Mai mulți cititori ne-au solicitat detalieri referitoare la motivele care ne-au determinat să folosim punctele de suspensie (…) în supratitlurile și titlurile unor rubrici ale publicației noastre (de exemplu, „La început a fost cuvântul…”, „Umor… profesional”). Răspundem cu plăcere și acestei solicitări deoarece ne oferă încă un prilej de a sublinia utilitatea folosirii elementelor de punctuație pentru a conferi mai multă claritate, un plus de expresivitate comunicării, în relațiile de serviciu, la redactarea textelor oficiale, dar și în alte împrejurări.

Să începem cu definiția. Punctele de suspensie indică întreruperea unei expuneri, pauzele în vorbire, omisiunile dintr-un text. Punctele de suspensie marchează starea afectivă a vorbitorului, a autorului unui text față de cele expuse. Ele se pot regăsi în orice segment al enunțului (la început, în interior sau la final) ori chiar în interiorul cuvântului. Se folosesc și în asociație cu alte semne de punctuație, precum semnul întrebării și semnul exclamării (la care ne vom referi în alte însemnări programate pentru rubrica de față).

Dicționarele rețin cel puțin opt situații în care se recurge la puncte de suspensie.

1) Când se întrerupe definitiv un enunț neterminat. Bunăoară: „Cine știe?...”;

2) Când se întrerupe momentan cursul vorbirii. De exemplu: „Voi spune… negreșit voi spune…”;

3) Când se recurge la ruptura dintre fragmentele unui text. De pildă: „… și va veni o zi în care…”;

4) Când se recurge la omisiuni de text, inclusiv în materie de citate. De obicei, aceste omisiuni sunt indicate prin paranteze (…);

5) Când se înlocuiesc cuvinte prin gesturi, respectiv când sunt consemnate așa-numitele replici mute. Este marcată, astfel, absența răspunsului în mai multe ipostaze, de la întârzierea respectivului răspuns la șovăială, până la dificultatea derulării unui dialog din cele mai diverse cauze. Se recurge la linia de dialog urmată de puncte de suspensie (– …);

6) Când se izolează o interjecție, cum ar fi „Hi… murgule!...”;

7) Când se izolează un adverb de afirmație: „Da, da…”;

8) Când se fragmentează finalul unor enunțuri, cum ar fi „Locurile sfinte… lemn sfânt…” (citat din B. Ș. Delavrancea).

În concluzie, recursul la punctele de suspensie se justifică în numeroase situații în care redarea în scris a unei stări de spirit, a unei idei, a unui context etc. nu este posibilă, într-o manieră expresivă, fără… puncte de suspensie. Bineînțeles, se impune să ne limităm la strictul necesar, întrucât orice exagerare are, de regulă, un efect contrar celui dorit. (T. B.)

Interdependența dintre contabilitate, fiscalitate și sistemul bancar conduce la necesitatea unei abordări integrate, esențială pentru buna funcționare a economiei, și stă la baza tematicii primei ediții a Conferinței naționale de contabilitate și fiscalitate, eveniment organizat de CECCAR, în parteneriat cu Institutul Bancar Român.

Activitățile pe care experții contabili și contabilii autorizați le pot desfășura ca membri ai organismului profesional CECCAR includ lucrări cu caracter fiscal, iar din perspectiva experților contabili ca intermediari în domeniul fiscal vom aborda, cu acest prilej, modificările aduse Directivei 2011/16/UE, ce au ca termen de transpunere în legislația națională a statelor membre UE finalul anului viitor.

Evenimentul va reuni practicieni și reprezentanți ai instituțiilor publice din domeniile financiar-bancar și fiscal, iar prezentările și dezbaterile vor aborda subiectele în special din punctul de vedere al provocărilor contabile în respectivele arii de activitate.

Participarea la eveniment se echivalează cu cinci ore de pregătire profesională.

Accesați agenda evenimentului.

Accesați formularul de înregistrare.

Ziua Națională a Contabilului Român, eveniment cu tradiție care susține și promovează profesia contabilă din România, va fi aniversată, începând din acest an, la data de 13 iulie.

În urmă cu 97 de ani, la 13 iulie 1921, Regele Ferdinand I al României a aprobat Legea pentru organizarea Corpului de Contabili Autorizați și Experți Contabili în România ca organism profesional independent, prin Decretul Regal nr. 3.036, fiind reglementată astfel profesia contabilă în țara noastră. Prin acest demers, România s-a alăturat, la nivel european, marilor puteri economice – Regatul Unit, Italia și Germania, țări în care profesia de expert contabil era legiferată și unde existau societăți de contabili oficial recunoscute.

Inițiativa modificării datei la care vor avea loc anual manifestările dedicate profesiei contabile a fost dezbătută și aprobată de Conferința Națională a CECCAR din 14 aprilie a.c., desfășurată în județul Alba.

Ajunsă anul acesta la a XIV-a ediție, Ziua Națională a Contabilului Român este sărbătorită în mod unitar în toată țara sub patronajul filialelor CECCAR pentru promovarea rolului important pe care profesia contabilă și practicanții acesteia îl au în economie și societate.

Vineri, 18 mai a.c., Filiala CECCAR Dâmbovița a organizat, cu sprijinul Casei Județene de Asigurări de Sănătate (CJAS), masa rotundă cu tema Calculul concediilor medicale și alte aspecte legislative de actualitate privind asigurările de sănătate.

Cu acest prilej, Dora Tudorache și Carmen Panait, inspector superior, respectiv purtătorul de cuvânt al CJAS Dâmbovița au răspuns, punctual, întrebărilor adresate de profesioniștii contabili privind aplicarea legislației în domeniul asigurărilor sociale și de sănătate. La acțiune au participat conducerea filialei și auditorul de calitate. 

