Este de necontestat că prețuirea, în cel mai înalt grad, a informațiilor referitoare la procesele și fenomenele economico-sociale reprezintă o caracteristică organică a profesiei contabile. Mai ales în condițiile actuale, când funcționează un sistem modern de colectare, sintetizare, diseminare a datelor, devin posibile receptarea și interpretarea lor cu o mai mare finețe, nuanțat și percutant. Ceea ce părea, până nu demult, greu de cuantificat a devenit fapt curent, un element permanent prezent în spațiul public, supus judecății de valoare a unui număr tot mai mare de concetățeni.

De departe, prezintă o importanță primordială noile posibilități de evaluare cantitativă și calitativă a proceselor specifice factorului uman, astfel încât să existe un suport realmente științific de abordare a acestei tematici complexe și, în același timp, extrem de sensibile, fiind vorba, în primă instanță, despre OM, cel despre care anticii spuneau că este măsura tuturor lucrurilor.

Un mare pas înainte a fost făcut atunci când, la nivel național și mondial, s-a apreciat cvasiunanim că resursele umane reprezintă principala forță motrice, de natură strategică, a dezvoltării economico-sociale. De aici, au decurs și decurg preocupările comune tuturor țărilor legate de identificarea și valorificarea posibilităților de îmbunătățire a situației pieței muncii. Este contextul în care au apărut mai multe studii, bazate exclusiv pe metodologii științifice, inclusiv cele referitoare la țara noastră.

Am amintit de consensul care privește viziunea strategică. Se constată, totodată, că s-a mers mai departe. Astfel, organisme internaționale care dispun de experți super calificați și de informații dintre cele mai relevante au ajuns la opinia comună potrivit căreia principalele provocări și riscuri pe piața muncii sunt induse de tendințele demografice nefavorabile, în special de îmbătrânirea populației, de impactul modest al politicilor active, de numeroase bariere administrative, de deficiențele sistemului educațional, în special de cele provocate de deculplarea diverselor forme de învățământ de cerințele economiei reale, de implicarea insuficientă a partenerilor sociali în soluționarea problemelor care domină piața muncii, aproape în toate țările.

În ceea ce privește România, datele statistice oficiale relevă, înainte de toate, faptul că, în întreaga perioadă 1990-2018, declinul demografic a depășit un milion de locuitori. În terminologia specifică se pune accentul pe faptul că „intrările de populație în grupurile de vârstă între 15 și 64 de ani nu vor mai compensa ieșirile”, deoarece, în acest mod, au loc reduceri importante ale segmentelor în vârstă de muncă. Fenomenul este mai pregnant în mediul rural. Apoi, se înregistrează diferențe sensibile în profil teritorial. De exemplu, în anul trecut, la un tânăr cu vârsta sub 15 ani reveneau, în medie, în județul Vaslui, două persoane cu vârste peste 65 de ani, iar în județul vecin, Iași, raportul era de 0,8 persoane cu vârste de peste 65 de ani. Se reconfirmă, astfel, conexiunea organică între nivelul de dezvoltare economico-socială și fenomenele demografice, cu implicații numeroase asupra pieței muncii, necesitatea, mai mult decât stringentă, de diminuare a disparităților teritoriale.

În contextul evocat, este foarte interesant de urmărit modul în care se manifestă conexiunea dintre nivelul de dezvoltare a diverselor zone ale țării și numărul de locuri de muncă vacante. Pe primul loc se află Regiunea București-Ilfov, cea mai dezvoltată din întreaga țară, unde numărul de locuri de muncă vacante a depășit 16.000, în timp ce, de pildă, în Regiunea Sud-Vest Oltenia, abia s-a ajuns la 2.200 locuri de muncă vacante. Desigur, prezintă interes și repartiția pe ramuri a ofertei de pe piața muncii. Din acest unghi de analiză, se află pe primul loc industria prelucrătoare, cu peste o treime din numărul total de locuri de muncă vacante. Chiar dacă ne limităm la acest element structural, tot va fi suficient pentru a sesiza că, pe fond, are loc un proces de reindustrializare, în noile condiții tehnologice, specifice erei digitale. Bineînțeles, sunt multe alte aspecte demne de cel mai mare interes care rezultă din amintitele studii și cercetări. Le vom aborda și pe acestea, mai ales prin prisma soluțiilor propuse de specialiști în materie, pe măsură ce realitățile economico-sociale o vor impune. Cert este faptul că numai pe calea investigării științifice a realității este și va fi posibil să crească gradul de funcționalitate a pieței muncii, cu beneficiile ei de necontestat la scara întregii societăți românești.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)