Recente date oficiale, precum și evaluări ale unor instituții specializate în elaborarea de studii și cercetări macroeconomice aduc în atenția publică situația complexă, contradictorie de pe piața muncii. Sigur, în evaluări sunt luate în considerare și mișcările revendicative din ultimul timp, precum și cele probabile a se desfășura în perioada următoare, însă deosebit de importanți sunt factorii obiectivi, cei care privesc diagnozele pe baza cărora se conturează prognozele.

Evident, încetinirea ritmului creșterii economice, în condițiile menținerii relativ stabile a efectivului de personal, indică un anumit spor al productivității muncii. Există, însă, diferențe sensibile mai ales în funcție de domeniile de activitate. În timp ce în sectoarele IT&C și construcții evoluțiile sunt favorabile, în industrie, în special, indicatorii de productivitate continuă să se afle – dacă se poate spune așa – pe un teritoriu negativ. La situația generală din industrie ne-am referit și cu alte prilejuri și, prin urmare, nu este cazul să repetăm cele examinate până acum. Fapt este că, în actuala conjunctură, inclusiv geopolitică, se poate anticipa că va continua procesul de relocare a unor capacități cu tehnică de vârf, după cum, aceeași conjunctură reprezintă un factor de frânare a investițiilor străine directe, îndeosebi a celor capabile să ofere condiții optime pentru creșterea productivității muncii. Multe speranțe au apărut în urma deciziilor Comisiei Europene de a pune în aplicare, încă din acest an, un pachet de facilități pentru investițiile menite să ridice semnificativ nivelul tehnic al activităților din sectoare economice-cheie, inclusiv în ceea ce privește accelerarea tranziției verzi. S-au făcut primii pași în această direcție prin alocarea unor sume suplimentare, însă, rezultatele se vor vedea pe termen mediu și lung.

O a doua categorie de preocupări vizează tensiunile de pe piața muncii, determinate, de asemenea, de procese și fenomene contradictorii. Pe de o parte, s-a trecut, în special în sectorul privat, la optimizarea utilizării resurselor umane, iar, pe de altă parte, în mai multe domenii se înregistrează un deficit cronic de forță de muncă. Transferul intersectorial este complicat și, în unele cazuri, imposibil, date fiind elementele specifice legate de calificare, de problemele sociale. Faptul că se recurge tot mai des la forță de muncă din zona asiatică este simptomatic în ceea ce privește amintitul deficit. În altă ordine de idei, sunt de reținut și de comentat datele din luna iulie referitoare la rata șomajului, rată care s-a diminuat ușor, cu 0,1 puncte procentuale, situându-se, deocamdată, la 5,5%. Este vorba despre mai mult de 455 de mii de concetățeni, ceea ce înseamnă tot atât de multe cazuri existențiale, e drept, fiecare cu specificul aferent, dar – pe ansamblu – situația rămâne preocupantă.

Numărul cel mai mare de șomeri se înregistrează în rândul bărbaților și în cel ale tinerilor între 15 și 24 de ani, respectiv mai mult de 22%.

Nu poate fi eludată, în context, nici dinamica înregistrată de costul orar al forței de muncă, indicator cu influențe multiple asupra procesului inflaționist, și, implicit, asupra nivelului de trai, în general, asupra calității vieții.

Cele mai semnificative creșteri ale costului orar al forței de muncă (în formă ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-au localizat în construcții (22,50%), în activități de servicii administrative și de servicii-suport (20,54%), în producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apă caldă și aer condiționat (18,07%), în transporturi și depozitare (17,94%). În trimestrul II 2023, comparativ cu perioada similară din anul trecut, creșterile cele mai mici ale costului orar al forței de muncă (tot în forma ajustată după numărul zilelor lucrătoare) s-au consemnat la alte categorii de servicii (3,48%), în sănătate și asistență socială (5,98%).

Dacă vom corobora toate aceste date cu percepția managerilor reflectată de sondajele de opinie, vom observa că aceasta este în linie cu factorii menționați, prin care se anticipează creșterea în continuare a costului orar al forței de muncă, dar în ritmuri mai lente, sub impactul măsurilor adoptate în special în entitățile de bază pentru optimizarea modalităților de utilizare a personalului, deoarece constituie, cum o reconfirmă mereu realitățile, premisa fundamentală a creșterii generale a eficienței economico-sociale, atât în prezent, cât și în viitor.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)