Începutul de săptămână a fost marcat de concretizarea anunţului făcut de preşedintele Klaus Iohannis la Bruxelles, cu prilejul summit-ului UE consacrat Brexit-ului: a avut loc a doua rundă de consultări cu liderii partidelor parlamentare, primul-ministru şi guvernatorul BNR. Evenimentul a avut o conotaţie specială, în contextul în care şeful statului a considerat că Brexit-ul reprezintă o oportunitate pentru regândirea modului de abordare a unui Proiect de Ţară. Această temă este dezvoltată şi aprofundată la reuniunea iniţiată de guvern pentru astăzi, 5 iulie, intitulată „România competitivă: un proiect pentru o creștere economică sustenabilă”. Aparent, avem de-a face cu o temă redundantă. De ani de zile se vorbeşte despre necesitatea elaborării unui Proiect de Ţară care să întrunească cel mai larg consens politic şi social, astfel încât să devină cu adevărat operaţional. Iată, peste mai puţin de o jumătate de an, la 1 ianuarie 2017, se va împlini un deceniu de la intrarea României în Uniunea Europeană, în calitate de stat membru cu drepturi depline. În euforia acelui eveniment istoric, s-a lansat ideea elaborării de urgenţă a unui program post-aderare, document care ar fi avut în esenţa lui caracteristicile unui Proiect de Ţară. N-a fost să fie. Nu discutăm acum cauzele, deoarece ar impune o extrem de cuprinzătoare analiză. Cert este că, în diferite momente, s-au consemnat demersuri notabile în direcţia identificării unor priorităţi şi stabilirii modalităţilor de a le realiza. Bunăoară, reprezentanţi de marcă ai CECCAR au participat activ la numeroase dezbateri consacrate tocmai elaborării unui Proiect Naţional de tipul celui care a făcut obiectul consultărilor de la Cotroceni. Cum se ştie, la rândul ei, Academia Română a elaborat un asemenea proiect. Ecourile în plan decizional naţional – respectiv Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul – au fost slabe spre… inexistente.

Acum, după seismul care a zguduit Uniunea Europeană, s-a vădit, din nou, cât de important este nu numai la nivel comunitar, ci şi în cazul fiecărei ţări în parte, să existe o viziune de largă perspectivă, nu limitată la obiective de genul celor incluse în Strategia Europa 2020, ci şi pe o perioadă mai lungă, în care accentul să se pună pe aspecte fundamentale privind bazele constituţionale şi, decurgând de aici, viitoarea arhitectură instituţională a Uniunii Europene. Întrucât soluţia care se conturează este aceea a stabilirii de obiective comune care să armonizeze interesele naţionale, a reapărut, la întreaga ei importanţă, tema Proiectului de Ţară în cazul României. O spunem cu admiraţie, dar şi cu regret în ceea ce priveşte România, că alte state membre au asemenea proiecte, şi nu de ieri sau de astăzi, ci încă din fazele de preaderare la UE.

În momentul actual, este prematur să anticipăm rezultatele consultărilor iniţiate de Preşedintele României. Ceea ce, însă, putem afirma cu certitudine este că procesul de elaborare a unui Proiect de Ţară viabil nu porneşte de pe un „loc gol“. De-a lungul timpului – şi aici ne referim la întreaga perioadă postdecembristă – minţi luminate, în rândul cărora s-au aflat permanent şi reprezentanţi ai CECCAR, ai comunităţii economiştilor în ansamblu, au emis idei deosebit de valoroase, au formulat teme şi soluţii care se constituie într-un adevărat „tezaur“ de gândire novativă, de autentic patriotism şi, deopotrivă, de înţelegere profundă, ca un act de conştiinţă, a importanţei capitale a apartenenţei României la Uniunea Europeană într-o lume caracterizată prin accentuarea proceselor de integrare şi globalizare.

Poate toate acestea „sună“ prea abstract, însă fiecare coleg din comunitatea noastră profesională ştie prea bine că până şi cele mai complexe construcţii se asamblează cu un număr imens de piese, ceea ce le conferă organicitate, consistenţă, durabilitate. Conştientizarea faptului că aparţinem de drept comunităţii politico-economice europene dă şi măsura exactă a necesităţii implicării fiecăruia şi a tuturor la elaborarea Proiectului de Ţară menit să ne asigure atât propria prosperitate, cât şi racordarea reală, trainică la valorile şi principiile Uniunii Europene. Se spune că niciodată nu este prea târziu. Dar, dacă vom concretiza celebrul dicton la ideea Proiectului de Ţară, s-ar impune să completăm că trebuie să acţionăm astfel încât să nu fie… prea târziu.