Prof. univ. dr. Marcel Vulpoi

I. Ordonanța Guvernului (OG) nr. 5/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2020

Principalele modificări aduse Codului de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015), în domeniul colectării crenţelor fiscale prin măsuri de executare silită

1. Se introduc următoarele obligaţii pentru instituţiile de credit:

• În cazul popririlor înființate de organul fiscal central, instituțiile de credit transmit organului fiscal central, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, informațiile privind suma disponibilă de plată. În acest caz, instituțiile de credit nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, și nu acceptă alte plăți din conturile acestora până la realizarea plății efective.
• În cazul popririlor înființate de organul fiscal central, instituțiile de credit efectuează plata sumelor indisponibilizate în contul special deschis la Trezoreria Operativă Centrală, cu indicarea numărului de evideță a plății, în termenul stabilit prin ordin al ministrului finanțelor publice. În situația în care numărul de evidență a plății este completat eronat, suma se restituie instituției de credit de către Trezoreria Operativă Centrală.

2. În cazul neîndeplinirii obligaţiilor de mai sus, terţilor popriţi (instituţiilor de credit) li se atrage răspunderea solidară cu debitorul. Atragerea răspunderii solidare se efectuează de către organul fiscal.

3. Încălcarea prevederilor de mai sus (pct. 1) atrage nulitatea oricărei plăţi.

4. Procedura de îndreptare a erorilor din documentele de plată se aplică şi pentru documentele de plată întocmite de către terții popriți. În cazul erorilor generate de operatorii sistemului de decontare bancară, îndreptarea erorilor se realizează din oficiu de către organul fiscal sau, după caz, la solicitarea instituției de credit.

5. În cel mult două zile de la data intervenirii suspendării executării silite, suma pentru care s-a înființat poprirea se actualizează.

6. Băncile au obligația să plătească sumele indisponibilizate în contul indicat de organul de executare silită în termen de 3 zile lucrătoare de la indisponibilizare; vechiul termen era de 3 zile calendaristice.

7. Sunt precizate obligaţii mai clare pentru terţii popririi. Astfel, terțul poprit este obligat să plătească, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înființării popririi sau de la data la care creanța devine exigibilă, după caz, organului fiscal suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare silită.

Prevederea anterioară îl obligă să plătească, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă , organului fiscal suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare silită, existând multe confuzii în interpretarea acestui text de lege.

8. Sunt prevăzute sancţiuni contravenţionale pentru neîndeplinirea de către instituţiile de credit a obligaţiilor de la pct. 1.

Astfel, nerespectarea obligațiilor de la pct. 1 se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei pentru persoanele juridice încadrate în categoria contribuabililor mijlocii și mari și cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei pentru celelalte persoane juridice, precum și pentru persoanele fizice.

Important: Noile prevederi legale sunt în vigoare începând cu data de 3 februarie 2020.

Noutăţi aduse de OG nr. 5/2020 referitor la cooperarea administrativă în domeniul fiscal

Este vorba despre noi modificări în privinţa normelor și procedurilor potrivit cărora România cooperează cu celelalte state membre din cadrul Uniunii Europene, în vederea realizării unui schimb de informații care este în mod previzibil relevant pentru administrarea și aplicarea legilor interne ale statelor membre în privința următoarelor taxe și impozite:

1. taxa pe valoarea adăugată, taxele vamale și accizele, care fac obiectul unei alte legislații a Uniunii Europene privind cooperarea administrativă dintre statele membre;
2. contribuțiile obligatorii la sistemul de securitate socială plătibile statului sau instituțiilor de securitate socială de drept public.

Ce este un aranjament transfrontalier

Acesta reprezintă un aranjament care implică fie mai mult de un stat membru, fie un stat membru și o țară terță, dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

1. nu toți participanții la aranjament sunt rezidenți în scopuri fiscale în aceeași jurisdicție;
2. unul sau mai mulți participanți la aranjament au în același timp rezidența fiscală în mai mult de o jurisdicție;
3. unul sau mai mulți participanți la aranjament desfășoară o activitate economică în altă jurisdicție prin intermediul unui sediu permanent situat în jurisdicția respectivă, iar aranjamentul constituie totalitatea sau o parte a activității acelui sediu permanent;
4. unul sau mai mulți participanți la aranjament desfășoară o activitate economică într-o altă jurisdicție fără a avea rezidența fiscală sau fără a institui un sediu permanent în acea jurisdicție;
5. un astfel de aranjament are un posibil impact asupra schimbului automat de informații sau asupra identificării beneficiarilor reali.

Un aranjament transfrontalier include, de asemenea, o serie de aranjamente. Un aranjament transfrontalier poate cuprinde mai multe etape sau mai multe părți.

Ce este un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării

Reprezintă orice aranjament transfrontalier care cuprinde cel puțin unul dintre semnele distinctive stabilite în anexa nr. 4 din Codul de procedură fiscală, semn distinctiv însemnând o caracteristică sau însușire a unui aranjament transfrontalier care prezintă un indiciu al unui potențial risc de evitare a obligațiilor fiscale.

Intermediarul reprezintă orice persoană care proiectează, comercializează, organizează, pune la dispoziție în vederea implementării sau gestionează implementarea unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării.