În aceeași zi, la sediul filialei au avut loc dezbateri concretizate în propuneri de modificare a Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală, înaintate Consiliului Superior al CECCAR. Cu ocazia acestei întâlniri, profesioniștii contabili din județ au discutat și propunerile privind onorariile recomandate în cazul expertizelor contabile judiciare.

Profesioniști contabili din județul Ialomița au participat joi, 23 mai a.c., la sediul filialei CECCAR, la o întâlnire de lucru cu reprezentanți ai Administrației Județene a Finanțelor Publice (AJFP), dedicată prezentării noutăților legislative cu incidență fiscală.

Specialiștii AJFP au discutat cu experții contabili și contabilii autorizați despre Declarația unică, prezentându-le membrilor filialei modul de întocmire și depunere a acestui formular.

Marți, 15 mai a.c., la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă Covasna (ITM) a avut loc o întâlnire de lucru a Consiliului Consultativ Tripartit pentru prezentarea noutăților din domeniul legislației muncii.

Filiala CECCAR Covasna a fost reprezentată la eveniment de o delegație compusă din președintele Benkő Pál și trei membri ai filialei: János Debreczeni, Elena Pandrea și Paraschiva Tankó. La întâlnire au participat reprezentanți locali ai organizațiilor sindicale (Confederația Sindicatelor Democratice din România, CNSLR Frăția) și patronale (Consiliul Național al IMM-urilor, Camera de Comerț și Industrie).

Din partea ITM au fost prezenți inspectorul-șef Lajos Ördög, Liliana Balmuș, inspector-șef adjunct Relații de Muncă, și Dumitru Marinescu, inspector-șef adjunct Sănătate și Securitate în Muncă (SSM), care au prezentat acțiunile ce vor fi întreprinse în domeniul SSM pe parcursul acestui an, abordând și modificările legislative recente în domeniul legislației muncii.

Cu acest prilej, au fost discutate aspecte precum telemuncă și normele privind protecția datelor cu caracter personal.

Filiala CECCAR Dolj a organizat joi, 17 mai a.c., un seminar pe teme fiscale la care au participat, alături de profesioniști contabili, specialiști ai Administrației Județene a Finanțelor Publice (AJFP).

Discuțiile s-au axat pe aspecte privind Declarația unică și noul mecanism fiscal privind impozitul pe venit, CAS și CASS. De asemenea, au fost prezentate prevederile Legii nr. 86/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri și avantajele utilizării Spațiului privat virtual.

Aspectele legislative le-au fost prezentate membrilor filialei de Aura Buricea și Gheorghe Dana, consilieri în cadrul Serviciului asistență, Administrația financiară a contribuabililor mijlocii, AJFP Dolj.

Sediul Filialei CECCAR Maramureș a găzduit joi, 17 mai a.c., o întâlnire a profesioniștilor contabili din județ cu delegați ai Administrației Județene a Finanțelor Publice (AJFP).

Reprezentanții instituției au discutat cu experți contabili și contabili autorizați despre Declarația unică, prezentându-le membrilor filialei modul de întocmire și depunere a acestui formular.

Totodată, reprezentanții AJFP Tulcea le-au prezentat profesioniștilor contabili avantajele serviciului Spațiul privat virtual.

Peste o sută de experți contabili și contabili autorizați din județul Mehedinți au participat, în perioada 14-15 mai a.c., la un curs de fiscalitate organizat de filiala CECCAR, parte a Programului Național de Dezvoltare Profesională Continuă.

Lectorul cursului, conf. univ. dr. Delia Cataramă, cadru didactic al Academiei de Studii Economice din București, a prezentat profesioniștilor contabili noutățile fiscale din acest an referitoare la impozitul pe profit, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, modificarea plafonului de TVA, limitele de deductibilitate pentru serviciile medicale la persoanele fizice autorizate și la salariați, respectiv actele normative privind administrarea contribuabililor.

De asemenea, lectorul a discutat cu membrii filialei despre mecanismul split TVA și noul sistem de impozitare pentru persoanele fizice, introdus prin OUG nr. 18/2018 și OUG nr. 25/2018, partea teoretică fiind completată cu studii de caz ce au avut rolul de a clarifica anumite aspecte întâlnite de profesioniștii contabili în activitatea curentă.

Studenți ai Facultății de Științe Economice din cadrul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, înmatriculați în anul doi de studiu, la secția contabilitate, au participat la un stagiu de practică desfășurat la sediul Filialei CECCAR Prahova.

La data de 15 mai a.c., Cornel Nițu și Ion Iancu, președintele, respectiv directorul executiv al filialei, au prezentat studenților organismul profesional, activitatea acestuia și oportunitățile profesiei contabile. Cu acest prilej, tinerii au vizionat și un film care prezintă istoricul CECCAR.

În perioada 16-19 mai a.c., Filiala CECCAR Satu Mare a organizat un curs de pregătire profesională cu tema Managementul contabilității în instituțiile publice.

Lectorul cursului, dr. ec. Petre Crișan, consilier superior în cadrul Ministerului Finanțelor Publice (MFP), a prezentat celor o sută de participanți, angajați ai instituțiilor publice din județul Satu Mare, aspecte privind contabilitatea instituțiilor publice, reglementări și noutăți legislative, precum și prevederi pentru întocmirea și depunerea situațiilor financiare pentru acest tip de entități economice.

De asemenea, specialistul MFP a vorbit despre organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană și ghidul privind accesarea, contabilitatea, fiscalitatea, auditul și managementul proiectelor cu finanțare europeană.

Prezentările au fost completate de expuneri privind proceduri, modele și studii de caz pentru rezolvarea aspectelor la care practicienii în domeniu au întâmpinat dificultăți.

