Principal şi secundar
Numărul 11, 24-30 mar. 2021 » La început a fost cuvântul...
În condițiile „exploziei” informaționale din prezent, apare necesar să se opereze permanent o selecție, astfel încât să se rețină ceea ce este, cu adevărat, important. De aceea, în mass-media se utilizează, tot mai frecvent, noțiuni menite să separe principalul de secundar, esența de aparență. Bine ar fi ca aceste exigențe minimale să fie exprimate corect sub aspect lingvistic și logic. De pildă, într-o emisiune TV, moderatorul a spus, între altele: „A pune accentul pe ceea ce este principal și prezintă, deci, importanță, devine obligatoriu când vrem să subliniem rolul unei luări de poziție tranșante”. Culmea ar fi ca „o luare de poziție tranșantă” să fie lipsită de „sublinierea” care nu „prezintă importanță”. Apoi, care ar fi deosebirea dintre „accent” și „subliniere”?
La fel, într-un editorial din presa cotidiană, se afirma că „evidențierea apăsată a imperativelor acestui timp impune apelul la un accent special pe latura pragmatică a demersului analitic”. E limpede: când „evidențiezi” ceva o faci „apăsat”, că altfel nu mai recurgi la „accente”. În același timp, orice „accent” este „special” întrucât, în caz, contrar, n-ar mai avea niciun rost.
În fine, un exemplu dintr-o emisiune radiofonică. Un participant la o dezbatere pe teme economice a remarcat că „preocupările axate, cu precădere, pe priorități atestă orientarea factorilor decidenți spre sublinierea elementelor pe care trebuie să se pună accentul”. Aici avem de-a face cu un cumul de pleonasme. Simplificând lucrurile, putem să „subliniem” necesitatea de a fi ceva mai exigenți când comunicăm public. La mijloc se află obligația de a nu prolifera erori care afectează limba noastră atât de bogată, atât de expresivă, adică avem datoria de a pune „accentul” pe respectarea normelor elementare evocate. (T.B.)
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistic pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național
Toamna cinematografică, o adevărată... primăvară a creației artistice