De asemenea, înseamnă orice persoană care, având în vedere faptele și circumstanțele relevante și pe baza informațiilor disponibile, a cunoștințelor de specialitate relevante și a înțelegerii necesare pentru furnizarea acestor servicii, știe sau ar fi rezonabil de așteptat să știe că s-a angajat să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane, ajutor, asistență sau consiliere cu privire la proiectarea, comercializarea, organizarea, punerea la dispoziție în vederea implementării sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier care face obiectul raportării.

Orice persoană are dreptul să furnizeze Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) dovezi că nu a știut și nu ar fi fost rezonabil de așteptat să știe că a fost implicată într-un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. În acest scop, persoana respectivă se poate raporta la toate faptele și circumstanțele relevante, la informațiile disponibile, precum și la cunoștințele sale de specialitate relevante și la capacitatea sa de înțelegere.

Pentru a fi un intermediar, o persoană trebuie să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele condiții suplimentare:

1. să fie rezidentă în scopuri fiscale în România;
2. să aibă un sediu permanent pe teritoriul României prin intermediul căruia să fie furnizate serviciile legate de aranjamentul în cauză;
3. să fie constituită în România sau să fie reglementată de legislația națională a României;
4. să fie înregistrată într-o asociație profesională în legătură cu prestarea de servicii juridice, fiscale sau de consultanță din România.

Contribuabilul relevant este orice persoană căreia i se pune la dispoziție un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării în vederea implementării sau care este pregătită să implementeze un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării sau care a implementat prima etapă a unui astfel de aranjament.

Domeniul de aplicare și condițiile schimbului automat obligatoriu de informații cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării

În termen de 30 de zile, intermediarii raportează ANAF informații despre care au luat cunoștință sau care se află în posesia ori sub controlul lor, cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării.

Contribuabilul relevant căruia îi revine obligația de raportare prezintă informațiile către ANAF în termen de 30 de zile. Astfel de informaţii sunt:

1. identificarea intermediarilor și a contribuabililor relevanți, inclusiv numele, data și locul nașterii, în cazul unei persoane fizice, rezidența fiscală, NIF al acestora și, dacă este cazul, identificarea persoanelor care sunt întreprinderi asociate cu contribuabilul relevant;
2. detalii privind semnele distinctive stabilite în anexa nr. 4 care au fost utilizate pentru a determina caracterul raportabil al aranjamentului transfrontalier;
3. un rezumat al conținutului aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscut de regulă, dacă aceasta există, și o descriere generală a aranjamentelor sau a activităților economice relevante, fără a conduce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui proces comercial sau a informațiilor a căror dezvăluire ar fi contrară politicii publice;
4. data la care prima etapă pentru implementarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării a fost efectuată sau urmează a fi efectuată;
5. detalii privind dispozițiile din legislația națională relevantă care constituie baza aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării;
6. valoarea aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării;
7. identificarea statului membru al contribuabilului relevant și a oricăror alte state membre care este probabil să fie vizate de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării;
8. identificarea oricărei alte persoane dintr-un stat membru care este probabil să fie afectată de aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării, indicând care sunt statele membre de care este legată o astfel de persoană.

 În cazul în care contribuabilul relevant are obligația de raportare a informațiilor privind aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării la autoritățile competente din mai multe state membre, aceste informații sunt raportate numai autorităților competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:

1. statul membru în care contribuabilul relevant își are rezidența fiscală;
2. statul membru în care contribuabilul relevant are un sediu permanent care beneficiază de aranjamentul în cauză;
3. statul membru în care contribuabilul relevant obține venituri sau generează profituri, deși nu își are rezidența fiscală și nici nu are un sediu permanent într-un stat membru;
4. statul membru în care contribuabilul relevant desfășoară o activitate, deși nu își are rezidența fiscală și nici nu are un sediu permanent într-un stat membru.

Lipsa de reacție a ANAF cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării nu implică acceptarea validității sau tratamentul fiscal al respectivului aranjament.

Important: Neraportarea ori raportarea cu întârziere de către intermediarii sau contribuabilii relevanți, după caz, a aranjamentelor transfrontaliere care fac obiectul raportării, se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.

De reţinut: Intermediarii sau contribuabilii relevanți, după caz, raportează până la data de 31 august 2020, aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării pentru perioada cuprinsă între 25 iunie 2018 și 1 iulie 2020.

II. OG nr. 6 din 28 ianuarie 2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 72 din 31 ianuarie 2020.

Principalele modificări:

A. Modificări în Codul fiscal (Legea nr. 207/2015)

1. În domeniul impozitului pe venit

1. Termenul de depunere a declaraţiei unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice este, pentru anul 2020, data de 25 mai 2020, vechiul termen fiind 15 martie 2020.
2. Se prorogă tot până la data de 25 mai 2020, inclusiv, termenul prevăzut pentru plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii, datorate de persoanele fizice, vechiul termen fiind 15 martie
3. În anul 2020, termenul de 15 martie inclusiv prevăzut pentru depunerea formularului 230 Cerere privind destinația sumei reprezentând 2% sau 3,5% din impozitul anual pe veniturile din salarii și din pensii/Cerere privind destinația sumei reprezentând până la 3,5% din impozitul anual datorat, după caz, se prorogă până la data de 25 mai 2020, inclusiv.

