Termeni-cheie: Codul fiscal, modificări legislative, OUG nr. 84/2016, OUG nr. 3/2017, Legea nr. 2/2017

Clasificare JEL: K34

➔ Titlul II – „Impozitul pe profit”

În materie de impozit pe profit, poate cel mai important aspect este eliminarea limitării de timp privind scutirea de impozit a profitului reinvestit (OUG nr. 84/2016). Astfel, a fost eliminat termenul până la care este aplicabilă facilitatea, respectiv 31 decembrie 2016. Reamintim că facilitatea avea ca obiect profitul investit în echipamente tehnologice, calculatoare electronice și echipamente periferice, mașini și aparate de casă, de control și de facturare, precum și în programe informatice produse și/sau achiziționate, inclusiv în baza contractelor de leasing financiar, și puse în funcțiune, folosite în scopul desfășurării activității economice. Activele corporale pentru care se aplică scutirea de impozit sunt cele prevăzute în subgrupa 2.1, respectiv în clasa 2.2.9 din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.

Tot o facilitate pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit este și scutirea de impozit pe profit a contribuabililor care desfășoară exclusiv activitate de inovare sau cercetare-dezvoltare (OUG nr. 3/2017). În actul legislativ se menționează că acești contribuabili sunt scutiți de impozit pe profit în primii 10 ani de activitate atât pentru activitățile principale din sfera cercetării-dezvoltării, cât și pentru activitățile conexe acesteia. În ceea ce privește includerea activității unui contribuabil în sfera cercetării-dezvoltării și posibilitatea de a beneficia de acest tratament fiscal trebuie avute în vedere reglementările Ordonanței Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, cu modificările și completările ulterioare.

Un alt aspect important este clarificarea principiului de alocare a cheltuielilor nedeductibile aferente veniturilor neimpozabile (OUG nr. 84/2016), în sensul stabilirii unor venituri care nu au cheltuieli alocabile, precum și definirea sferei cheltuielilor de conducere și administrare. Până în momentul de față, determinarea acestor cheltuieli se putea realiza prin chei de repartizare, nefiind clar asupra căror venituri sunt aplicabile. Astfel, conform noii ordonanțe de urgență, funcțiile de conducere și administrare sunt cele definite prin lege sau prin reglementări interne ale angajatorului, iar pentru veniturile prevăzute la art. 23 lit. d), e), f), g), l), m) și o) din Codul fiscal nu se alocă cheltuieli de conducere și administrare/cheltuieli comune aferente. Aceste venituri pot fi, de exemplu: veniturile din anularea, recuperarea, inclusiv refacturarea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din impozitul pe profit amânat determinat și înregistrat de contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, veniturile reprezentând modificarea valorii juste a investițiilor imobiliare/activelor biologice ca urmare a evaluării ulterioare utilizând modelul bazat pe valoarea justă de către contribuabilii care aplică reglementările contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, veniturile reprezentând creșteri de valoare rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe, terenurilor, imobilizărilor necorporale, după caz, care compensează cheltuielile cu descreșterile anterioare aferente aceleiași imobilizări etc.

De asemenea, având în vedere necesitatea implementării și dezvoltării școlilor profesionale și tehnice, OUG nr. 84/2016 a introdus facilitatea prin care cheltuielile efectuate pentru organizarea și desfășurarea învățământului profesional și tehnic sunt deductibile la determinarea rezultatului fiscal.

➔ Titlul III – „Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor”

Modificările care vizează titlul III din Codul fiscal au impact asupra unui număr foarte mare de contribuabili. Începutul de an aduce schimbări majore pentru persoanele juridice care sunt impozitate potrivit acestui titlu.

• a realizat venituri, altele decât cele din activități desfășurate în domeniul bancar, al asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, al jocurilor de noroc sau al explorării, dezvoltării, exploatării zăcămintelor petroliere și gazelor naturale;
• a realizat venituri, altele decât cele din consultanță și management, în proporție de peste 80% din veniturile totale;
• a realizat venituri care nu au depășit echivalentul în lei a 500.000 euro;
• capitalul social al acesteia este deținut de alte persoane decât statul și unitățile administrativ-teritoriale;
• nu se află în dizolvare cu lichidare înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătorești.