Plenul Camerei Deputaților, ca for decizional, a aprobat proiectul de lege inițiat de Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale (MCSI) ce vizează transpunerea la nivel național a Directivei Uniunii Europene (UE) 2016/1.148 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune – Directiva NIS (Network and Information Security). Proiectul de lege urmează să fie transmis spre promulgare Președintelui României.

„După ce va fi promulgată, noua lege va impune măsuri minime de securitate și obligația de notificare a incidentelor  de securitate apărute la nivelul operatorilor de servicii esențiale și furnizorilor de servicii digitale”, a declarat Petru Bogdan Cojocaru, ministrul Comunicațiilor și Societății Informaționale. „Această reglementare va asigura creșterea gradului de securitate al celor mai importante rețele IT de pe teritoriul României, dar și al spațiului cibernetic românesc în general”, a subliniat, la rândul său, Cătălin Aramă, directorul general al Centrului Național de Răspuns la Incidente de Securitate Națională – CERT-RO.

„Viitoarea lege va crea structuri și instituie mecanismele necesare pentru cooperarea strategică și operațională între statele membre și pentru creșterea nivelului de reziliență al rețelelor și al sistemelor informatice de pe teritoriul Uniunii Europene. Totodată, acesta se va adresa și unor categorii de servicii digitale precum serviciile cloud, motoarele de căutare și piețele online”, precizează MCSI, într-un comunicat.

În concordanță cu cerințele Directivei NIS, actul normativ stabilește în sarcina CERT-RO funcția de autoritate competentă la nivel național, echipa de răspuns la incidente de securitate informatică, fiind vorba despre echipa CSIRT Națională, și un punct unic de contact. Totodată, este prevăzută primirea notificărilor de incidente, coordonarea la nivel național a răspunsului și cooperarea cu celelalte instituții și autorități cu atribuții în domeniu.

Sectoarele de activitate  și tipurile de servicii ce intră sub incidența Directivei NIS sunt următoarele: transporturile, sectorul energetic, sectorul bancar, infrastructuri ale pieței financiare, sănătate, furnizare și distribuire de apă potabilă și infrastructură digitală.

De asemenea, proiectul stabilește categoriile de măsuri de securitate necesare și obligația entităților vizate de a le implementa, obligația notificării incidentelor de securitate și obligația privind înscrierea în Registrul operatorilor de servicii esențiale. „Un incident de securitate informatică la nivelul acestor rețele ar avea repercusiuni semnificative în economie, precum și în activități și servicii cu impact direct asupra populației, subminând în același timp încrederea cetățeanului în serviciile digitale și în capacitatea statului de a-l proteja”, precizează inițiatorii.

Executivul a aprobat o hotărâre pentru modificarea articolului 117 al Regulamentului pentru furnizarea și utilizarea energiei termice, aprobat prin HG nr. 425/1994. Acest regulament stabilește raporturile-cadru dintre producătorii, distribuitorii, consumatorii și subconsumatorii de energie termică din sistemele de alimentare centralizată și prevede condițiile generale de furnizare și utilizare a acesteia în centrale electrice de termoficare, în centrale termice sau în instalații de valorificare a resurselor energetice refolosibile.

Art. 117 reglementează condițiile, din punctul de vedere al temperaturilor aerului exterior, care trebuie îndeplinite pentru pornirea și oprirea furnizării energiei termice, pentru încălzirea locuințelor prin sisteme de alimentare centralizată.

Astfel, prin modificarea prevederilor acestui articol, se reduce intervalul orar pentru care este determinată valoarea medie a temperaturii aerului, de la intervalul orar 18.00-6.00, la intervalul orar 20.00-6.00. Rămâne, însă, valabilă în continuare prevederea potrivit căreia furnizarea energiei termice are loc după înregistrarea, timp de trei zile consecutiv, a unor valori medii ale temperaturii mai mici de +10°C, iar sistarea încălzirii se face după trei zile consecutive în care temperatura medie a aerului exterior depășește +10°C.

Potrivit Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, modificarea a fost necesară ca urmare a schimbărilor climatice înregistrate în ultimele două decenii și a confruntării cu fenomene meteorologice extreme care se instalează într-un timp foarte scurt, precum și ca urmare a solicitărilor formulate de consumatori, care au reclamat faptul că pornirea, respectiv sistarea încălzirii se realizează în perioade inadecvate, confortul termic din locuințe nefiind asigurat.

Este cunoscut că, în ultimii ani, în fiecare primăvară, Guvernul României dă publicității un document intitulat „Programul de convergență”, care include atât rezultatele înregistrate, cât și obiectivele pentru perioada următoare privind evoluția economico-socială a României. Esența acestui document constă în jalonarea drumului spre integrarea nominală, reală și juridică în Uniunea Europeană. În ceea ce privește ediția 2018 a Programului, se precizează, încă din introducere, că „Guvernul României își menține angajamentul de aderare la zona euro, însă stabilirea unei date concrete în această privință presupune realizarea unor analize aprofundate, în special în ceea ce privește convergența reală, structurală și instituțională, domenii în care sunt necesare progrese importante. În plus este necesară luarea în considerare a sustenabilității îndeplinirii criteriilor de convergență nominală. Recent, a fost înființată Comisia Națională de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei euro, cu rolul de a pregăti calendarul de intrare a României în Mecanismul unic de supraveghere și de adoptare a monedei euro, precum și acțiunile necesare pentru pregătirea economiei și societății românești în aceste sens. În aceste condiții, angajamentul de adoptare a monedei euro reprezintă, în continuare, o ancoră importantă în privința implementării unor politici bugetare, structurale și instituționale eficiente și coerente, în vederea asigurării unei convergențe reale (venit/locuitor) de durată, sporirii competitivității economiei românești, diminuării disparităților regionale și deficiențelor structurale ale pieței muncii etc.