2. În domeniul impozitului pe profit

1. modificări în cazul societăţilor care sunt obligate să aplice limitat deductibilitatea dobânzilor aferente împrumuturilor de la societăţi afiliate. Se modifică normele împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne.
2. modificări privind regulile fiscale in cadrul societăţilor străine controlate.

Astfel, se reglementează patru categorii de tratamente neuniforme ale elementelor hibride:

• tratamente care rezultă din plățile efectuate în temeiul unui instrument financiar;
• tratamente care sunt consecința diferențelor de alocare a plăților efectuate către o entitate hibridă sau către un sediu permanent, inclusiv că urmare a plăților către un sediu permanent ignorat;
• tratamente care rezultă din plățile efectuate de o entitate hibridă către proprietarul ei sau plățile preconizate între sediul central și sediul permanent sau între două sau mai multe sedii permanente;
• cazuri de dublă deducere apărute în urma plăților efectuate de o entitate hibridă sau de un sediu permanent.

3. În domeniul taxei pe valoarea adăugată

• Depunerea declaraţiilor informative 392A, 392B, 393 se suspendă până la data de 31 decembrie 2022.
• Reglementări privind tratamentul fiscal privind stocurile la dispoziţia clientului (transpunerea Directivei UE nr. 1.910/2018 în domeniul TVA).

Transferul de către o persoană impozabilă de bunuri care fac parte din activele activității sale economice către un alt stat membru în cadrul regimului de stocuri la dispoziția clientului nu este tratat ca o livrare de bunuri efectuată cu titlu oneros.

Se consideră că regimul de stocuri la dispoziția clientului există atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:

1. bunurile sunt expediate sau transportate de o persoană impozabilă sau de o parte terță în numele său către un alt stat membru, în vederea livrării bunurilor respective în acel stat membru, într-un stadiu ulterior și după sosire, către altă persoană impozabilă care are dreptul să intre în posesia respectivelor bunuri în conformitate cu un acord existent între ambele persoane impozabile;
2. persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile nu și-a stabilit activitatea economică și nici nu are un sediu fix în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile;
3. persoana impozabilă căreia îi sunt destinate a fi livrate bunurile este identificată în scopuri de TVA în statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile și atât identitatea sa, cât și codul de înregistrare în scopuri de TVA care i-a fost atribuit de statul membru respectiv sunt cunoscute de persoana impozabilă menționată la lit. b) în momentul în care începe expedierea sau transportul bunurilor. În situația în care bunurile sunt expediate din alt stat membru în România, codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile căreia îi sunt destinate bunurile este reprezentat de codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit conform art. 316 sau 317;
4. persoana impozabilă care expediază sau transportă bunurile înregistrează transferul bunurilor în registrul prevăzut la art. 321 alin. (6) din Codul fiscal, în cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate din România în alt stat membru sau în cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate din alt stat membru în România, în registrul corespunzător prevăzut în legislația acelui stat membru și include identitatea persoanei impozabile care achiziționează bunurile, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit acesteia de statul membru către care sunt expediate sau transportate bunurile în declarația recapitulativă 390 sau la corespondentul acestui articol din legislația statului membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile de mai sus şi transferul dreptului de a dispune de bunuri ca proprietar către persoana impozabilă căreia îi sunt destinate bunurile a avut loc în termen de 12 luni de la sosirea bunurilor în statul membru către care au fost expediate sau transportate  se consideră:

1. că a fost realizată o livrare de bunuri de către persoana impozabilă care a expediat sau a transportat bunurile, fie ea însăși, fie prin intermediul unei terțe părți, în situația în care România este statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile, și o achiziție intracomunitară în statul membru de destinație;
2. că a fost realizată o achiziție intracomunitară de bunuri în România de către persoana impozabilă căreia îi sunt livrate bunurile respective, în situația în care România este statul membru către care au fost expediate sau transportate bunurile, și o livrare intracomunitară în statul membru din care au fost expediate sau transportate bunurile.

În caz de distrugere, pierdere sau furt al bunurilor, condițiile stabilite mai sus se consideră că încetează să mai fie îndeplinite la data la care bunurile au fost efectiv pierdute, furate sau distruse sau, dacă este imposibil să se determine respectiva dată, de la dată în care s-a constatat lipsă sau distrugerea bunurilor.

❖ Noi reglementări în sfera tranzacţiilor succesive de bunuri

În cazul în care aceleași bunuri sunt livrate succesiv și sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru direct de la primul furnizor la ultimul client din lanț, expedierea sau transportul este atribuit numai livrării efectuate către operatorul intermediar.

Prin excepție, expedierea sau transportul este atribuit numai livrării de bunuri efectuate de către operatorul intermediar în cazul în care operatorul intermediar a comunicat furnizorului său codul său de înregistrare în scopuri de TVA care i-a fost eliberat de către statul membru din care sunt expediate sau transportate bunurile.

