Creștere economică peste potențial în UE, crearea intensă de locuri de muncă și scăderea șomajului

Previziunile economice de toamnă ale Comisiei Europene (CE), date publicității zilele trecute, relevă că, în zona euro, creșterea se va diminua, de la nivelul de 2,4% atins în 2017 (cel mai ridicat din ultimii zece ani) la 2,1% în 2018, urmând ca, ulterior, să se tempereze și mai mult, ajungând la 1,9% în 2019 și la 1,7% în 2020. Aceeași tendință este așteptată și pentru UE-27, creșterea fiind estimată la 2,2 % în 2018, 2% în 2019 și 1,9% în 2020.

„Situația internațională excepțional de favorabilă de anul trecut a contribuit la susținerea unei activității economice puternice și a investițiilor în UE și în zona euro. În ciuda unui mediu mai incert, se preconizează că toate statele membre vor continua să înregistreze creștere economică, deși într-un ritm mai lent, datorită forței consumului și investițiilor interne. În absența unor șocuri majore, Europa ar trebui să poată susține o creștere economică peste potențial, crearea intensă de locuri de muncă și scăderea șomajului. Acest scenariu de referință este însă supus unui număr din ce în ce mai mare de riscuri de deteriorare interconectate”, precizează CE, într-un comunicat.

Cererea internă, factor de creștere

Creșterea gradului de incertitudine la nivel mondial, tensiunile comerciale internaționale și creșterea prețurilor petrolului vor avea un efect de frânare a creșterii în Europa. Acest efect ar putea fi amplificat și de perspectiva unei încetiniri a tendințelor pozitive de pe piața muncii și a constrângerilor tot mai puternice la nivelul ofertei într-o serie de state membre, după mai mulți ani de creștere robustă a ocupării forței de muncă.

Se estimează că factorii de creștere economică vor fi din ce în ce mai mult de natură internă: în unele state membre, consumul privat ar trebui să fie stimulat de creșterea salariilor și de anumite măsuri bugetare. Condițiile de finanțare și ratele ridicate de utilizare a capacității ar urma, la rândul lor, să rămână favorabile investițiilor. Pentru prima dată din 2007, se preconizează că în 2019 investițiile vor crește în toate statele membre. „Luând în considerare toți acești factori, produsul intern brut (PIB) ar trebui să-și continue creșterea în toate statele membre, însă ritmul va fi lent și, după toate aparențele, mai slab decât se estimase în vară”, subliniază CE.

Rata șomajului continuă să scadă

Condițiile de pe piața forței de muncă au continuat să se îmbunătățească în prima jumătate a anului 2018, creșterea ocupării forței de muncă rămânând constantă, chiar și în condițiile diminuării creșterii economice.

În unele state membre, crearea de locuri de muncă va continua să beneficieze de creșterea continuă și de punerea în aplicare a reformelor structurale. Șomajul ar trebui să scadă în continuare, dar într-un ritm mai lent decât în trecut, deoarece creșterea ocupării forței de muncă va fi în cele din urmă atenuată de accentuarea deficitului de forță de muncă și de încetinirea creșterii economice.

Pentru zona euro se prevede o scădere a șomajului la 8,4% anul acesta, apoi la 7,9% în 2019 și la 7,5% în 2020. În UE-27, rata șomajului este estimată la 7,4% în acest an, după care va scădea la 7% în 2019 și la 6,6% în 2020. Aceasta ar fi cea mai scăzută rată a șomajului înregistrată de la începutul seriei lunare de date privind șomajul, în ianuarie 2000.

Inflație determinată de prețul petrolului

Se preconizează că inflația globală va rămâne moderată pe parcursul perioadei de prognoză. În zona euro, se estimează că inflația va atinge 1,8% în 2018 și 2019 și că va scădea la 1,6% în 2020. Creșterea prețurilor petrolului a dus la creșterea inflației în acest an și se preconizează că efectele de bază puternice și pozitive vor continua în primul trimestru al anului viitor. Deși inflația de bază, care exclude prețurile energiei și ale produselor alimentare neprelucrate, a fost relativ atenuată anul acesta până în prezent, se estimează că ea se va face din nou simțită ca principal factor determinant al inflației globale în 2020, în condițiile în care salariile cresc pe fondul restrângerii piețelor muncii.

Finanțe publice: nivelurile datoriei sunt în scădere, iar deficitul public agregat al zonei euro este în prezent sub 1%

Se estimează că, în acest an, deficitul public al zonei euro va continua să scadă în raport cu PIB-ul, datorită reducerii cheltuielilor cu dobânzile. Această scădere urmează să se oprească anul viitor pentru prima dată din 2009, dat fiind că orientarea bugetară va deveni ușor expansionistă în 2019, după care va deveni, în linii mari, neutră în 2020. Se preconizează că deficitul public al zonei euro va crește de la 0,6% din PIB în 2018 la 0,8% în 2019, iar în 2020 va scădea la 0,7%. Pentru UE-27, se preconizează că deficitul public va crește de la 0,6% din PIB în 2018 la 0,8% în 2019, urmând apoi să scadă la 0,6% în 2020. În ansamblu, se menține o tendință puternic pozitivă în comparație cu zece ani în urmă, în 2009, când nivelul deficitului a atins un maxim de 6,2% în zona euro și de 6,6% în UE.

Conform estimărilor, ponderea datoriei în PIB va continua să scadă în zona euro și în aproape toate statele membre, susținută de excedente primare cu efect de diminuare a datoriei și de continuarea creșterii economice. Se preconizează că, în zona euro, ponderea datoriei în PIB va scădea de la 86,9% în 2018 la 84,9% în 2019 și la 82,8% în 2020, comparativ cu vârful de 94,2% atins în 2014. În UE-27, rata datoriei publice ar urma să scadă de la 80,6% din PIB în 2018 la 78,6% în 2019 și la 76,7% în 2020.

Incertitudine și numeroase riscuri interconectate

Potrivit CE, previziunile sunt marcate de un grad ridicat de incertitudine și de multiple riscuri interconectate de evoluție negativă. Materializarea oricăruia dintre aceste riscuri le poate amplifica pe celelalte și le poate intensifica efectul.

Situația de supraîncălzire din SUA, alimentată de stimulente bugetare prociclice, ar putea duce la o creștere a ratelor dobânzilor mai rapidă decât se preconizase, care ar avea numeroase efecte negative în afara SUA, în special pe piețele emergente, care sunt vulnerabile la modificările fluxurilor de capital și expuse în ceea ce privește datoria exprimată în dolari americani. Această stare de fapt ar putea exacerba tensiunile de pe piețele financiare. UE ar putea avea și ea de suferit, date fiind legăturile sale comerciale puternice și expunerea băncilor.

Creșterea preconizată a deficitului de cont curent al SUA ar putea să creeze totodată noi tensiuni comerciale cu China. Astfel, ar putea crește riscul unei ajustări dezordonate în China, avându-se în vedere nivelul datoriilor întreprinderilor și fragilitatea financiară a acestora. Orice creștere a tensiunilor comerciale ar afecta UE și prin efectul asupra încrederii și investițiilor și prin integrarea sa puternică în lanțurile valorice globale.

În UE, îndoielile cu privire la calitatea și sustenabilitatea finanțelor publice din statele membre cu datorii mari ar putea să se răsfrângă asupra sectoarelor bancare naționale, generând preocupări legate de stabilitatea financiară și afectând activitatea economică.

În cele din urmă, persistă, de asemenea, riscurile legate de rezultatul negocierilor privind Brexit.