Din punctul de vedere al convergenței reale, evaluată prin decalajele față de media europeană (UE-28) a produsului intern brut (PIB) pe locuitor exprimat prin puterea de cumpărare standard (PCS), există perspectiva ca, la orizontul anului 2020, România să atingă 70% din media europeană, comparativ cu 58% în anul 2016. Pentru 2017 se estimează că PIB/locuitor la PCS depășește pragul de 60%”.

În cele ce urmează, prezentăm integral cel de-al treilea capitol din document, consacrat, în principal, politicilor fiscal-bugetare.

Soldul bugetului general consolidat și al datoriei

▪ Strategia de politici

Politica de deficit bugetar continuă să susțină în mod direct creșterea economică în marja permisă de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), respectiv un deficit bugetar ESA de sub 3% din PIB.

Începând cu anul 2016, politica bugetară este influențată de măsurile de relaxare fiscală începute în perioada 2015-2016 în scopul stimulării creșterii economice (noul Cod fiscal și majorările salariale și ale unor drepturi de natura asistenței sociale) și continuate prin măsurile prevăzute în Programul de Guvernare, adoptate deja în anul 2017, prin care s-au reglementat măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, legislației în domeniul drepturilor cu caracter social, legislației în domeniul pensiilor, legislației în domeniul fiscalității privind impozitului pe venit și contribuțiilor sociale.

Astfel, pe fondul măsurilor enumerate, în anul 2016 deficitul bugetar ESA a înregistrat o creștere către valoarea maximă permisă (3% din PIB) și s-a redus marginal la nivelul de 2,9% din PIB în anul 2017.

În termeni structurali, se înregistrează o deviere de la Obiectivul Bugetar pe Termen Mediu (MTO) stabilit pentru România de 1% din PIB, dar cu perspectiva de a reintra pe o traiectorie de convergență către MTO începând cu anul 2019.

Ajustarea semnificativă a deficitului bugetar structural este planificată a începe în anul 2019, când soldul structural se va îmbunătăți cu aproximativ 0,5 pp, ritm care va fi susținut și în anul 2021.

Devierea de la MTO se produce însă cu menținerea, pe întreg orizontul de planificare, a unui nivel sustenabil al datoriei publice de sub 38% din PIB.

▪ Politica fiscal-bugetară în perioada 2017-2018

Proiecția bugetară pentru anul 2018 și pe termen mediu are la bază prevederile Strategiei fiscal-bugetare pentru perioada 2018-2020.

În anul 2017, ponderea veniturilor totale în PIB, în termeni ESA, a fost de 30,5% cu 1,1 pp mai redusă comparativ cu anul anterior.

În structură, reducerea ponderii veniturilor în PIB, în termeni ESA, se datorează diminuării veniturilor din impozitele pe producție și import cu 1 pp și a celor din impozitele curente pe venit și profit cu 0,4 pp, în timp ce încasările din contribuții sociale au crescut cu 0,6pp.

În cazul taxelor pe producție și importuri, aceste evoluții s-au datorat în principal măsurilor implementate în sfera TVA-ului (reducerea cotei standard cu 1 pp), în domeniul accizelor (eliminarea accizei de 7 eurocenți în prima parte a anului 2017), în condițiile în care consumul populației a înregistrat o creștere nominală de 13%.

În ceea ce privește reducerea ponderii încasărilor din impozite pe venit și profit, aceasta este determinată de scăderea veniturilor din impozitul pe profit. Dinamica impozitul pe venit a fost inferioară avansului fondului de salarii din economie (caștigul salarial mediu brut s-a majorat cu 15,9%, iar numărul mediu de salariați cu 3,1% în 2017 față de anul precedent), în principal datorită eliminării impozitării veniturilor din pensiile sub plafonul de 2.000 de lei. În același timp, contribuțiile sociale au înregistrat o dinamică accelerată în linie cu cea a fondului de salarii din economie. Veniturile din alte impozite curente (în principal nefiscale) și-au menținut ponderea în PIB la 3,6% în 2017.

Venituri bugetare (ESA 2010, % PIB)

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice

Concomitent, ponderea cheltuielilor totale în PIB, în termeni ESA, a fost de 33,4% din PIB, cu 1,2 puncte procentuale mai redusă comparativ cu anul anterior.

Cheltuielile de personal în termeni ESA au crescut cu 1,5% ca pondere în PIB față de anul trecut ajungând la 9,7% din PIB, datorită aplicării, începând cu 1 iulie 2017, a prevederilor din Legea-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dar și a altor măsuri de majorări salariale, precum: aplicarea, începând cu luna august 2016, a prevederilor OUG nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și de creșterile salariale acordate în 2017, respectiv creșterea cu 15 % a salariilor din sănătate și din educație de la 1 ianuarie 2017, a personalului plătit din fonduri publice din instituțiile și autoritățile publice ale administrației publice locale care beneficiază de majorarea cu 20% începând cu 1 februarie 2017, majorarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de la 1.250 lei la 1.450 lei de la 1 februarie 2017, majorarea cu 30% a salariilor personalului din bibliotecile naționale și muzee naționale începând cu iunie 2017, majorarea cu 15% a soldelor de funcție ale personalului militar începând cu iunie 2017, majorarea cu 10% a salariilor de funcție ale polițiștilor începând cu 1 octombrie 2017,

Cheltuielile cu asistența socială au crescut cu 0,1 puncte procentuale, în principal, în condițiile majorării punctului de pensie în 2 etape în cursul anului 2017. Cheltuielile cu bunuri și servicii au scăzut cu 0,5 pp, iar cheltuielile cu dobânzile s-au diminuat cu 0,2 pp.

