CECCAR Business Magazine ❖ Nr. 32-33, 21 aug. - 3 sept. 2018 ❖ Expertiza și auditul afacerilor |
a+
a-
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Contabilitatea tranzacțiilor în monedă străină conform IAS 21
CECCAR
REZUMAT În articolul de față ne propunem să prezentăm, în conformitate cu IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar, modalitatea de contabilizare a tranzacțiilor în monedă străină și a diferențelor de curs valutar care apar cu ocazia decontării elementelor monetare sau a convertirii acestora la cursuri diferite față de cele la care au fost convertite la recunoașterea inițială. De asemenea, avem în vedere elementele monetare care urmează să fie primite de la o operațiune din străinătate sau plătite acesteia, pentru care decontarea nu este nici planificată și nici probabilă în viitorul apropiat. La final, redăm modul de recunoaștere a diferențelor de curs valutar în situațiile financiare. Termeni-cheie: elemente monetare, elemente nemonetare, curs de schimb valutar, diferențe de curs valutar, IAS 21 Clasificare JEL: M41, F31, O24 Tranzacția în valută reprezintă o tranzacție care este exprimată sau care necesită decontarea în valută, inclusiv tranzacțiile rezultate atunci când o entitate:
O operațiune în valută trebuie înregistrată în momentul recunoașterii inițiale în moneda funcțională (moneda în care operează entitatea), aplicându-se sumei în valută cursul de schimb la vedere dintre moneda funcțională și moneda străină, la data efectuării tranzacției. Exemplu O entitate achiziționează la data de 07.05.N mărfuri în valoare de 10.000 euro. Cursurile de schimb la vedere sunt: la 01.05.N – 4,65 lei/euro, la 07.05.N – 4,60 lei/euro, iar la 31.05.N – 4,67 lei/euro. În acest caz, tranzacția în valută este recunoscută la valoarea de 46.000 lei (10.000 euro x 4,60 lei/euro). La fiecare dată a bilanțului:
Exemplu
Cursurile de schimb sunt următoarele: Valorile care se înscriu în bilanțul de la 31.12.N se prezintă astfel: Diferențele de curs valutar care apar cu ocazia decontării elementelor monetare sau a convertirii acestora la cursuri diferite față de cele la care au fost convertite la recunoașterea inițială pe parcursul perioadei sau în situațiile financiare anterioare sunt recunoscute ca profit sau pierdere în perioada în care apar, cu excepția situațiilor descrise la pct. 32 din IAS 21. În cazul în care tranzacția este decontată în decursul aceluiași exercițiu financiar în care a survenit, întreaga diferență de curs valutar este recunoscută în acel exercițiu. Exemplu În anul N se efectuează următoarele operațiuni:
Decontarea tranzacțiilor se realizează la 12.10.N, la cursul valutar de 4,59 lei/euro. a) Recunoașterea inițială a tranzacțiilor: – Recunoașterea creanțelor la cursul de la data tranzacției (10.000 euro x 4,53 lei/euro):
– Recunoașterea datoriilor la cursul de la data tranzacției (20.000 euro x 4,57 lei/euro):
b) Decontarea tranzacțiilor și recunoașterea întregii diferențe de curs valutar în anul N: – Încasarea clienților (10.000 euro x 4,59 lei/euro):
– Recunoașterea diferenței favorabile de curs valutar (45.900 lei – 45.300 lei):
– Plata furnizorilor (20.000 euro x 4,59 lei/euro):
– Recunoașterea diferenței nefavorabile de curs valutar (91.800 lei – 91.400 lei):
Atunci când tranzacția este decontată într-un exercițiu financiar ulterior, diferența de curs valutar recunoscută în fiecare exercițiu până în momentul decontării este determinată ținând seama de variația cursurilor de schimb survenită pe parcursul fiecărui exercițiu. Exemplu În anul N se efectuează următoarele operațiuni:
Cursul de schimb la închiderea exercițiului financiar N este de 4,60 lei/euro. În anul N+1 are loc decontarea tranzacțiilor, la cursul de 4,65 lei/euro. a) Recunoașterea inițială a tranzacțiilor: – Recunoașterea creanțelor la cursul de la data tranzacției (10.000 euro x 4,53 lei/euro):