Totodată, începând cu anul 2017 sunt modificate cotele de impozitare, astfel încât microîntreprinderile vor plăti un impozit de 1% în cazul în care au unul sau mai mulți salariați sau un impozit de 3% în cazul în care nu au salariați. Potrivit reglementărilor din acest titlu, salariatul este persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă. Sunt acceptate și variantele în care există mai multe persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parțial, dacă fracțiunile de normă însumate reprezintă echivalentul unei norme întregi, sau în care există contracte de administrare ori mandat cu remunerație cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut.

Pentru acest an, societățile plătitoare de impozit pe profit care la data de 31 decembrie 2016 îndeplineau condițiile pentru categoria microîntreprinderilor vor trece la impozitarea pe venit începând cu 1 februarie 2017. Termenul pentru depunerea formularelor 010 „Declarație de înregistrare fiscală/declarație de mențiuni/declarație de radiere pentru persoane juridice, asocieri și alte entități fără personalitate juridică” pentru modificarea vectorului fiscal și 101 „Declarație privind impozitul pe profit” aferent lunii ianuarie 2017 este 25 februarie 2017. În același timp, societățile care au venituri mai mici de 500.000 euro, dar obțin venituri din consultanță și management de peste 20% din total venituri rămân plătitoare de impozit pe profit.

O altă modificare ce a intrat în vigoare în acest an (OUG nr. 84/2016) vizează diminuarea limitei capitalului social al microîntreprinderilor de la 25.000 euro la 45.000 lei pentru a putea aplica opțiunea privind plata impozitului pe profit. De asemenea, și microîntreprinderile existente care au sau își majorează capitalul social până la noua limită, de 45.000 lei, pot opta pentru plata impozitului pe profit, similar persoanelor juridice române nou-înființate. Totodată, își mențin statutul de plătitor de impozit pe profit și persoanele juridice care au nivelul capitalului social de 25.000 euro și care au optat pentru plata impozitului pe profit după intrarea în vigoare a acestor prevederi dacă nivelul capitalului se reduce până la noua limită, de 45.000 lei.

➔ Titlul IV – „Impozitul pe venit”

• veniturile realizate din salarii și asimilate salariilor în cazul desfășurării de activități pe bază de contract individual de muncă încheiat pe o perioadă de 12 luni cu persoane juridice române care desfășoară activități sezoniere dintre cele prevăzute de Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activități (OUG nr. 3/2017);
• veniturile sub formă de burse, premii și alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport, e-chipamente de lucru/protecție și altele asemenea primite de elevi pe parcursul învățământului profesional și tehnic, potrivit reglementărilor legale din domeniul educației naționale (OUG nr. 84/2016).

O altă modificare ce vizează veniturile din salarii introduce deductibilitatea începând cu 2017 a primelor de asigurare voluntară de sănătate, precum și a serviciilor medicale furnizate sub formă de abonament, definite conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, suportate de angajați, astfel încât la nivelul anului să nu se depășească echivalentul în lei al sumei de 400 euro (OUG nr. 3/2017).

De asemenea, având în vedere necesitatea promovării acestui tip de învățământ, cheltuielile efectuate pentru organizarea și desfășurarea învățământului profesional și tehnic potrivit reglementărilor legale în domeniul educației naționale se includ în categoria cheltuielilor deductibile la stabilirea venitului net anual determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate (OUG nr. 84/2016).

➔ Titlul V – „Contribuții sociale obligatorii”

În ceea ce privește contribuțiile sociale obligatorii, anul 2017 vine cu modificări în sensul eliminării plafonării la 5 salarii medii brute pentru stabilirea bazei de calcul maxime a CAS în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor. Această reglementare intră în vigoare începând cu luna februarie 2017. Referitor la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, acesta este fixat la 2.681 lei în 2016, în timp ce pentru 2017 nu s-a publicat la data scrierii acestui articol.

