Una dintre temele cele mai preocupante din actuala perioadă vizează, incontestabil, situația de pe piața muncii, atât sub aspectul diagnozei, cât și sub cel al prognozei. Explicația principală a interesului deosebit față de modul în care se valorifică resursele umane are – ca să ne exprimăm în termenii analizelor de specialitate – cauze multifactoriale. Prin urmare, în spațiul acestei rubrici nu va fi posibilă o abordare exhaustivă, ci doar sublinierea câtorva aspecte definitorii pentru ceea ce ne propunem să relevăm.

Primul aspect vizează datele conținute în recentul comunicat al Institutului Național de Statistică (INS) referitoare la costul orar al forței de muncă în primul trimestru al anului. Cum se știe, nu se fac raportări la indicatorul agregat, de altfel greu de cuantificat, ci se relevă, de regulă, dinamicile în sectoarele cu sporurile cele mai mari și în cele cu sporurile cele mai mici. Astfel, comparativ cu perioada ianuarie – martie 2023, în primul trimestru din acest an, s-au înregistrat următoarele creșteri: 33,30% în învățământ, 27,06% în domeniul hotelurilor și restaurantelor, 20,96% în activitățile de transport și depozitare, precum și 20,49% în construcții. Este, deci, evident, că avem de-a face cu plusuri care au depășit cu mult rata inflației. Precizarea se impune pentru că interesează în cel mai înalt grad costul orar real, nu numai cel nominal.

La polul opus se află, cu sporuri mai modeste, respectiv 8,69% industria extractivă, 9,94% sănătatea și asistența socială, 10,68% serviciile administrative și de suport.

Aceste dinamici au fost determinate, la rândul lor, de mulți factori, de la necesitatea atenuării unor inegalități până la efectul acțiunilor revendicative în cursul negocierilor cu autoritățile statului și cu exponenții capitalului privat. O parte dintre creșterile de natură salarială sunt în curs de aplicare, tot ca urmare a unor acțiuni sindicale, inclusiv de protest. Dacă ne limităm la sectorul public, observăm că presiunea revendicativă nu a slăbit, iar acest fapt se reflectă direct în creșterea deficitului bugetar.

Apare dificil de prognozat ce se va întâmpla în perioada următoare, date fiind specificul anului electoral în care ne aflăm, precum și impactul social, nu numai bugetar, ci și cel pe ansamblul economiei naționale.

Modul în care se prezintă alți indicatori specifici pieței muncii reflectă direct și indirect evoluțiile contradictorii care, de asemenea, au cauze multiple. Referindu-ne, bunăoară, la nivelul șomajului, apare limpede că sub raportul ofertei și cererii de resurse umane situația se află, de mai multă vreme, într-un echilibru relativ. Există, însă, oferte neacoperite în multe domenii, îndeosebi în sfera serviciilor și sectoarelor de vârf ale industriei prelucrătoare, în construcții, după cum – potrivit evaluărilor oficiale – se înregistrează un excedent mai ales în instituțiile publice.

Tot din pricina efectelor anului electoral, nu sunt de așteptat măsuri care să determine un curs mai hotărât în direcția optimizării modului în care se utilizează resursele umane existente. În schimb, continuă cu mai multă forță, cu un grad mai înalt de determinare decizională, procesele și fenomenele legate de implementarea inteligenței artificiale în general, a noilor tehnologii, cu accent pe digitalizare.

Reținem, de asemenea, locul important pe care îl au în ansamblul noilor orientări formarea profesională, însușirea cunoștințelor, deprinderilor, abilităților componente ale conceptului de sustenabilitate. Această tendință a devenit mai evidentă în lunile care au trecut de la începutul anului, mai ales prin promovarea economiei circulare, care cunoaște și un proces de aprofundare a tuturor elementelor de natură a concura la asigurarea unei reale protecții a mediului înconjurător, ca o condiție obligatorie a dezvoltării durabile.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)