Totodată, formarea brută de capital fix s-a diminuat cu 0,8 puncte procentuale, până la nivelul de 2,8% din PIB în 2017.

Cheltuieli bugetare (ESA 2010, %PIB)

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice

Deficitul bugetar calculat conform metodologiei ESA s-a situat la limita nivelului de referință a Pactului de Stabilitate și Creștere, înregistrând un nivel de 2,9% din PIB în anul 2017. Deficitul s-a redus marginal la valoarea înregistrată în anul anterior, acomodând măsurile de relaxare fiscală, precum și cele de creștere a salariilor și a pensiilor.

Poziția bugetară consolidată (ESA 2010, %PIB)

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice

Conform datelor operative (metodologia CASH), execuția bugetului general consolidat pe primele trei luni ale anului 2018 înregistrează un deficit de 4,5 miliarde lei, respectiv 0,48% din PIB.

Veniturile bugetului general consolidat, în sumă de 66,4 miliarde lei, reprezentând 7,2% din PIB, sunt cu 11,5% mai mari, în termeni nominali, față de aceeași perioadă a anului precedent.

Se înregistrează creșteri semnificative comparativ cu anul precedent în cazul încasărilor din contribuțiile de asigurări (+31,1%). Începând cu luna februarie, încasările din contribuțiile sociale au fost influențate pozitiv de condițiile legislative noi privind transferul contribuțiilor din sarcina angajatorului în sarcina angajatului, reglementate prin OUG nr. 79/2017. Trendul pozitiv al indicatorilor macroeconomici realizați, precum câștig salarial mediu brut și efectivul salariaților din economie, generează încasări superioare din contribuții sociale. În luna februarie 2018, comparativ cu luna similară a anului trecut, câștigul salariul mediu brut și net au înregistrat ritmuri de creștere de 32,8%, respectiv 11,2%, superioare celor din luna ianuarie. Această evoluție este în linie cu proiecția Comisiei Naționale de Prognoză (CNP) pentru anul 2018 și reflectă, totodată, că angajatorii au crescut în medie câștigul salarial brut pentru a menține cel puțin constant câștigul salarial net, în noile condiții legislative privind transferul contribuțiilor de la angajator către angajați.

Încasările din TVA în primele 3 luni au fost de 13,3 miliarde lei, ceea ce reprezintă o creștere cu 2,2% față de perioada similară a anului precedent. Încasările din taxa pe valoarea adăugată au fost influențate negativ și de creșterea rambursărilor de taxă în primul trimestru al anului 2018 comparativ cu primul trimestru al anului 2017.

Încasările din accize au fost în sumă de 5,8 miliarde lei (0,6% din PIB) cu 2,6% mai mari comparativ cu perioada similară a anului precedent. În structură, evoluția încasărilor din accize este următoarea:

• accizele la produsele energetice au prezentat o evoluție pozitivă (+17%), evoluția comerțului cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule, în magazine specializate, care a crescut în primele două luni ale anului cu 3,9%, comparativ cu perioada similară din anul anterior.

• accizele la produsele din tutun au prezentat o evoluție negativă (-5%).

S-au înregistrat scăderi ale încasărilor din impozitul pe salarii și venit cu 14,9% pe fondul reducerii, începând cu 1 ianuarie 2018, a cotei impozitului pe venit de la 16% la 10%, măsură care s-a reflectat în încasări începând cu luna februarie 2018.

Impozitul pe profit a scăzut cu 3,3% comparativ cu trimestrul 1 din anul anterior, influențat și de facilitatea acordată privind reducere cu 5% a impozitului pe profit/pe veniturile microîntreprinderilor aferent trimestrului IV al anului fiscal 2017, pentru companiile care optează la plata defalcată a TVA.

Încasările din veniturile nefiscale au crescut cu 17%, iar cele din impozite și taxe pe proprietate au crescut cu 4,5% față de aceeași perioadă a anului 2017.

Sumele de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate sunt de 4,3 miliarde lei.

Cheltuielile bugetului general consolidat sunt în sumă de 70,8 miliarde lei, cu 22,1% mai mari față de primele trei luni ale anului precedent, realizându-se în proporție de 90,3% prevederile trimestriale, respectiv cu 7.627,9 milioane lei sub nivelul programat.

Cheltuielile de personal sunt cu 18,1% mai mari față de aceeași perioadă a anului precedent, creșterea fiind determinată de majorările salariale acordate în anul 2017, dar și de majorarea salariilor în sectorul bugetar ca urmare a aplicării Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Cheltuielile cu bunuri și servicii au crescut cu 12,5% față de aceeași perioadă a anului precedent. Creșteri semnificative se înregistrează atât la bugetele locale, cât și la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și la bugetele instituțiilor publice finanțate din venituri proprii și subvenții bugetare.

Subvențiile acordate în primele trei luni ale anului 2018 sunt în creștere cu 25,7% față de aceeași perioadă a anului trecut. Creșterea este determinată, în principal, de plățile efectuate (1,4 miliarde lei) pentru sprijinirea producătorilor agricoli și de subvențiile acordate pentru susținerea transportului feroviar public de călători și a transportului cu metroul.

Dobânzile se mențin ca procentaj în produsul intern brut la același nivel ca în aceeași perioadă a anului precedent, respectiv 0,3% din PIB.

Cheltuielile cu asistența socială au crescut față de anul precedent cu 11,8%, fiind influențate, în principal, de majorarea cu 9% a punctului de pensie de la 1 iulie 2017, ajungând la 1.000 lei, majorarea și modificarea modalității de stabilire a indemnizației lunare pentru creșterea copilului și stimulentul de inserție.