Totodată, există și o eliminare a plafonării privind baza de calcul al contribuției de asigurări sociale datorate de angajatori. Pentru anul precedent, baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul salariaților și valoarea corespunzătoare a de 5 ori câștigul salarial mediu brut. Conform reglementărilor din Codul fiscal, pe lângă plafonarea bazei de calcul pentru CAS, există mențiunea plafonării, în premieră, a bazei de calcul pentru CASS tot la 5 salarii medii brute. Un aspect important este acela că plafonarea bazei de calcul se face doar pentru contribuția individuală a angajatului (cota de 5,5%), nu și pentru cea datorată de angajator (cota de 5,2%). Totuși, OUG nr. 3/2017 elimină această măsură, însă abia începând cu veniturile din salarii aferente lunii februarie 2017. Aceasta înseamnă că plafonarea rămâne valabilă exclusiv pentru luna ianuarie a.c. și apoi va dispărea complet.

Studiu de caz

Pentru a exemplifica această modificare, prezentăm în cele ce urmează evoluția salariului net în urma eliminării plafonării CAS și CASS, pentru un salariat cu un venit brut de 20.000 lei.

Așadar, la un venit brut de 20.000 lei, venitul net scade cu 886 lei. Cei afectați de această modificare sunt persoanele fizice salariate care au câștiguri mai mari de 13.405 lei lunar. Din acest punct de vedere, măsura va avea impact doar asupra unui număr redus de persoane.

• venituri din salarii sau asimilate salariilor (art. 76 din Codul fiscal);
• venituri din pensii (art. 99 din Codul fiscal);
• venituri din activități independente (art. 67 din Codul fiscal);
• venituri din asocierea cu o persoană juridică, potrivit titlului II sau III (art. 125 alin. (7)-(9) din Codul fiscal);
• venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură (art. 103 din Codul fiscal);
• indemnizații de șomaj;
• indemnizații pentru creșterea copilului;
• ajutorul social acordat potrivit Legii nr. 416/ 2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare;
• indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă în urma unui accident de muncă sau unei boli profesionale.

Cu alte cuvinte, în cazul veniturilor din investiții, obligativitatea plății CASS pentru toți contribuabilii este valabilă doar pentru luna ianuarie 2017. Același tratament îl au și veniturile din alte surse.

Pentru veniturile din pensii, în anul 2017 se modifică metodologia de impozitare. Astfel, începând cu luna februarie, venitul impozabil lunar din pensii se stabilește prin deducerea din venitul din pensie a sumei neimpozabile lunare de 2.000 lei (Legea nr. 2/2017). Anterior, Codul fiscal prevedea că plafonul neimpozabil pentru veniturile din pensii la determinarea impozitului pe venit este de 1.050 lei. Acesta ar fi trebuit să crească cu câte 50 lei în fiecare an fiscal până ar fi atins valoarea de 1.200 lei (1.100 lei pentru 2017, 1.150 lei pentru 2018 și 1.200 lei pentru 2019).

În ceea ce privește CASS, începând cu luna februarie 2017, pentru persoanele fizice cu venituri din pensii, baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate o reprezintă venitul lunar din pensii, dar contribuția se suportă de la bugetul de stat. Cu alte cuvinte, pentru veniturile din pensii nu se va mai datora contribuția de asigurări sociale de sănătate. Anterior era prevăzut faptul că baza lunară de calcul al CASS pentru persoanele cu venituri din pensii o reprezintă numai partea de venit care depășește nivelul unui punct de pensie, adică 871,7 lei în 2016 și 917,5 lei în luna ianuarie 2017.

Studiu de caz

Așadar, la o pensie brută de 2.500 lei, pensia netă crește cu 220 lei.

Alte modificări în materie de contribuții obligatorii, conform OUG nr. 84/2016, vizează includerea remunerației brute primite pentru activitatea prestată de zilieri în categoria veniturilor exceptate de la plata contribuțiilor sociale obligatorii, în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, republicată.