„Operator intermediar” înseamnă un furnizor din lanț, altul decât primul furnizor din lanț, care expediază sau transportă bunurile, fie el însuși, fie prin intermediul unei părți terțe care acționează în numele său.

❖ Scutirea de TVA în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri nu se aplică în cazul în care furnizorul nu a respectat obligația de a depune o declarație recapitulativă (390) sau declarația recapitulativă depusă de acesta nu conține informațiile corecte referitoare la această livrare, cu excepția cazului în care furnizorul poate justifică în mod corespunzător deficiența într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile fiscale competente.

B. Modificări aduse Ordonanţei Guvernului nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale

1. Toţi debitorii (inclusiv cei care înregistrează obligații bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2018 mai mici de un million de lei) pot beneficia de restructurarea obligaţiilor bugetare prevăzută de OG nr. 6/2019. Vechea reglementare prevedea această posibilitate doar pentru cei cu obligaţii bugetare în cuantum mai mare sau egal cu un milion lei.

Astfel, în scopul revitalizării și evitării deschiderii procedurii insolvenței, debitorii, persoane juridice de drept public său privat, cu excepția instituțiilor publice definite potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și a unităților administrativ-teritoriale, aflați în dificultate financiară și pentru care există riscul intrării în insolvență, își pot restructura obligațiile bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2018 și neachitate până la data emiterii certificatului de atestare fiscală, precum și obligațiile bugetare accesorii.

2. Se prelungeşte până la 31 martie 2020 termenul în care debitorul poate să-şi exprime intenţia de a beneficia de restructurarea obligaţiilor bugetare. Vechiul termen era 31 octombrie 2019.

Reamintim că nerespectarea acestui termen înseamnă decăderea din dreptul de a mai beneficia de restructurarea obligațiilor bugetare.

3. Prelungeşte până la data de 31 iulie 2020, termenul de depunere a cererii de restructurare. Solicitarea de restructurare se poate depune până la 31 iulie 2020, sub sancțiunea decăderii, vechiul termen fiind de 8 februarie 2020 (6 luni de la intrarea în vigoare a OG nr. 6/2019 privind instituirea unor facilităţi fiscale).

4. Garanțiile constituite de debitori sub forma scrisorii de garanție/poliței de asigurare de garanție ori consemnarea de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului urmează să fie valorificate conform Codului de procedură fiscală doar în ipoteza în care planul de restructurare nu prevede modalitatea de valorificare a sumelor de bani sau a bunurilor proprii ale debitorului care au stat la baza emiterii garanțiilor. 

III. Comunicat ANAF referitor la BREXIT

În sectiunea Noutăţi din portalul ANAF (www.anaf.ro) a fost postat un comunicat referitor la tratamentul fiscal al operațiunilor derulate de statele membre UE cu Marea Britanie, ca urmare a ieşirii acestui stat din UE, la data de 31 ianuarie 2020.

Potrivit comunicatului, până la 31 decembrie 2020, tratamentul fiscal al operaţiunilor derulate între firmele aparţinând statelor membre şi firmele din Marea Britanie va rămâne acelaşi ca până acum, respectiv operaţiunile reprezintă livrări sau achiziţii intracomunitare de bunuri şi servicii, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de legislaţia fiscală.

După data de 1 ianuarie 2021, potrivit comunicatului, se va pregăti un nou parteneriat al relaţiilor viitoare între statele UE şi Marea Britanie.

Notificări privind impactul BREXIT

„Procesul de retragere a Regatului Unit al Marii Britanii din Uniunea Europeană (BREXIT) a fost finalizat la data de 31 ianuarie 2020.

În conformitate cu Acordul de Retragere ratificat de către ambele părți, o perioadă de tranziție se va derula de la data de 1 februarie 2020 până la data de 31 decembrie 2020, pe parcursul căreia Marea Britanie va respecta, în continuare, acquis-ul european, inclusiv politicile Uniunii Europene în domeniul fiscal și domeniul vamal.

Pe durata perioadei de tranziție, Marea Britanie nu va participa la mecanismul decizional și nu va mai fi reprezentată în instituțiile UE, dar va păstra drepturile și obligațiile ce îi revin unui stat membru. Aceste luni, până la sfârșitul anului 2020, vor permite Uniunii Europene și Marii Britanii să planifice și să pregăteasca un nou parteneriat privind relațiile viitoare”.

IV. Ghid privind întocmirea și utilizarea principalelor documente financiar-contabile și obligații referitoare la întocmirea raportărilor anuale prevăzute de Legea contabilității

Pe site-ul ANAF (www.anaf.ro), la secțiunea Asistență contribuabili, rubrica Ghiduri curente, a fost publicat Ghidul privind întocmirea și utilizarea principalelor documente financiar-contabile și obligații referitoare la întocmirea raportărilor anuale întocmirea raportărilor anuale prevăzute de Legea contabilității.

