Zilele care au trecut de la publicarea primei serii de date provizorii privind evoluția produsului intern brut în intervalul ianuarie – iunie 2021 au fost marcate de numeroase analize și comentarii „la cald”, foarte interesante din numeroase puncte de vedere. Practic, datele respective nu au constituit o surpriză comparativ cu estimarea-semnal din luna trecută și nici cu informațiile privind rezultatele înregistrate în cele mai diverse ramuri ale economiei românești din aceeași perioadă. Ceea ce atrage, însă, atenția vizează, mai ales, contribuțiile pozitive și negative sectoriale la rezultatele consemnate având ca referențial primul semestru din anul 2020.

Cea mai spectaculoasă contribuție a revenit industriei, cu un plus de 1,5% la creșterea de 6,5% a PIB față de perioada similară din anul precedent. Avem de-a face cu un spor de volum de nu mai puțin de 10,4 procente. Sigur, nu este cel mai înalt ritm pe ansamblul factorilor de creștere a PIB, întrucât sectorul IT&C (de exemplu) și-a majorat volumul de activitate cu 14,1%, dar contribuția la creșterea PIB a fost ceva mai mică, de 1,1%.

În acest context, s-au înregistrat schimbări structurale deloc neglijabile. În mod deosebit, se remarcă scăderea semnificativă a ponderii industriei în PIB-ul total, consemnându-se astfel cel mai mic nivel din perioada care a trecut de la criza globală din anii 2008-2010. Cele 19 procente nu atestă o situație conjuncturală, ci o clară tendință de durată. Ne reamintim cu toții că, multă vreme, industria asigura, în medie, o pătrime din PIB. Acum se situează constant sub o cincime. În acest mod, s-au diminuat și volumele de valoare adăugată la nivel superior, în ansamblul produsului intern brut.

În același timp, creșterea cea mai spectaculoasă a avut și are loc în zona informaticii și comunicațiilor, acest domeniu ajungând la 7,9%, ca pondere, în produsul intern brut. Identificăm aici unul dintre efectele majore ale pandemiei, respectiv progresul fără precedent al procesului de digitalizare, element comun al economiei globale. Nu este, nici în acest caz, doar un efect conjunctural, ci o schimbare de structură proprie actualei etape a revoluției științifico-tehnice.

Bineînțeles, nu poate scăpa atenției fenomenul care a definit, în ultimii ani, întreaga evoluție a PIB în țara noastră, și anume rolul de „motor” al cererii-agregate. Astfel, comerțul cu ridicata și cu amănuntul, transportul și depozitarea, alte sfere ale consumului și-au continuat ascensiunea contribuind la sporul de produs intern brut cu 2 procente. Ponderea acestor domenii în PIB a fost, în primul semestru din acest an, de 20,3%. Regăsim – și aici – efecte ale prelungirii pandemiei, dar și o tendință de mai lungă durată. De altfel, cele mai recente prognoze confirmă o asemenea aserțiune.

Dacă trecem la examinarea celui de-al doilea mare capitol al evoluției PIB, domeniile de utilizare, constatăm că sporul înregistrat reprezintă, în principal, consecința a doi factori esențiali. În primul rând, cheltuielile pentru consumul final al gospodăriilor populației s-au majorat cu 5,4%, contribuția lor la creșterea produsului intern brut fiind consistentă: 3,4%. În al doilea rând, s-a accentuat o tendință semnalată în ultimii ani, și anume progresul evident al procesului investițional. Formarea brută de capital fix și-a mărit volumul cu nu mai puțin de 11,9%, contribuția la creșterea PIB atingând 2,6 procente.

În tabloul general conturat de rezultatele menționate, se reliefează, din păcate, ca un factor negativ de mai lungă durată, contribuția în minus a exportului net, adică diferența dintre exporturi și importuri; minusul a fost de 2,3%. De aici, o serie de consecințe serioase în ceea ce privește deficitul de cont curent al balanței de plăți și, în continuare, influențe nedorite asupra bugetului public.

Toate aceste date impun aprofundarea analizelor, în strânsă corelare, așa cum am mai remarcat, cu proiecțiile recentelor prognoze. Vom reveni, deci, asupra acestor teme și din perspectiva rezultatelor probabile pe întregul an. Totodată, datele referitoare la demarajul în semestrul al doilea oferă numeroase temeiuri pentru o asemenea privire spre viitor, cel puțin, pe termen scurt și mediu. Concluzia – desigur, preliminară – se desprinde de la sine: avem suficiente motive de optimism, însă (atenție!) este vorba (obligatoriu) despre un optimism... prudent.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)