Întâmplarea a făcut ca în ziua de 6 iunie a.c., atât în presa print, cât şi în cea audiovizuală, să se concentreze exemple suficiente pentru a aborda în acest spaţiu modul inadecvat în care se utilizează, uneori, cuvintele menţionate în titlul însemnărilor de faţă. Înainte de toate, a reţinut atenţia afirmaţia dintr-un cotidian bucureştean care informa că „ponderea în PIB o reprezintă consumul”. Apelul la cuvântul „pondere”, fără precizarea valorilor aritmetice aferente spune… nimic. Interesează cât reprezintă „ponderea” în orice caz la care facem trimitere: este mare? este mică? se situează, de exemplu, la 0,1% sau ajunge până la aproape de 100%? De obicei, formulări de genul celei citate vizează identificarea unui element component al totalului, care deţine cea mai mare parte sau cea mai importantă parte a respectivului întreg. Or, este limpede că, în absenţa unor precizări privind ordinul de mărime, exprimarea este defectuoasă.

Pe acelaşi subiect, într-o revistă  de specialitate, se atrăgea atenţia cititorilor asupra faptului că „sectorul IT poate fi un potenţial câştigător al unui loc pe podiumul contribuţiilor la creşterea PIB”. Or, atunci când se folosesc cuvinte precum „poate”, „este posibil”, „apare ca o posibilitate”, sensul noţiunii de „potenţial” este inclus – ca să spunem aşa – organic. „Potenţialul” indică, totdeauna, o anumită posibilitate. În plus, fraza citată este – şi ea – eliptică, atunci când se referă la „podiumul contribuţiilor”. „Contribuţiile” sunt, evident, strâns legate de noţiunea de „pondere”, iar „podiumul” vizează existenţa unor vârfuri ale clasamentelor, ceea ce impune precizări referitoare la mărimea respectivelor contribuţii („ponderi”).

În aceeaşi ordine de idei, o emisiune TV a relevat că „este remarcabilă creşterea contribuţiei industriei ca pondere în plusul de PIB”. Eroarea constă tot în exprimarea pleonastică întrucât – în cazul dat – „contribuţia” şi „ponderea” definesc acelaşi fapt. La fel, într-o emisiune de radio, s-a repetat de mai multe ori, atât în privinţa resurselor, cât şi a utilizării PIB, că „procentajul de creştere a fost de… la sută”. Ce înseamnă „procentaj”, dacă nu o parte din o sută? Acest pleonasm este atât de răspândit nu numai în vorbirea curentă, ci şi în texte publicistice, încât avem de-a face cu o rezistenţă a erorii ieşită din comun. Orice număr raportat la o sută înseamnă un anumit procentaj, ceea ce atestă că ambele cuvinte, folosite în aceeaşi frază, reprezintă un pleonasm pur.

La un alt post de radio, s-a afirmat că „procentul de creştere înregistrat la capitolul consum a fost calculat pentru stabilirea ponderii acestei ramuri în PIB-ul total”. Pe de-o parte, fiind vorba despre un „calcul”, se impunea folosirea noţiunii de „procentaj”, iar ritmul de creştere nu indică „ponderea”, care se exprimă prin raportarea la întreg, respectiv la o sută.

Să mai reţinem un exemplu oferit de o emisiune TV. Astfel, s-a afirmat că „avem o creştere de circa 2% confirmată de faptul că, în intervalul respectiv, s-a înregistrat un spor al producţiei de la 4,3% la 6,2%”. Aici s-a pus semnul egalităţii între „procent” şi „puncte procentuale”. Raportat la 4,3%, sporul până la 6,2% reprezintă o diferenţă aritmetică între numerele mărimilor exprimate în procente. În acest caz, trebuia să se recurgă la formula „puncte procentuale”. Mai simplu spus, contează la ceea ce ne raportăm, aşa cum se petrec lucrurile cu toate modalităţile lingvistice şi logice de exprimare: „nu adunăm merele cu perele”. (T.B.)

(Copyright foto: nexusplexus / 123RF Stock Photo)