Ghidul poate fi  consultat accesând la urmatorul link:

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/GhidDocumenteFinanciarContabile_2020.pdf

V. Proiect de ordin pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului (390 VIES) Declaraţie recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare, publicat în data de 17 februarie 2020

Prin OG nr. 6/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 31 ianuarie 2020, au fost aduse modificări Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, fiind astfel transpuse în legislația națională prevederile Directivei (UE) 2018/1.910 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește armonizarea și simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adăugată pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre. Astfel, prin dispozițiile art. 2701 din Codul fiscal se introduce regimul stocuri la dispoziția clientului, potrivit căruia, în momentul transportului bunurilor către alt stat membru, furnizorul cunoaște deja identitatea persoanei care achiziționează bunurile și căreia îi vor fi furnizate ulterior.

Ca urmare a acestor prevederi legale, fiecare persoană impozabilă trebuie să înscrie în declarația recapitulativă informații cu privire la codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanelor impozabile cărora le sunt destinate bunurile expediate sau transportate în cadrul regimului stocuri la dispoziția clientului, precum și cu privire la orice modificare a informațiilor deja furnizate.

Menționăm că modelul și conținutul formularului (390 VIES) Declaraţia recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare a fost aprobat prin Ordinul preşedintelui ANAF nr. 591/2016, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere aceste modificări legislative este necesară modificarea și completarea formularului (390 VIES) Declaraţia recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare.

VI. Ordonanța de urgență a Guvernului (OUG) nr. 25/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, precum și a OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 109 din 12 februarie 2020

Modificări aduse Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății:

• Lista spitalelor private în cadrul cărora se pot organiza servicii medicale private de urgență se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în urma verificării respectării standardelor minime impuse de Ministerul Sănătății pentru serviciile publice spitalicești de urgență;
• Cheltuielile pentru îngrijirea pacienților aflați în stare critică sau cu acuze ce ridică suspiciunea unei afecțiuni acute grave care nu pot fi acoperite din sumele obținute pe baza contractelor încheiate de către spitalele private cu casele de asigurări de sănătate vor fi decontate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății. Sumele aferente decontului per caz nu pot depăși sumele decontate pentru cazuri similare din sistemul public de urgență;
• După data de 1 aprilie 2021, asigurații care optează să beneficieze de unele servicii medicale acordate de furnizorii privați care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate, în regim de spitalizare continuă, ambulatoriu clinic de specialitate și ambulatoriu paraclinic, pot plăti o contribuție personală pentru a acoperi diferența dintre tarifele serviciilor medicale acordate de furnizorii privați și tarifele suportate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate decontate de casele de asigurări de sănătate. Contribuția personală pentru fiecare categorie de serviciu medical este afișată pe pagina de internet a furnizorilor privați de servicii medicale și se plătește de către asigurați, în mod direct sau printr-o asigurare încheiată în baza unui contract cu o societate de asigurări;
• Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. Cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată nu pot fi recuperate de la victimele agresiunilor sau ale accidentelor cu autor neidentificabil, fiind decontate din Fond.

Vechea reglementare: Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. Cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată nu pot fi recuperate de la victimele agresiunilor sau ale accidentelor cu autor neidentificabil, fiind decontate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS). 

Modificări aduse OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate:

- Se asimilează stagiului de cotizare în sistemul de asigurări sociale de sănătate perioadele în care persoanele asigurate au realizat, în temeiul legislației interne a unui stat membru al Uniunii Europene, a Spațiului Economic European sau a Confederației Elvețiene pentru care sunt incidente prevederile legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, stagii de asigurare atestate prin intermediul formularului european privind totalizarea perioadelor de asigurare, eliberat de instituția competentă la care acestea au fost asigurate anterior.

- Durata de acordare a concediului și a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este mai mare în cazul unor boli speciale și se diferențiază după cum urmează:

1. un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru unele boli cardiovasculare, stabilite de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cu acordul Ministerului Sănătății;
2. un an și 6 luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru SIDA și neoplazii, în funcție de stadiul bolii;
3. pe toată perioada de tratament, până la vindecare, pentru tuberculoză.
   

VII. Proiect de ordin pentru modificarea si completarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirii de taxa pe valoarea adăugată pentru operațiunile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a) - i), art. 294 alin. (2) și art. 296 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice (OMFP) nr. 103/2016, publicat pe site-ul mfinante.ro în data de 20 februarie 2020

Proiectul de ordin vizează modificarea și completarea OMFP nr. 103/2016, în principal, pentru:

• revizuirea definiției exportatorului din perspectiva TVA, precum și pentru clarificarea modalității de justificare a scutirii de TVA pentru exportul de bunuri, în contextul modificării legislației vamale care nu mai permite persoanelor impozabile nestabilite în Uniunea Europeană să aibă calitatea de exportatori;
• corelarea cu noile dispoziții ale art. 45a din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum au fost introduse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) al Consiliului nr. 2018/1912, referitor la justificarea transportului intracomunitar al bunurilor în vederea aplicării scutirii de TVA pentru livrările intracomunitare de bunuri;
• corelarea cu modificarea Codului fiscal ca urmare a transpunerii Directivei (UE) 2018/1910 a Consiliului din 4 decembrie 2019 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește armonizarea și simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adăugată pentru impozitarea schimburilor comerciale dintre statele membre, prin OG nr. 6/2020;
• necesitatea adaptării prevederilor acestuia la o serie de decizii recente ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv deciziile CJUE în cauzele C-275/18 „Milan Vinš”, C-288/16 „L.Č.IK”, C-291/18 „Grup Servicii Petroliere SA”, C-33/11 „A Oy” si C-33/16 „A Oy”;
• preluarea unor propuneri formulate de mediul de afaceri.
  

