea dreptului de a fi ascultat de către persoana supusă controlului vamal ulterior. În acest context, s-a impus – potrivit inițiatorilor – abrogarea Ordinului vicepreședintului ANAF nr. 7521/2006 și promovarea unui nou ordin care să stabilească normele metodologice specifice inițierii, derulării și încheierii controlului vamal ulterior, cu respectarea întocmai a legislației unionale în domeniu.

În acest context, prin Ordinul ANAF nr. 922/2021 au fost introduse o serie de noi aspecte, vizând:

♦ Asimilarea auditului vamal ulterior cu controlul ulterior general, urmând ca prin procedura de lucru internă să se pună în aplicare Ghidul privind auditurile în domeniul vamal, document confidențial elaborat de DG TAXUD, destinat doar uzului autoritățior vamale ale statelor membre. Această prevedere a fost reglementată în cuprinsul noului Ordin la art. 11 lit. a) astfel:

„Acțiunile de control se pot desfășura în următoarele forme:

a) control general, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor operațiunilor vamale pentru o perioadă determinată. Auditul vamal ulterior poate fi asimilat controlului general. Controlul general este, de regulă, un control planificat.”

♦ Comunicarea motivelor care stau la baza luării unei decizii nefavorabile și exercitarea dreptului de a fi ascultat de către persoana supusa controlului vamal ulterior, în conformitate cu reglementările comunitare.

♦ Prevederi privind aplicarea art. 103 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii privind notificarea datoriei vamale, termenul de prescriere a notificării unui debitor și posibilitățile de extindere si suspendare a acesteia, respectiv „Nicio datorie vamală nu se notifică debitorului după expirarea unui termen de trei ani de la data la care a luat naștere datoria vamală”.

Inițiatorii menționează, în Referatul de aprobare, că au existat situații în care, în urma misiunilor de verificare ale Curții de Conturi sau Audit intern, s-a constatat că au fost întocmite acte de control cu nerespectarea termenului de prescriere a notificării datoriei vamale, în sensul în care aceste acte erau întocmite avându-se în vedere termenul de prescriere de 5 ani astfel cum era prevăzut în Codul de Procedură Fiscală și nu termenul de 3 ani prevăzut în Codul vamal al Uniunii.

Astfel în noul Ordin a fost introdus un nou articol – art. 32, care reglementează că durata efectuării controlului vamal ulterior este stabilită prin ordinul de control, aceasta putând fi extinsă în cazuri temeinic justificate, în funcție de obiectivele controlului, fără a se depăși termenul de prescriere a notificării datoriei vamale, prevăzut la art. 103 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii.

♦ O prevedere referitoare la unele sarcini și atribuții care nu intră în sfera de competență a autorității vamale ca urmare a solicitărilor primite din partea organelor de urmărire/ cercetare penală. În astfel de situații, autoritatea vamală nu poate da curs acestora, întrucât nu există prevederi stabilite în acest sens prin Regulamentul de organizare și funcționare. Prin asimilare, există o astfel de reglementare prevazută la art.13, alin (3) din Codul de procedură fiscală, și se aplică doar structurii de inspecție fiscală din cadrul ANAF. În noul Ordin, această prevedere este cuprinsă în art. 55.

♦ Actualizarea actelor normative invocate în cuprinsul Ordinului, cu incidență în activitatea de supraveghere și control vamal ulterior.

♦ Introducerea unor noi documente utilizate în cadrul desfașurării activității de control vamal ulterior, respectiv Invitația (la art. 29, respectiv anexa nr. 3) și Somația (la art. 30, respectiv anexa nr. 4)) în situația în care persoana controlată nu poate fi identificată la sediul declarat sau nu cooperează cu echipa de control în timpul desfășurării controlului.

De asemenea, noul act normativ a eliminat prevederile referitoare la: a) organizarea și planificarea controalelor ulterioare, deoarece inițiatorii au considerat că aceste aspecte nu sunt opozabile terților, urmând să fie reglementate la nivel intern; b) termenul de finalizare a controalelor ulterioare ca urmare a inițierii cererilor de asistență administrativă reciprocă în materie vamală, pentru a înlătura posibile neconcordanțe între prevederile legislației unionale și cele ale legislației naționale referitoare la suspendarea controlului vamal ulterior; c) întocmirea notei unilaterale și a notei de constatare, în vederea comasării aspectelor constatate în urma reverificării declarațiilor vamale și controlului vamal ulterior într-un singur document opozabil părților; d) etapele și detalierea procedurii aferente formulării plângerii prealabile împotriva procesului-verbal de control, întrucât acestea sunt prevăzute în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completarile ulterioare; e) evidența, urmărirea și raportarea rezultatelor activității de control vamal ulterior prin întocmirea de documente interne care nu sunt opozabile terților, urmând să fie reglementate la nivel intern.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)