Interviu cu ec. Valerian Pavel Susa, președintele Filialei CECCAR Bihor

Alexandra Rizea: Așa cum ați putut constata din numerele anterioare ale publicației noastre, ne propunem să conferim conceptului de dezvoltare personală valențele faptelor de viață. În acest context, prezintă cel mai mare interes experiențele reușite, carierele care le oferă cititorilor posibilitatea de a se autoperfecționa. Care a fost parcursul dvs. profesional, tocmai din perspectiva conceptului de dezvoltare personală?

Valerian Pavel Susa: Ideea în virtutea căreia îmi solicitați acest interviu – atribuindu-mi, astfel, onoranta postură de subiect al interesului cititorilor în privința experiențelor și carierelor de succes, în sensul vizat de preambulul întrebării – îmi oferă oportunitatea de a mulțumi întregului colectiv redacțional și de a adresa urări de viață lungă acestei publicații, aflată la începutul unui drum pe care cu toții ni-l dorim a fi cât mai semnificativ, sub aspectul impactului mediatic și al realizărilor jurnalistice.

Al.R.: La rândul nostru, vă mulțumim pentru aprecieri și ne vom strădui să realizăm programul editorial propus.

V.P.S.: Cât privește răspunsul la întrebarea adresată, apreciez că relația dintre conceptul de „parcurs profesional” și cel de „dezvoltare personală” este similară celei dintre parte și întreg. Din perspectiva acestui considerent principial, reperele traseului meu profesional gravitează în jurul nucleului reprezentat de studiile liceale pedagogice (Oradea) și de cele universitare economice (Timișoara). Am debutat în carieră ca profesor titular, prin concurs, la catedra disciplinelor de specialitate a Liceului Economic și de Drept Administrativ din Oradea, unde am funcționat din 1986 până în 1992, când am pășit, decisiv și definitiv, în perimetrul ocupațional de exercitare a profesiei contabile, înființând, încă din 1993, propria societate comercială de profil, în cadrul căreia muncesc și pe care o administrez și în prezent. Toți acești 30 de ani de activitate au fost marcați, în mod obiectiv și necesar, de permanenta și constanta preocupare pentru diversificarea și dezvoltarea competențelor și abilităților specifice domeniului, urmând mai multe cursuri ori alte forme de perfecționare a pregătirii de specialitate, printre care cele organizate și desfășurate sub egida Corpului nostru profesional au „amprentat” distinctiv coordonatele ultimilor 19 ani, de când sunt membru CECCAR.

Al.R.: Dacă ar fi să „extrageți” din toate momentele descrise câteva „lecții de viață”, ce ați consemna, în special?

V.P.S.: Mărturisesc că a „extrage” și, mai ales, a ierarhiza „lecțiile” pe care viața mi le-a „oferit” de-a lungul acestui traseu reprezintă încercări deloc facile, în condițiile în care realitățile celor mai multe dintre momentele respective au reprezentat, prin ele însele, elementele unei înșiruiri de provocări și experiențe, în mare parte, inedite. Totuși, momentul decisiv al traiectoriei mele profesionale consider că a fost, fără ca riscul de eroare al acestei aprecieri să excedeze limita de admisibilitate, cel legat de contextualitatea deciziei de renunțare la cariera didactică în favoarea celei de liber-profesionist al domeniului financiar-contabil.

Al.R.: Aici, probabil, a fost punctul de inflexiune între aspirațiile personale și procesul de tranziție spre economia de piață...

V.P.S.: Cu siguranță, destinele individuale au fost, sunt și vor fi totdeauna condiționate și de ceea ce numim contextul societal, însă principala trăsătură a acelei opțiuni a fost curajul unei decizii individuale, luată după ample și îndelungi cumpăniri, aceea de a păși – în condițiile de maximă incertitudine ale acelor ani – din zona de „siguranță” a unui loc de muncă relativ stabil către imprevizibilul unui orizont socioprofesional cu totul necunoscut, altfel spus, „îndrăzneala” asumării unei responsabilități mai mult decât provocatoare față de mine însumi, față de clienți, dar și față de familie.

Al.R.: De aceea nu putem să nu remarcăm legătura dintre afirmarea profesională la nivel individual și asumarea de răspunderi civice, respectiv obligațiile care vă revin în calitatea dvs. de președinte al Filialei CECCAR Bihor. Cum se influențează reciproc cele două ipostaze?

V.P.S.: Într-adevăr, „dezvoltarea personală” nu este un scop în sine sau pentru sine, chiar dacă implică permanența stabilirii și evaluării de obiective individuale, în privința evoluției personale, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat. Ea există – nu numai ca abordare teoretică, ci și ca determinare existențială – exclusiv în raporturile oricăruia dintre noi cu cei din jur și se manifestă ca atare în relaționarea cu mediul social, în interacțiunea noastră cu semenii.

Al.R.: În fond, toate acestea sunt componente ale performanței, indiferent de domeniu, dar ceea ce face diferența, ceea ce conferă specificitatea prezintă o importanță cel puțin egală cu premisele pe care dvs. le-ați evocat.

V.P.S.: Evident, performanța nu există decât ca rezultat al „competiției” cu tine însuți și ca premisă a unei „comparabilități” integratoare, de poziționare în interiorul comunității socioprofesionale căreia îi aparținem, indiferent de domeniul de activitate. De această dimensiune socială a „dezvoltării personale” este legată și noțiunea de „succes”, despre existența căruia se poate vorbi numai în măsura în care el este recunoscut și apreciat ca atare de membrii colectivității cu care interferăm. Momentul încredințării de către colegi a misiunii civice de reprezentare este un reper în carieră, cu ambivalența sesizată de dvs., și anume raportul dintre personal și civic, îndeplinirea acestei obligații presupunând și o reconsiderare a priorităților personale. Este și cazul acțiunii în planul determinat de calitatea de președinte de filială CECCAR, postură în virtutea căreia a nu înșela așteptările și năzuințele rezonabile ale colegilor – avute în vedere de ei la desemnarea mea ca reprezentant al lor – devine obiectiv prioritar, în raport cu oricare dintre celelalte.

Al.R.: Aici intervine și obligația la care ați făcut referire.

V.P.S.: Desigur, numai că este vorba despre o obligație asumată, care impune validarea factuală a încrederii acordate, în planul acțiunilor concrete. Aceasta presupune nu doar o „dozare” corespunzătoare a bugetelor de timp dedicate celor două planuri de acțiune („personal” vs „civic”), ci și o completare reciprocă a lor, din „paralele”, așa cum se înfățișează ele inițial, ajungând a interfera și a se influența reciproc, alcătuind, inevitabil, un tot unitar.

Al.R.: Este o idee esențială, care ne readuce în atenție conceptul de „dezvoltare personală”, în care toate elementele definitorii pentru un om concret, real, formează acel tot despre care ați vorbit.

V.P.S.: Cel mai bine se regăsește această idee în faptele de viață, în activitățile cotidiene, în care componentele despre care ați amintit sunt mereu prezente atât în procesul decizional, cât și în acțiunile menite să transforme hotărârile în fapte. Nu pot să nu evidențiez privilegiul de care mă bucur, având alături de mine un colectiv de colaboratori deosebit, ale cărui sprijin și implicare asigură succesul acțiunilor noastre nu doar prin profesionalism și competență, ci, mai ales, prin calitatea umană probată, mulțumindu-le colegial, pe această cale, lor, precum și tuturor membrilor filialei.