Principalele prevederi: 

1. Redefinește exportatorul, în sensul TVA, ca fiind:

a) furnizorul (orice persoană impozabilă care realizează o livrare de bunuri, respectiv producătorul bunurilor sau proprietarul bunurilor ori persoana impozabilă care acționează în nume propriu, dar în contul altei persoane impozabile), care efectuează următoarele livrări:

• livrări de bunuri prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a) si b) din Codul fiscal (livrările de bunuri care sunt transportate de pe teritoriul Uniunii Europene, în afara Uniunii Europene). Exporturile au locul livrării în România, dacă transportul bunurilor începe din România și se termină în afara teritoriului Uniunii Europene, indiferent dacă ieșirea de pe teritoriul Uniunii Europene are loc prin punctele vamale aparținând autorității vamale a României sau ale altui stat membru;
• livrări de bunuri care sunt transportate din România în afara Uniunii Europene, în lipsa unei tranzacții comerciale, cum ar fi, de exemplu, transportul unui stoc de bunuri din România într-o țară terță în vederea efectuării de activități economice, livrările de bunuri care necesită instalare realizată de furnizor sau de altă persoană în contul sau, pe teritoriul unui stat din afara Uniunii Europene;

b) persoana care transportă bunuri în afara Uniunii Europene, în lipsa unei tranzacții comerciale.

2. Pentru acele operațiuni care prin natura lor nu permit operatorilor economici să fie în posesia documentelor de justificare a scutirii în momentul faptului generator, prezentarea documentelor pentru justificarea scutirii de taxă se va face în termen de maximum 150 de zile calendaristice de la data la care a intervenit faptul generator de taxă pentru operațiunea în cauză (OMFP nr. 103/2016 prevedea maximum 90 de zile calendaristice).

3. Modificări privind scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal (livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Uniunii Europene de către furnizor sau de altă persoană în contul său): 

3.1. Scutirea de TVA se justifică de către exportator cu următoarele documente:

a) factura, care trebuie să conțină informațiile prevăzute la art. 319 alin. (20) din Codul fiscal;

3.2.  În cazul în care furnizorul nu este stabilit în Uniunea Europeana și nu poate avea calitatea de exportator din punct de vedere vamal, pentru justificarea scutirii de TVA este necesar ca acesta să dețină declarația vamală de export, în care datele sale de identificare și seria și/sau numărul facturii emise de acesta pentru livrarea bunurilor transportate în afara Uniunii Europene să fie menționate în caseta 44.  

3.3.  În situația în care ieșirea bunurilor de pe teritoriul Uniunii Europene nu poate fi justificată cu documentele prevăzute la pct 3.1. lit. b), exportatorul poate să dovedească ieșirea efectivă a bunurilor de pe teritoriul Uniunii Europene prin alte mijloace de probă, astfel cum s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-275/18 „Milan Vinš”.

4. Modificări privind scutirea de TVA în cazul livrărilor de bunuri expediate sau transportate în afara Uniunii Europene de către cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul său, cu excepția bunurilor transportate de cumpărătorul însuși, și care sunt folosite la echiparea ori alimentarea ambarcațiunilor și a avioanelor de agrement sau a oricărui altui mijloc de transport de uz privat.

Scutirea de taxa pe valoarea adăugată se justifică de furnizorul care realizează livrarea potrivit pct. 3.1.- 3.4.

5. Modificări privind scutirea de TVA în cazul  prestărilor de servicii, inclusiv transportul și serviciile accesorii transportului, altele decât cele prevăzute la art. 292, legate direct de exportul de bunuri.

5.1. Sunt scutite de taxă prestările de servicii, inclusiv transportul și serviciile accesorii transportului, altele decât cele scutite conform art. 292 din Codul fiscal, legate direct de exportul de bunuri. Sunt considerate legate direct de exportul de bunuri serviciile care contribuie la realizarea efectivă a unei operațiuni de export și care sunt furnizate direct exportatorului sau destinatarului bunurilor exportate, astfel cum s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-288/16 „L.Č.” IK.

5.2. În cazul contractului încheiat cu beneficiarul (document obligatoriu pentru aplicarea scutirii de TVA), beneficiarul poate fi exportatorul sau destinatarul bunurilor.

6. Modificări privind scutirea de TVA în cazul prestărilor de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziționate sau importate în vederea prelucrării în România și care, ulterior, sunt transportate în afara Uniunii Europene de către prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele oricăruia dintre aceștia; 

6.1. Sunt scutite de taxă prestările de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziționate ori importate în vederea prelucrării în România și care ulterior sunt transportate în afara Uniunii Europene de către prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele oricăruia dintre aceștia.