În aceeași ordonanță se reglementează termenul de plată și de declarare a contribuțiilor de asigurări sociale obligatorii aferente drepturilor reprezentând diferențe de venituri din salarii stabilite prin lege pentru perioade anterioare (cum ar fi Legea nr. 85/2016 privind plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic din învățământul de stat pentru perioada octombrie 2008 – 13 mai 2011).

• sumele respective se defalcă pe lunile cărora le sunt aferente potrivit legii;
• pentru determinarea contribuțiilor se utilizează cotele de contribuții de asigurări sociale care erau în vigoare în acea perioadă;
• contribuțiile de asigurări sociale datorate potrivit legii se calculează, se rețin la data efectuării plății, se plătesc și se declară până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume.

Tot la capitolul noutăți putem include și o nouă metodă de impozitare în cazul transferului proprietăților imobiliare. Astfel, contribuabilii vor datora un impozit care se calculează prin aplicarea cotei de 3% asupra venitului impozabil, în condițiile în care venitul impozabil se stabilește prin deducerea din valoarea tranzacției a sumei neimpozabile de 450.000 lei.

➔ Titlul VII – „Taxa pe valoarea adăugată”

Poate cea mai importantă modificare din acest an a Codului fiscal reglementează deductibilitatea taxei pe valoarea adăugată în condițiile tranzacțiilor cu persoane care au codul de TVA anulat.

În anul 2016, persoanele care au avut codul de TVA anulat nu au putut deduce taxa pentru achiziții și au fost obligate să colecteze TVA pentru livrările sau prestările efectuate, iar beneficiarii lor nu au putut să își deducă taxa pe valoarea adăugată pentru achizițiile de la acestea. Din 2017 se introduc măsuri de repunere în drepturi a acestor persoane în cazul reînregistrării în scopuri de TVA, precum și în cazul reactivării potrivit Codului de procedură fiscală pentru determinarea impozitului pe profit.

• aceștia vor factura cu TVA către clienți toate livrările pe care le-au realizat în perioada în care nu au avut cod de înregistrare în scopuri de TVA, putând astfel să își recupereze de la ei taxa pe care au colectat-o;
• după reînregistrare, contribuabilii vor putea deduce taxa pentru achizițiile efectuate în perioada în care au avut codul de TVA anulat;
• beneficiarii acestora vor putea deduce taxa aferentă achizițiilor efectuate în perioada în care furnizorii au avut codul de TVA anulat;
• cheltuielile înregistrate de contribuabilii inactivi și de beneficiarii lor vor fi luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal privind impozitul pe profit, la reactivarea potrivit Codului de procedură fiscală, fie în perioada fiscală din anul în curs, fie prin rectificarea declarației de impozit pe profit a anului fiscal precedent.

Astfel, în această situație are loc o corecție a tratamentului în cazul persoanelor care își redobândesc codul de TVA, măsura intrând în vigoare de la începutul anului 2017 (OUG nr. 84/2016).

Această modificare trebuia realizată întrucât era încălcat principiul neutralității TVA, care se regăsește în Directiva privind TVA și jurisprudența Curții Europene de Justiție (Hotărârea din 21 martie 2000, Gabalfrisa și alții, C-110/98-C-147/98, punctul 43, Hotărârea din 15 decembrie 2005, Centralan Property, C-63/04, punctul 50, Hotărârea din 6 iulie 2006, Kittel și Recolta Recycling, C-439/04 și C-440/04, punctul 47, precum și Hotărârea Mahagében și Dávid, punctul 38).

O altă modificare privește ajustarea taxei pentru bunurile de capital. Astfel, începând cu anul 2017, aceasta se va efectua anual, în cadrul perioadei de ajustare, pentru 1/5 sau 1/20 din taxa aferentă achiziției, fabricării sau construcției bunurilor respective. În anul 2016, ajustarea se făcea o singură dată pentru tot intervalul rămas din perioada de ajustare, în timp ce Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată le permite statelor membre ca această ajustare să fie efectuată anual numai pentru 1/5 sau 1/20 din TVA aplicată bunurilor de capital pe întregul interval rămas din perioada de ajustare.

