Palatul Suțu din Capitală a găzduit, la 9 decembrie a.c., concertul final înscris în bogatul program al Festivalului de muzică veche București. Asemenea tuturor spectacolelor care au avut loc începând din 27 noiembrie, interpreții au prezentat piese dintre cele mai reprezentative din tezaurul național și universal al celor dintâi creații muzicale ale epocii moderne, în special din perioada Renașterii.

Pentru cunoscători, participanți și la edițiile anterioare (Festivalul a ajuns la a XIII-a ediție), a fost, cu siguranță, o încântare să asculte, din nou, acel gen de muzică pe care timpul l-a consacrat ca izvor perpetuu de inspirație pentru toți marii compozitori ai lumii. În schimb, în cazul celor care au urmărit pentru prima dată asemenea concerte, surpriza a fost totală: au „descoperit” adevărate comori muzicale, simultan cu multe dintre instrumentele de epocă. În acest mod, și-au îmbogățit cultura generală într-un domeniu în care geniul uman a avut și are toate atributele creației: noutate, cutezanță, fantezie, sensibilitate, cultul frumosului, dorința de împlinire sufletească, îmbinată cu empatia sinceră față de semeni.

Denumiri precum „vioara barocă”, „viola d’amore”, „clavecin”, „harpă gotică”, „harpă cu corzi încrucișate” și o gamă largă de „lăute” au adus nu numai ecourile unor epoci de mult apuse, ci și dovada vie a progreselor înregistrate de-a lungul timpului în meșteșugul atât de valoros al producerii de instrumente muzicale.

Bineînțeles, cele mai mari satisfacții ale melomanilor au fost oferite de interpreți. Alături de cunoscuți instrumentiști din țara noastră, au luat parte la Festival artiști din Italia, Franța, Marea Britanie, Elveția și Suedia. Totodată, au participat presitigioși interpreți vocali.

Aceste considerații nu-și propun, desigur, să reprezinte o cronică de specialitate. Ceea ce a atras atenția bucureștenilor și oaspeților din numeroase țări privește, într-o foarte mare măsură – alături de manifestarea propriu-zisă – diversificarea modalităților de prezentare și cunoaștere a creației artistice de toate genurile. Este suficient să se treacă în revistă fie și numai un program al principalelor manifestări cultural-artistice dintr-o săptămână pentru a se constata că avem de-a face cu sute de spectacole muzicale, teatrale, din alte sfere ale artei care acoperă o arie tot mai largă de cerere a publicului. Faptul că muzica veche și-a câștigat în acest evantai de preferințe un loc consacrat (o demonstrează cele XIII ediții ale festivalului de profil) atestă, fără urmă de îndoială, că fenomenul cultural-artistic devine tot mai consistent în București ca, de altfel, în toate marile orașe ale României.

Prezintă, în același timp, interes preocuparea pentru activități multifuncționale în spațiile publice. Am amintit de Palatul Suțu, gazda Muzeului Municipiului București. Festivalul de muzică veche s-a desfășurat și la Biblioteca Națională a României, la Teatrul Național și la… Biserica Anglicană. Există, în Capitală, sute de spații publice, cu destinații dintre cele mai diverse, inclusiv centrele de cultură din sectoare, în care se desfășoară, în mod curent, manifestări care atrag tot mai mulți iubitori de artă.

Revenind la muzică, la varietatea de manifestări din această sferă a culturii, o concluzie în temă ne oferă parafrazarea unei afirmații a marelui George Enescu: nu există muzică grea sau ușoară, nici muzică veche sau nouă; nu există decât muzică bună și muzică proastă. Avem, deci, motive să salutăm toate inițiativele de promovare a muzicii bune, așa cum s-a confirmat și la Festivalul despre care am relatat.