6.2. Scutirea de taxa pe valoarea adăugată se aplică prestărilor de servicii de prelucrare și în cazul în care prestatorul de servicii care efectuează aceste servicii în baza unui contract încheiat cu un client nestabilit în România achiziționează sau importă bunuri în vederea încorporării în produsul prelucrat ori în vederea utilizării în legătură directă cu produsele prelucrate. Scutirea de taxă se aplică pentru prestările de servicii pentru care locul prestării se consideră în România, conform prevederilor art. 278 din Codul fiscal, și se justifică conform prevederilor pct 6.3. Orice bun încorporat în produsul prelucrat, ambalajele sau alte bunuri utilizate în legătură directă cu produsul prelucrat sunt accesorii serviciilor realizate și nu vor fi tratate ca livrări de bunuri, ci ca fiind parte a serviciului prestat.

6.3. Scutirea de taxă pentru prelucrarea bunurilor mobile corporale achiziționate din România sau din alte state membre ori importate în vederea prelucrării în România se justifică de către prestatorul serviciilor cu următoarele documente:

1. contractul încheiat cu clientul care nu este stabilit în România;
2. factura pentru serviciile de prelucrare efectuate;
3. documente din care să rezulte că bunurile prelucrate au fost transportate în afara Uniunii Europene de către prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele oricăruia dintre aceștia.

Exemplul 1: A facturează către B servicii de confecționare produse textile, materiile prime fiind achiziționate din Franța de către client, respectiv de B. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Elveția. Locul prestării serviciilor fiind în România, conform art. 278 alin. (6) din Codul fiscal, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în afara Uniunii Europene, A trebuie să justifice scutirea de TVA, întrucât ar fi avut obligația plății taxei dacă operațiunea nu ar fi fost scutită de taxă.

Exemplul 2: A facturează către B servicii de confecționare produse textile, materiile prime fiind achiziționate din Franța de către client, respectiv de B. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Italia. Locul prestării serviciilor se consideră a fi în Italia, conform art. 278 alin. (2) din Codul fiscal și în condițiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol, serviciile fiind neimpozabile in Romania. Deși operațiunea reprezintă o prestare intracomunitară de servicii, prestatorul nu are obligația de a depune declarația recapitulativă prevăzută la art. 325 din Codul fiscal, dacă prestarea de servicii este scutită de TVA în statul beneficiarului, respectiv în Italia.

7. Modificări privid scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 294 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal (livrările intracomunitare de bunuri către o persoană impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă care acționează ca atare în alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor, care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autoritățile fiscale din alt stat membru), cu excepțiile de la pct. 1 și 2 ale aceleiași litere a).

7.1 Scutirea de TVA  se justifică pe baza următoarelor documente:

1. factură, în care trebuie să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru;
2. documentele care atestă că bunurile au fost transportate din Romania în alt stat membru.

7.2. În cazul livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi către un cumpărător care nu comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, prevăzute la art. 294 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, scutirea de taxă se justifică prin:

1. factură sau, dacă furnizorul nu este o persoană impozabilă, contractul de vânzare-cumpărare;
2. documentele care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru sau, după caz, dovada înmatriculării mijlocului de transport nou în statul membru de destinație.

7.3. În cazul livrărilor intracomunitare de produse accizabile prevăzute la art. 294 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, cu excepțiile de la pct. 1 și 2 ale aceleiași litere c), către o persoană impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care transportul de bunuri este efectuat conform art. 34 alin. (1) și (2) ori art. 19 din Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE, scutirea de taxă se justifică prin:

1. factură, care nu trebuie să conțină codul de înregistrare în scopuri de TVA al cumpărătorului în alt stat membru;
2. documentele care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru.

7.4. În cazul livrărilor intracomunitare asimilate de bunuri prevăzute la art. 270 alin. (10) din Codul fiscal, respectiv transferurile de bunuri, scutirea de taxă prevăzută la art. 294 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal se justifică, cu excepțiile prevăzute la același alineat, pe baza următoarelor documente:

1. autofactura prevăzută la art. 319 alin. (9) din Codul fiscal, în care să fie menționat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit în alt stat membru al persoanei care realizează transferul din România;
2. documentele care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru.

7.5. În situația livrărilor intracomunitare de bunuri prevăzute la pct 7.1., dacă inspecția fiscală constată că pe factură este înscris eronat codul de TVA al beneficiarului, pentru acordarea scutirii de TVA se va permite în timpul controlului corectarea facturii de către furnizor și se va verifica validitatea codului de TVA al beneficiarului de către organele de inspecție fiscală. Această factură va fi atașată de către furnizor facturii inițiale, fără să genereze înregistrări în decontul de taxă al perioadei fiscale în care se operează corecția.

7.6. Scutirea unei livrări intracomunitare, în sensul articolului 294 alin. (2) din Codul fiscal, nu poate fi refuzată vânzătorului pentru simplul motiv că administrația fiscală a unui alt stat membru a efectuat o radiere cu efect retroactiv a codului de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei care a achiziționat bunul, de la o dată anterioară acestei livrări, deși radierea codului a intervenit după livrarea bunului, astfel cum s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-273/11 - Mecsek Gabona.