Cheltuielile pentru investiții, care includ cheltuielile de capital, precum și pe cele aferente programelor de dezvoltare finanțate din surse interne și externe, au fost de 4,9 miliarde lei, de aproape 3 ori mai mult față de aceeași perioadă a anului trecut.

Principalele modificări fiscale începând cu 2018

În domeniul impozitului pe profit

● Combaterea planificării fiscale agresive și erodarea bazei impozabile prin asigurarea de condiții echitabile și eficiente de concurență pentru toți contribuabilii plătitori de impozit pe profit, aceștia sunt încurajați să își declare în mod transparent obligațiile fiscale. Această perfecționare a cadrului legislativ de impozitare a profiturilor corespunde abordărilor de la nivelul Uniunii Europene, astfel cum au fost exprimate în cuprinsul „Directivei 2016/1164 a Consiliului privind stabilirea normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne”, a cărei transpunere în legislația națională a fost, în acest fel, realizată.

● Consolidarea încasărilor din domeniul impozitului pe profit, prin lărgirea bazei de impozitare, sens în care s-a restrâns deducerea cheltuielilor generate de operațiunile de cesiune de creanțe.

● Începând cu anul 2018, au fost modificate condițiile de încadrare a persoanelor juridice române în categoria microîntreprinderilor: i) majorarea nivelului veniturilor realizate la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent de la 500.000 euro la 1.000.000 euro; ii) eliminarea condiției privind realizarea veniturilor din consultanță și management în proporție de 20% din veniturile totale; iii) eliminarea activităților pentru care contribuabilii nu aplică acest sistem de impunere (Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, Fondul de compensare a investitorilor, Fondul de garantare a pensiilor private, Fondul de garantare a asiguraților).

● Microîntreprinderile care au subscris un capital social de cel puțin 45.000 lei și au cel puțin 2 salariați pot opta, o singură dată, să aplice prevederile titlului II „Impozitul pe profit” începând cu trimestrul în care aceste condiții sunt îndeplinite cumulativ, opțiunea fiind definitivă.

În domeniul impozitului pe venit

● Reducerea cotei de impozit pe venit, de la 16% la 10%.

● Majorarea nivelului salariului lunar brut în funcție de care se acordă deducerea personală, precum și majorarea nivelului deducerilor personale, în sumă fixă, acordate persoanelor care realizează venituri din salarii și asimilate salariilor de până la 1.950 lei și majorarea deducerilor personale acordate în mod degresiv persoanelor fizice care realizează venituri din salarii și asimilate salariilor până la valoarea de 3.600 lei, inclusiv.

● Simplificarea obligațiilor declarative ale persoanelor fizice, prin comasarea unui număr de 7 declarații într-o declarație unică și efectuarea plăților oricând în cursul anului până la termenul de 15 martie, inclusiv, al anului următor celui de realizare a veniturilor.

În domeniul contribuțiilor sociale obligatorii

● Reducerea cotei totale a contribuțiilor sociale obligatorii, per total cu 2 puncte procentuale.

● Nivelul contribuțiilor a scăzut cu 2 puncte procentuale, astfel că, din totalul de 39,25% contribuții plătite la un salariu brut, se plătesc 37,25%. Din totalul de 22,75% contribuții datorate de angajator, 20 de puncte procentuale s-au transferat către salariat. În total, din salariul brut, 35% sunt contribuții reținute de angajator în numele salariatului, iar contribuțiile rămase în sarcina angajatorului, respectiv 2,75%, au scăzut la 2,25% și acoperă riscurile de șomaj, accidente de muncă, concediu medical, creanțe salariale. Acestea din urmă sunt cuprinse într-o singură contribuție, care se numește contribuție asiguratorie pentru muncă.

● Modificarea modului de stabilire a CAS și a CASS, în cazul persoanelor fizice care desfășoară activități independente sau alte categorii de venituri, în sensul că aceste persoane nu mai datorează contribuțiile sociale asupra venitului realizat: i) baza de calcul a CAS este venitul ales, care este cel puțin egal cu salariul minim brut pe țară; ii) baza de calcul a CASS este salariul minim brut pe țară.

Aplicarea opțională a unui mecanism de colectare a TVA (split payment), iar pentru anumite categorii de persoane impozabile aplicarea obligatorie a mecanismului de plată defalcată a TVA , respectiv cele care:

● la 31 decembrie 2017 înregistrează obligații fiscale reprezentând TVA, cu excepția celor a căror executare silită este suspendată, în cuantum mai mare de 15.000 de lei în cazul contribuabililor mari, 10.000 de lei în cazul contribuabililor mijlocii, 5.000 de lei pentru restul contribuabililor, dacă aceste obligații nu sunt achitate până la data de 31 ianuarie 2018;

● începând cu data de 1 ianuarie 2018 înregistrează obligații fiscale reprezentând TVA, restante, neachitate în termen de 60 de zile lucrătoare de la scadență, cu excepția celor a căror executare silită este suspendată, în cuantum mai mare de 15.000 de lei în cazul contribuabililor mari, 10.000 de lei în cazul contribuabililor mijlocii, 5.000 de lei pentru restul contribuabililor;

● se află sub incidența legislației naționale privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Majorarea nivelului accizelor la tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în țigarete și la alte tutunuri de fumat de la 383,78 lei/kg la 398,70 lei/kg.

▪ Perspectivele bugetare pe termen mediu

Pentru anul 2018 față de 2017 este prognozată o majorare a veniturilor bugetare calculată conform metodologiei ESA cu 0,8 pp (la 31,3% din PIB), în principal datorită îmbunătățirii prognozate a absorbției fondurilor europene și a trendului pozitiv privind încasările veniturilor din contribuții sociale, în condițiile diminuării veniturilor fiscale cu 0,7 pp. Acest nivel urmează să se mențină relativ constant pe termen mediu, veniturile totale atingând un nivel de 32% din PIB în anul 2021.

