Publicăm, în numărul de față, la rubrica Document, textul sintezei celui mai recent (9 noiembrie a.c.) Raport trimestrial asupra inflației, ceea ce le permite cititorilor noștri să cunoască evaluările Băncii Naționale a României (BNR) referitoare la procese și fenomene macroeconomice esențiale și pentru nivelul micro, respectiv în principala zonă de activitate a profesioniștilor contabili. Este al 50-lea raport de acest tip (13 ani de apariție continuă, la fiecare trei luni), astfel încât se „rotunjește” un demers predominant științific, menit să explice evoluția indicelui prețurilor de consum într-o perioadă suficient de lungă și pentru concluzii solide, de ordin practic. Cum am mai informat, acest document a fost aprobat în ședința Consiliului de administrație al BNR din 7 noiembrie a.c., fapt care îi conferă suficientă greutate instituțională.

Începând cu menționarea deciziilor CA al BNR, comunicatul oficial atrage atenția prin următoarea formulă: „Gestionarea fermă a lichidităților din sistemul bancar” (sublinierea ne aparține). Cine a urmărit, trimestru cu trimestru, de-a lungul timpului, asemenea comunicate a receptat că, de regulă, formula viza „gestionarea adecvată a lichidității din sistemul bancar”. Prin urmare, nu poate scăpa unui observator atent înlocuirea termenului „adecvată” cu „fermă”.

Esența acestei schimbări nu numai de ton, ci și de fond nu este dificil de identificat; avem de-a face cu o consecință și a evoluției ROBOR despre care, de asemenea, i-am informat operativ pe cititorii noștri. Dacă analizăm ansamblul deciziilor CA al BNR, dar mai cu seamă Raportul asupra inflației, constatăm că noțiunea de fermitate este prezentă, direct și indirect, în liniile directoare ale viziunii BNR asupra întregii politici monetare pe care o gestionează, în contextul economico-social actual. Exercitarea cu fermitate a rolului și funcțiilor legale – în cazul de față – ale BNR reprezintă o necesitate impusă tocmai de evoluțiile economiei noastre naționale. Remarca este valabilă, desigur, la scara tuturor instituțiilor publice.

Nu putem, în spațiul rezervat unui simplu comentariu, să trecem în revistă toate vulnerabilitățile, toate provocările și toate oportunitățile examinate în Raportul asupra inflației – ediția nr. 50. Prin urmare, cu titlu de exemplu, vom evoca doar două situații de cel mai larg interes.

Ar fi deosebit de contraproductiv să nu se țină seama de adâncirea deficitului comercial, reflectată și de creșterea relativ rapidă a deficitului de cont curent. Prelungirea unei asemenea tendințe ar aduce, incontestabil, mari prejudicii nu numai exportatorilor și importatorilor, ci și tuturor întreprinzătorilor. Decurge, indubitabil, de aici, cerința punerii în mișcare a instrumentelor de care dispun factorii de decizie pentru contracararea amintitei tendințe.

Nu mai puțin preocupantă este tema raportului dintre sporul de productivitate, la scară națională, și dinamica veniturilor, în special a celor salariale. Documentul BNR semnalează deteriorarea acestui raport, odată cu reiterarea măsurilor menite să ducă la un relativ echilibru în materie. Așa se ajunge la evoluțiile de pe piața muncii, alt domeniu de interes maxim și pentru profesioniștii contabili, în calitatea lor de principali consilieri ai întreprinzătorilor din toate domeniile și de toate calibrele. Adoptarea unor politici de firmă în sfera resurselor umane care să determine optimizarea costurilor, inclusiv ale forței de muncă, reprezintă, cum se vede, un obiectiv esențial.

Sunt numai câteva considerații și considerente de ordin economic, financiar inspirate de politica monetară în conexiunile obiective ale acesteia cu „mersul” întregii economii. De aici, necesitatea manifestării fermității și în managementul afacerilor, astfel încât, la nivel de firmă, să se diminueze efectele unor procese și fenomene negative la scara întregii economii și să se stimuleze tot ceea ce este pozitiv pe întregul lanț al schimburilor de activități până la nivel național și… retur.