De regulă, sunt reținute în spațiul public doar premierele cu un mesaj pozitiv, indiferent de domeniul în care sunt consemnate. Din nefericire, în această perioadă, înregistrăm unele premiere nedorite. Ne referim, de pildă, la modul în care au fost marcate, până în acest an, zilele internaționale menite să confere echinocțiului de primăvară valențele unor sărbători autentice ale spiritului uman.

Începând cu anul 1999, la fiecare 21 martie, se organizează pe întregul glob, sub egida UNESCO, Ziua Internațională a Poeziei. Din motivele cunoscute, sub impactul pandemiei de coronavirus, tot ceea ce era programat pentru 21 martie 2020, în majoritatea țărilor lumii, inclusiv în România, ca omagiu adus poeziei și poeților, s-a contramandat. Avem, deci, de-a face cu o „premieră” mondială de un fel deosebit. Sigur, presa literară, emisiunile de profil ale posturilor de televiziune și radio, site-urile specializate pe diverse domenii ale culturii, au dedicat Zilei Internaționale a Poeziei momente inspirate din literatura autohtonă și universală, din prezent și de-a lungul vremurilor. Cu siguranță, milioane de cititori, de radioascultători, de telespectatori, de internauți au avut astfel prilejul să participe, în condițiile actuale, la numeroase „evenimente” publicistico-literare. Faptul că mulți semeni de-ai noștri au fost obligați de situația sanitară de acum să nu părăsească locuințele a favorizat (dacă putem spune astfel) creșterea considerabilă a ratingurilor mijloacelor de comunicare în masă care au considerat oportun să marcheze Ziua Internațională a Poeziei.

Avem, în acest context, îndreptățirea să apreciem că numeroase persoane care nu sunt interesate de lecturi poetice au urmărit emisiuni și alte modalități de propagare a poeziei de calitate, astfel încât și-au lărgit orizontul cunoașterii, atrași spre ceea ce a fost și rămâne, pentru totdeauna, un vers inspirat – sursă inegalabilă de emoții, de mesaje artistice prin imagini expresive, prin ritm și rimă, care ne exprimă, ne încântă, ne dezvăluie frumusețile și urâciunile vieții, ne fac mai buni, mai empatici.

Fie și numai faptul că de Ziua Internațională a Poeziei au fost readuse în atenție nume precum Homer, Vergiliu, Ovidiu, Dante, Shakespeare, Racine (ca să recurgem la câteva exemple ilustre la nivel planetar), Eminescu, Arghezi, Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, de aici, de la noi de acasă (dar cu un ecou internațional remarcabil), ne reamintește că noi, cu toții, suntem moștenitorii unui tezaur cultural inestimabil.

În trecutul apropiat se lansase un șlagăr care începea cu versul „Nu e om care să nu fi scris o poezie”, chiar dacă reprezenta o exagerare, avea darul să releve un adevăr de necontestat: viața fiecăruia dintre noi a avut, are și va avea „poezia” ei, acea resursă de lirism care ne face mai buni prin sentimentele noastre – de la cele mai intime până la cele pe care le exprimăm public. Spiritul poetic ne înnobilează, iar dacă la 21 martie 2020 nu au fost manifestări publice de amploare, care să dea expresie acestui sentiment, cu siguranță, avem toate motivele să ne bucurăm că, în condițiile dificile din prezent, am avut prilejul să beneficiem de una dintre cele mai de seamă expresii ale unei existențe nelipsite de frumuseți, de dragoste adevărată, de responsabilitate. Chiar dacă „distanțarea socială” este obligatorie în situația în care ne aflăm, Poezia, Marea Poezie, ne unește.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)