7.7. Art. 45a din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1.912 al Consiliului din 4 decembrie 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 în ceea ce privește anumite scutiri pentru operațiunile intracomunitare, prevede că, în situația în care se îndeplinesc condițiile de la pct 7.1. lit. a) și b), se prezumă că bunurile au fost expediate sau transportate dintr-un stat membru către o destinație aflată în afara teritoriului său, dar în interiorul Comunității. În acest caz, documentele care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru sunt cele prevăzute la alin. (1) și (3) ale art. 45a din Regulamentul 282/2011.

7.8. Prin părți independente, în sensul art. 45a din Regulamentul 282/2011, se înțelege părți care nu sunt considerate afiliate potrivit prevederilor art. 7 pct. 26 din Codul fiscal.

7.9. În situația în care cumpărătorul nu furnizează vânzătorului declarația scrisă prevăzută la art. 45a  alin. (1) lit. (b) pct. (i) din Regulamentul 282/2011, până în a zecea zi a lunii următoare livrării, furnizorul beneficiază de prezumția stabilită la acest articol dacă primește această declarație ulterior, dar nu mai târziu de finalizarea inspecției fiscale.

7.10. În situațiile care nu se încadrează în prezumția prevăzută la art. 45a din Regulamentul 282/2011, transportul bunurilor din România în alt stat membru se justifică conform prevederilor prezentului articol. Astfel de situații pot fi, fără a se limita la acestea, cele în care: transportul bunurilor este realizat cu propriile mijloace de transport de către furnizor sau cumpărător, bunurile ce fac obiectul livrării sunt mijloace de transport care se deplasează singure pe roți, pe cale maritimă, fluvială sau aeriană, persoanele implicate în transportul bunurilor nu sunt părți independente atât una de cealaltă, cât și de vânzător și de cumpărător sau nu se poate face dovada independenței acestora. Prin propriile mijloace de transport se înțelege mijloacele de transport aflate în proprietatea furnizorului sau cumpărătorului bunurilor, sau care sunt puse la dispoziția acestuia prin contracte de leasing, inchiriere, comodat sau alte contracte de acest tip.

7.11. În sensul pct 7.10., se prezumă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru, dacă furnizorul deține documente care justifică transportul, precum:

a) în cazul livrării de produse accizabile care circulă în regim suspensiv de accize: documentul administrativ în format electronic și raportul de primire;

b) în cazul livrării de mijloace de transport care se deplasează singure pe roți, pe cale maritimă, fluvială sau aeriană: contractul de vânzare-cumpărare din care să rezulte că bunurile vor fi transportate în alt stat membru, dovada înmatriculării mijlocului de transport în statul membru de destinație;

c) în cazul livrării altor bunuri decât cele prevăzute la lit. a) și b):

1. documente de transport, precum un document CMR semnat sau o scrisoare de trăsură semnată, un conosament, o factură de transport aerian de mărfuri, și
2. unul dintre următoarele documente: o poliță de asigurare corespunzătoare expedierii sau transportului bunurilor, documente bancare care să ateste plata pentru expedierea sau transportul bunurilor; documentele oficiale eliberate de o autoritate publică, precum un notariat, care să ateste sosirea bunurilor în statul membru de destinație, un document care atestă primirea bunurilor, emis de către un depozitar din statul membru de destinație, altul decât cumpărătorul bunurilor, și
3. o declarație scrisă din partea cumpărătorului, care atestă că bunurile respective au fost expediate sau transportate în statul membru de destinație; această declarație scrisă cuprinde: data emiterii, numele și adresa cumpărătorului, precum și cantitatea și natura bunurilor, data și locul de sosire a bunurilor, identificarea persoanei care acceptă bunurile în numele cumpărătorului;

7.12. Organele fiscale pot respinge o prezumție care a fost efectuată în conformitate cu pct 7.11. în situația în care au suficiente elemente pentru a demonstra că bunurile nu au fost transportate din Romania în alt stat membru.

7.13. Scutirea de TVA prevazută la art. 294 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal nu se aplică în cazul în care furnizorul nu a respectat obligația prevăzută la art. 325 alin. (1) din Codul fiscal de a depune o declarație recapitulativă sau declarația recapitulativă depusă de acesta nu conține informațiile corecte referitoare la această livrare, cu excepția cazului în care furnizorul poate justifica în mod corespunzător deficiența într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile fiscale competente. Se consideră că furnizorul justifică corespunzător deficientă, dacă aceasta este remediată ulterior, dar nu mai târziu de finalizarea inspecției fiscale. Se poate considera că deficiența a fost remediată în situații precum:

1. furnizorul nu a inclus livrarea intracomunitară în declarația recapitulativă aferentă perioadei în care a intervenit exigibilitatea taxei, dar a inclus-o în declarația recapitulativă aferentă unei perioade ulterioare sau în cadrul unei declarații rectificative pentru perioada respectivă;
2. furnizorul a inclus livrarea intracomunitară în declarația recapitulativă aferentă perioadei în care a intervenit exigibilitatea taxei, dar a greșit neintenționat una sau mai multe informații referitoare la livrarea respectivă, cum ar fi valoarea acesteia, tipul operațiunii, denumirea clientului și a efectuat corecția în cadrul unei declarații rectificative pentru perioada respectivă.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)