Principal și secundar
Numărul 9, 8-14 mar. 2023 » La început a fost cuvântul...
Este pozitiv că mass-media din țara noastră acordă sistematic spații largi tematicii economico-sociale, dar acest efort ar fi și mai folositor dacă, în toate cazurile, s-ar respecta și regulile lingvistico-logice. De pildă, ce să se înțeleagă dintr-un articol din presa tipărită care se referă la „prioritățile principale ale operatorilor economici în prezent și în perspectivă”? Există, oare, „priorități... secundare”?
În general, când se evocă „prioritățile”, se prezintă, tot în presă, liste lungi cu tot felul de obiective. Astfel, un participant la o dezbatere radiofonică afirma: „Din cele 23 de priorități de pe agenda firmei, mai puțin de o treime au o importanță primordială”. O asemenea informație indică, indubitabil, faptul că restul de două treimi dintre obiectivele de pe agendă nu sunt, de fapt... „priorități”. Oricum, însăși noțiunea de „prioritate” impune stabilirea unui număr foarte limitat de obiective; în niciun caz... 23!
De asemenea, se cere luat în considerare faptul că noțiunea de care ne ocupăm are sensuri (înțelesuri) diferite. Bunăoară, într-o informație difuzată într-un buletin de știri televizate se preciza: „La licitație au prioritate persoanele care se bucură, în principal, de dreptul de preemțiune”. Aici avem de-a face, în primul rând, cu un pleonasm pur. „Preemțiunea” este exact echivalentul „priorității”. Totodată, când se vorbește despre beneficiarii „preemțiunii”, se înțelege de la sine că ei reprezintă și „principalii”... beneficiari. Putem, deci, conchide că ori de câte ori ne exprimăm, mai ales în spațiul public, o „prioritate” incontestabilă constă în respectarea riguroasă a proprietății termenilor. În această privință avem cu toții dreptul de... „preemțiune”. Excepțiile confirmă regula. (T.B.)
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistic pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național
Toamna cinematografică, o adevărată... primăvară a creației artistice