Politețea și DOOM-ul
Numărul 32, 8-14 noiembrie 2016 » La început a fost cuvântul...
Obiceiul de a recurge la formule prescurtate este, de regulă, benefic pentru împlinirea unui deziderat absolut justificat: economisirea de timp, ceea ce înseamnă și reducerea rațională de efort. Mai ales în textele scrise, formule de genul „dvs.” ori varianta mai lungă „d-voastră” (iar ca expresie a respectului, scrierea cu majusculă a primei litere „D”), precum și rugămintea din diverse invitații de a se confirma prezența la anumite manifestări, bunăoară, RSVP, nu indică nicio abatere de ordin gramatical, lingvistic, în general.
Întâlnim, din păcate, destul de des, situații în care exprimarea politicoasă, ca bună intenție, reprezintă „atentate” la adresa limbii române. De exemplu, fie în scris, fie verbal, când cineva se adresează unei anumite persoane recurge la formule precum „Domnul (sau Doamna) X, vă rog să…”. La fel, în texte oficiale întâlnim adesea formula de început „Domnul (doamna) X, vă aducem la cunoștință că…”. Mai întâlnim formule de genul „Vă mulțumesc, domnul (doamna) X, pentru mesajul dvs.”. Or, în toate aceste cazuri este vorba despre o eroare gramaticală foarte neplăcută. Corect este să spui nu „Domnul (cutare), vă rog…”, ci „Domnule (cutare), vă rog să…”. La fel, se impune a se scrie sau a se zice „Domnului (cutare) îi adresez urarea de a…”.
Nu este neapărat necesar ca pe „altarul politeții” să sacrificăm corectitudinea exprimării, mai ales atunci când vorbim sau scriem în numele unei instituții, firme, asociații, organism public. E adevărat, intervine obișnuința, însă nimic nu justifică abaterea de la „norme”, de la „reguli” pe care profesioniștii contabili, pe bună dreptate, o repugnă.
Am amintit, în titlul acestor însemnări, de „DOOM”. Este vorba despre Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, editat de Academia Română, singurul for care are dreptul legal de a stabili reguli în domeniul lingvistic (așa cum se petrec lucrurile în toate țările civilizate). Consultarea respectivului dicționar ori de câte ori nu suntem siguri că ne exprimăm corect reprezintă – ca s-o spun pe cea dreaptă – o obligație profesională elementară atunci când interacționăm cu cele mai diferite persoane – de la colegi la șefi, de la furnizori la beneficiari, de la prieteni până la oficialități. În cele din urmă, respectarea acestor reguli nu este doar un act obligatoriu de politețe, ci și de respect față de noi înșine. Ceea ce este, cu siguranță, reconfortabil. (T.B.)
Legătura dintre știință și artă – via învățământ | Aula Magna a Politehnicii, gazdă a spectacolelor de teatru
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistice pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național