În structură, veniturile din impozitele curente pe profit și venit sunt prognozate să se diminueze de la 6,1% din PIB în 2017 la 4,9% în 2018 ca urmare a reducerii cotei de impozit pe venit de la 16% la 10%. Pe termen mediu sunt prognozate creșteri cu 0,1 pp până la 5,2% din PIB în 2021, având în vedere dinamica prognozată a fondului de salarii din economie.

Se estimează că veniturile din impozite și taxe pe bunuri și servicii vor înregistra o creștere de 0,5 pp (la 10,8% în PIB) în 2018 față de 2017, în principal, ca urmare a evoluției veniturilor din TVA care vor fi influențate pozitiv de mecanismul de plată defalcată a TVA și de măsurile privind îmbunătățirea colectării implementate de ANAF în perioada 2017-2018. Pe termen mediu, încasările din aceste impozite se vor menține ca pondere în PIB la aproximativ 10,3% până în 2021.

Încasările din contribuții de asigurări sociale în anul 2018 sunt estimate să crească cu 1,5 pp din PIB față de anul 2017 sub influența transferului contribuțiilor sociale datorate de angajator în sarcina angajatului, reducerii cotei de transfer către pilonul II și a stabilirii în sarcina angajatorilor a contribuției asiguratorii pentru muncă în cotă de 2,25% pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor. Pe termen mediu, evoluția încasărilor din contribuții de asigurări sociale este determinată de majorarea prognozată a câștigului salarial mediu și a numărului de salariați, ponderea veniturilor din această sursă fiind prognozată să ajungă la 12,2% din PIB în anul 2021.

Cheltuielile bugetare totale sunt prognozate să crească în 2018 la 34,3% din PIB, pe termen mediu fiind estimată o revenire până în 2021 la nivelul înregistrat în 2017 (de 33,4% din PIB). Cheltuielile de personal ca pondere în PIB se majorează la începutul orizontului de prognoză la 10,3% pe fondul aplicării Legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice iar către finalul orizontului de programare acestea se vor diminua pentru a crea mai mult spațiu fiscal pentru cheltuielile de investiții. Formarea brută de capital fix indică majorarea alocărilor pentru cheltuielile de investiții pe termen mediu, de la 2,9% din PIB în 2018 la 4,0% în 2021.

Cheltuielile cu asistența socială se vor majora cu 0,4 pp în 2019 față de 2018 urmând să revină la nivelul din 2018 (11,4% din PIB) până în 2021.

De asemenea au fost avute în vedere pentru anul 2018 o serie de măsuri suplimentare:

Măsuri pe partea de venituri bugetare:

● Creșterea accizelor la produsele energetice în două tranșe începând cu 15 septembrie și respectiv 1 octombrie 2017 (impact de +2,7 miliarde lei).

● Creșterea dividendelor repartizate de companiile naționale de la 50% la 90%, aprobată de Guvern prin Memorandum în data de 30 ianuarie 2017, măsură care se aplică și pentru anul 2018 (impact de +1 miliarde lei).

● Majorarea bazei de impozitare în cazul vărsămintelor de la persoane juridice datorate pentru persoane cu handicap neîncadrate începând de la 1 septembrie 2017 (impact de +0,7 miliarde lei).

● Demararea în anul 2018 a procedurii pentru vânzarea licențelor 5G (+1,3 miliarde lei).

● Majorarea nivelului accizei la țigarete începând cu data de 1 aprilie 2018 de la 439,94 lei/1.000 de țigarete la 448,74 lei/1.000 de țigarete (impact de +140 milioane lei).

● Implementarea Directivei 2016/1164/UE a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (ATAD). Una dintre normele astfel stabilite vizează „Limitarea deductibilității dobânzii”, începând cu 1 ianuarie 2018, ca urmare a aprobării OUG nr. 79/2017, impact de aproximativ 200 milioane lei.

● Introducerea sistemul de plată defalcată a TVA de la 1 ianuarie 2018, acesta va fi aplicat obligatoriu doar pentru firmele publice și private aflate în insolvență sau care înregistrează obligații fiscale restante reprezentând TVA, în timp ce celelalte companii pot alege să aplice sistemul opțional (impact de +2,9 miliarde lei).

● Masuri pentru reducerea evaziuni fiscale și creșterea colectării veniturilor bugetare, aceste măsuri vor aduce în anul 2018 (impact de +2 miliarde lei):

▫ Introducerea până la sfârșitul anului 2018 a unor echipamente de scanare funcționale în toate punctele de trecere a frontierei pentru detectarea mărfurilor de contrabandă și fiscalizarea mărfurilor în vămi.

▫ Realizarea la nivelul tuturor structurilor din DGAF a unor evaluări suplimentare care să vizeze posibilele practici utilizate cu scopul de a îngreuna activitățile de recuperare a sumelor datorate.

▫ Elaborarea procedurii de conectare a aparatelor de marcat electronice fiscale la sistemul informatic național de supraveghere. Desfășurarea de controale inopinate în zone și domenii cu risc ridicat de neconformare, în scopul stimulării emiterii bonurilor fiscale de către contribuabili.

▫ Eficientizarea monitorizării și controlului antifraudă în domeniul comerțului electronic prin dezvoltarea unui cadru legal și procedural, crearea unei structuri cu personal specializat în cadrul DGAF și dezvoltarea unor instrumente specifice necesare monitorizării.

▫ Monitorizarea în colaborare cu organele vamale a importurilor mărfurilor cu risc fiscal ridicat, activitate destinată în principal identificării schemelor de punere în liberă circulație a mărfurilor în România cu nerespectarea obligațiilor fiscale aferente.