– Recunoașterea datoriilor la cursul de la data tranzacției (20.000 euro x 4,57 lei/euro):
b) Recunoașterea diferențelor de curs valutar la sfârșitul anului N: – Pentru creanțe: Creanțe la 31.12.N = 10.000 euro x 4,60 lei/euro = 46.000 lei Diferență favorabilă de curs valutar = 46.000 lei – 45.300 lei = 700 lei
– Pentru datorii: Datorii la 31.12.N = 20.000 euro x 4,60 lei/euro = 92.000 lei Diferență nefavorabilă de curs valutar = 92.000 lei – 91.400 lei = 600 lei
c) Decontarea tranzacțiilor în N+1 și recunoașterea diferențelor de curs valutar aferente acestui an: – Încasarea clienților (10.000 euro x 4,65 lei/euro):
– Recunoașterea diferenței favorabile de curs valutar (46.500 lei – 46.000 lei):
– Plata furnizorilor (20.000 euro x 4,65 lei/euro):
– Recunoașterea diferenței nefavorabile de curs valutar (93.000 lei – 92.000 lei):
O entitate poate avea un element monetar care urmează să fie primit de la o operațiune din străinătate sau plătit acesteia. Un element pentru care decontarea nu este nici planificată și nici probabilă în viitorul apropiat este, în esență, o parte a unei investiții nete în acea operațiune din străinătate. Astfel de elemente monetare pot include creanțe sau împrumuturi pe termen lung. Diferențele de curs valutar apărute la un element monetar care face parte din investiția netă a unei entități raportoare într-o operațiune din străinătate sunt recunoscute în profit sau pierdere în situațiile financiare individuale ale entității raportoare sau în cele ale operațiunii din străinătate, după caz. În situațiile financiare care includ operațiunea din străinătate (de exemplu, situațiile financiare consolidate atunci când operațiunea din străinătate este o filială) astfel de diferențe de curs valutar sunt inițial recunoscute într-o componentă separată a capitalurilor proprii, iar la cedarea investiției nete, în profit sau pierdere. Exemplul 1 Entitatea americană X îi acordă un împrumut în valoare de 10.000 USD filialei Y, a cărei activitate se desfășoară în Franța, cursul de schimb fiind de 0,80 euro/USD. La sfârșitul anului, cursul de schimb este de 0,75 euro/USD. a) Inițial, filiala din Franța înregistrează o datorie de 8.000 euro (10.000 USD x 0,80 euro/USD):
b) La finalul anului, în situațiile financiare individuale, operațiunea din străinătate prezintă o datorie de 500 euro (10.000 USD x 0,75 euro/USD), diferența de 500 euro fiind un venit din diferențe de curs valutar:
În schimb, în situațiile financiare consolidate, grupul recunoaște diferența de schimb valutar în capitalurile proprii:
Exemplul 2 Entitatea americană X împrumută 10.000 USD de la filiala Y, a cărei activitate se desfășoară în Franța, cursul de schimb valutar fiind de 0,80 euro/USD. La sfârșitul anului, cursul de schimb este de 0,75 euro/USD. a) Inițial, filiala din Franța înregistrează o creanță de 8.000 euro (10.000 USD x 0,80 euro/USD):
b) La sfârșitul anului, în situațiile financiare individuale, operațiunea din străinătate prezintă o creanță de 7.500 euro (10.000 USD x 0,75 euro/USD), diferența de 500 euro fiind o cheltuială din diferențe de curs valutar:
În schimb, în situațiile financiare consolidate, grupul recunoaște diferența de schimb valutar în capitalurile proprii:
La cedarea unei operațiuni din străinătate, valoarea cumulativă a diferențelor de curs amânate în componenta separată a capitalurilor proprii legată de acea operațiune din străinătate este recunoscută în profit sau pierdere atunci când câștigul sau pierderea din cedare este recunoscut(ă). O entitate poate să își cedeze participația într-o operațiune din străinătate prin vânzare, lichidare, rambursarea capitalului social sau abandonarea întregii entități ori a unei părți din aceasta. În cazul unei cedări parțiale, doar partea proporțională a diferențelor de curs valutar acumulate este înscrisă în profit sau pierdere. Exemplu Societatea Alfa SA are în evidența contabilă o creanță fără dată fixă pentru încasare, în sumă de 2.000 USD, asupra entității externe A. Cursurile de schimb valutar sunt: la data contractării creanței, în anul N-1 – 4,20 lei/USD, la 31.12.N-1– 4,25 lei/USD, iar la 31.12.N – 4,10 lei/USD. În exercițiul N+1, societatea vinde investiția în entitatea externă A la prețul de vânzare de 2.500 USD, cursul valutar la data vânzării fiind de 4,30 lei/USD. Titlurile de participare sunt înregistrate la valoarea de 8.200 lei. a) Evidențierea creanței la cursul de schimb de la data contractării (2.000 USD x 4,20 lei/USD):
b) La închiderea exercițiului N-1: Creanțe = 2.000 USD x 4,25 lei/USD = 8.500 lei Diferență favorabilă de curs valutar = 8.500 lei – 8.400 lei = 100 lei
c) La închiderea exercițiului N: Creanțe = 2.000 USD x 4,10 lei/USD = 8.200 lei Diferență nefavorabilă de curs valutar = 8.500 lei – 8.200 lei = 300 lei
d) Înregistrarea vânzării investiției în entitatea externă A: – Pentru prețul de vânzare (2.500 USD x 4,30 lei/USD):
– Scoaterea din evidență a titlurilor vândute:
– Înregistrarea trecerii la cheltuieli a diferențelor din conversie aferente investiției în entitatea externă A:
O entitate își poate prezenta situațiile financiare în orice monedă (monede). Dacă moneda de prezentare diferă de cea funcțională, aceasta își convertește rezultatele și poziția financiară în moneda de prezentare, utilizându-se următoarele proceduri: ✔ Activele și datoriile pentru fiecare bilanț prezentat (incluzând cifrele comparative) sunt convertite la cursul de închidere de la data acelui bilanț. ✔ Veniturile și cheltuielile pentru fiecare cont de profit și pierdere (incluzând cifrele comparative) sunt convertite la cursurile de schimb valutar de la datele tranzacțiilor. Din motive practice, un curs care aproximează cursurile de schimb de la datele tranzacțiilor, spre exemplu, o medie a cursurilor pentru acea perioadă, este deseori utilizat pentru conversia elementelor de venituri și cheltuieli. ✔ Toate diferențele de curs valutar rezultate sunt recunoscute ca o componentă separată a capitalurilor proprii și sunt generate de:
Aceste diferențe de curs valutar nu sunt recunoscute în profit sau pierdere deoarece schimbările cursurilor valutare au un efect limitat sau indirect asupra fluxurilor de trezorerie actuale ori viitoare din operațiuni. Exemplu Societatea românească Alfa deține o filială, Beta, în Franța. La sfârșitul anului N, bilanțul și contul de profit și pierdere ale entității Beta se prezintă astfel: Bilanțul la 31.12.N Contul de profit și pierdere la 31.12.N Alte informații:
– Determinarea cursurilor medii: Curs mediu N = (4,65 lei/euro + 4,50 lei/euro)/2 = 4,58 lei/euro Curs mediu N-1 = (4,50 lei/euro + 4,47 lei/euro)/2 = 4,49 lei/euro Curs mediu N-2 = (4,47 lei/euro + 4,40 lei/euro)/2 = 4,44 lei/euro Conversia contului de profit și pierdere la cursul mediu din anul N, de 4,58 lei/euro, exceptând cheltuielile cu amortizarea și ajustările pentru deprecierea stocurilor, care se convertesc la cursul de închidere, similar imobilizărilor corporale și stocurilor din bilanț: Conversia bilanțului la cursul de închidere, de 4,65 lei/euro, exceptând capitalul social, pentru care se folosește cursul istoric, de 4,40 lei/euro, și rezervele, pentru care se utilizează cursurile de închidere ale exercițiilor în care au fost constituite: – Determinarea diferențelor din conversie: Diferențe din conversie = Active convertite – Capitaluri proprii și datorii interimare convertite = 883.500 lei – 863.270 lei = 20.230 lei Bilanțul convertit BIBLIOGRAFIE
(Copyright foto: vaksmanvm101 / 123RF Stock Photo) |