• În cazul în care contribuabilul utilizează bunurile de capital numai pentru operațiuni cu drept de deducere (vânzări cu TVA sau scutite cu drept de deducere), acesta își păstrează dreptul de deducere exercitat la momentul achiziției bunului de capital.
• În cazul în care contribuabilul utilizează bunurile pentru operațiuni fără drept de deducere (de exemplu, vânzarea sau închirierea de imobile în regim de scutire fără drept de deducere), acesta trebuie să opereze o ajustare în favoarea statului a taxei deduse în funcție de intervalul rămas din perioada de ajustare (5 ani/20 de ani) în care bunul nu mai este utilizat pentru operațiuni cu drept de deducere.

Această modificare are efect și asupra bunurilor de capital a căror perioadă de ajustare, de 5 sau de 20 de ani, a început înainte de 1 ianuarie 2017.

De la data de 1 ianuarie 2017, tot prin OUG nr. 84/2016, se introduce regimul special pentru agricultori, persoane fizice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale, care efectuează activități/servicii agricole și care în prezent întâmpină dificultăți în aplicarea regimului normal de TVA. Această reglementare este în concordanță cu Directiva privind TVA, care le permite statelor membre aplicarea unui regim forfetar pentru micii agricultori.

Regimul special pentru agricultori include utilizarea unei compensații în cotă forfetară pentru acoperirea taxei aferente achizițiilor, astfel încât prețul produselor agricole/tariful serviciilor agricole să fie degrevate de taxă. Acest procent este de 1% în 2017, de 4% în 2018 și de 8% începând cu 2019. Agricultorii nu deduc taxa pe valoarea adăugată pentru achiziții, dar nici nu colectează TVA pentru livrări, indiferent de plafonul realizat, dacă optează pentru acest regim special.

Regimul special este opțional, agricultorii putând alege să aplice regimul normal de TVA. Agricultorii care aplică regimul special vor fi înscriși într-un registru aparte, iar beneficiarii acestora vor avea obligația de a ține o evidență separată pentru achizițiile efectuate de la ei. Cei care în prezent sunt înregistrați în scopuri de TVA pot renunța în favoarea aplicării regimului special pentru agricultori. Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA cărora agricultorul care aplică regimul special le livrează produse agricole sau le prestează servicii agricole au dreptul la deducerea compensației în cotă forfetară achitate, în aceleași limite și condiții aplicabile pentru deducerea TVA. Cu alte cuvinte, compensația nu va avea niciun impact asupra beneficiarului, fiind deductibilă.

Regimul special îi degrevează pe agricultori de cele mai multe sarcini administrative, cum ar fi: ținerea de evidențe, depunerea decontului de taxă, cu excepția emiterii de facturi și a sarcinilor care derivă din efectuarea de operațiuni intracomunitare, pentru care Directiva privind TVA impune luarea tuturor măsurilor pentru asigurarea funcționării corecte a regimului tranzitoriu la nivelul Uniunii Europene.

O altă modificare de efect care are în vedere reducerea sarcinilor administrative ale operatorilor economici se referă la abrogarea prevederilor privind registrul operatorilor intracomunitari. Verificările se vor realiza prin sistemul VIES. Totodată, se suspendă până la data de 31 decembrie 2019 obligația depunerii formularelor 392A „Declarație informativă privind livrările de bunuri și prestările de servicii”, 392B „Declarație informativă privind livrările de bunuri, prestările de servicii și achizițiile” și 393 „Declarație informativă privind veniturile obținute din vânzarea de bilete pentru transportul rutier internațional de persoane, cu locul de plecare din România”.

Așa cum am văzut în cadrul acestui articol, există numeroase modificări ale legislației fiscale la început de an, care pe de o parte urmăresc o oarecare relaxare fiscală pentru anumiți contribuabili, iar pe de altă parte au în vedere impulsionarea mediului de afaceri prin diverse facilități, acordate în principal micilor întreprinzători.

1. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688/10.09.2015, cu modificările și completările ulterioare.
2. Legea nr. 2/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și pentru modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial nr. 36/12.01.2017.
3. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul financiar-fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 977/06.12.2016.
4. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 16/06.01.2017.