▫ Îmbunătățirea analizei de risc și a selectării contribuabililor pentru inspecție fiscală prin diversificarea criteriilor de risc folosite în vederea identificării unui grup țintă de contribuabili, respectiv o ramură economică, un sector de activitate sau de servicii în cadrul căruia au fost identificate diminuări de obligații fiscale.

▫ Îmbunătățirea executării silite la debitorii semnificativi ai bugetului general consolidat, prin investigarea societăților afiliate acestora, deconturile de TVA, tranzacții bancare in trezorerie, în corelație cu patrimoniul persoanelor fizice care pot avea calitatea de persoană asupra căreia poate fi atrasă răspunderea solidară sau patrimonială.

Măsuri pe partea de cheltuieli bugetare

● Suspendarea ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante sau temporar vacante din ministere și instituțiile din subordinea acestora, cu excepția posturilor aprobate la ocupare prin memorandum de către Guvern, până la 31 decembrie 2017, măsură realizată prin Ordonanța nr. 3/2017. În anul 2018, politica de ocupare a posturilor vacante din cadrul administrației publice centrale este stabilită prin OUG nr. 90/2017, astfel:

▫ un post ocupat la două posturi vacantate în anul 2018;

▫ în cazuri temeinic justificate, prin memorandum aprobat în ședința Guvernului se poate aproba organizarea de concursuri sau examene pentru alte posturi vacante sau temporar vacante cu justificarea necesității și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în buget.

● Menținerea pensiilor speciale la nivelul stabilit în prezent pentru anul 2017, iar actualizarea acestora se realizează anual indexându-se cu rata medie anuală a inflației conform OUG nr. 59/2017.

● Pentru diminuarea cheltuielilor de funcționare s-a interzis achiziționarea de către instituțiile publice de autoturisme și mobilier, măsură prevăzută în OUG nr. 90/2017.

● Diminuarea în anul 2018 a cheltuielilor de întreținere și funcționare a instituțiilor cu 10% față de plățile anului 2017, măsură prevăzută în OUG nr. 90/2017.

● Continuarea și extinderea procedurii de achiziții centralizate în domeniul medicamentelor și materialelor sanitare prin Unitatea de achiziții centralizate din cadrul Ministerului Sănătății.

● Într-o etapă ulterioară, achizițiile făcute de către autoritățile centrale în ceea ce privește bunurile și serviciile se vor face centralizat, de către o unitate de achiziții centrală. În acest fel, cheltuielile cu bunuri și servicii se vor diminua în perioada următoare.

● De asemenea, pentru anul 2018, prin derogare de la prevederile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit reducerea contribuției transferate la Pilonul II de pensii, de la 5,1% la 3,75%. Această măsură este legată de transferul contribuțiilor sociale de la angajator la angajat, măsură care antrenează creșterea salariului brut, contribuția nominală fiind păstrată la valoarea din anul 2017.

Veniturile bugetare consolidate (ESA 2010, % PIB)

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice

Poziția bugetară consolidată (ESA 2010, % PIB)

Sursa: Ministerul Finanțelor Publice

Estimările privind deficitul bugetar pentru anul 2018 nu depășesc limita de 3% din PIB, urmând ca din anul 2019 deficitul bugetar să se ajusteze până la 1,45% în anul 2021. În termeni structurali, deviația față de obiectivul pe termen mediu (OTM) va crește în perioada 2017-2018, urmând ca, începând cu anul 2019, aceasta să intre pe o traiectorie de ajustare.

Proiectul de Lege-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

Parlamentul României a adoptat, în luna iunie 2017, Legea-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, act normativ care a intrat în vigoare începând cu 1 iulie 2017.

Unul dintre obiectivele Legii-cadru l-a constituit eliminarea inechităților salariale existente în sistemul public de salarizare. La elaborarea Legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice au stat următoarele priorități:

● Creșterea salariilor de bază mici cu un procentaj mai mare față de celelalte salarii de bază din grila de salarizare, astfel încât raportul între salariul de bază minim și cel maxim în sectorul bugetar se reduce la 1 la 12, față de 1 la 15, cât este în prezent. Prin această măsură, salariile de bază aflate la baza piramidei salariale vor înregistra o creștere accentuată, în jur de 100%, această creștere fiind din ce în ce mai mică pentru salariile aflate în partea superioară a piramidei salariale;

● Creșterea substanțială a salariilor de bază pentru personalul medical, în scopul stopării migrației forței de muncă, începând cu luna martie 2018, (medici și asistente medicale), astfel încât medicul UPU să beneficieze de echivalentul a 3.600 euro pe lună, iar medicul rezident UPU să beneficieze de echivalentul a 1.200 euro/lună;

● Personalul didactic din educație reprezintă o prioritate națională, iar această categorie de personal va beneficia de o majorare salarială suplimentară de 20% față de celelalte categorii de personal bugetar, începând cu 1 martie 2018;

● Creșterea substanțială, de peste 100%, a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție pentru personalul din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în special pentru funcțiile cu nivel mai mic de salarizare, cum ar fi funcția de soldat;

● Stabilirea aceluiași nivel de salarizare pentru funcțiile comune existente în cadrul familiilor ocupaționale;

● Reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din instituțiile și autoritățile publice ale administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, fără a depăși limita maximă a indemnizației lunare a funcției de viceprimar, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a vicepreședintelui Consiliului General al Municipiului București, corespunzător nivelului de organizare.

Îmbunătățirea colectării veniturilor bugetare

În vederea îmbunătății conformării voluntare, a simplificării accesului contribuabililor la serviciile de administrare fiscală și reducerea timpului alocat de contribuabili în vederea îndeplinirii obligațiilor fiscale, în anul 2017, au fost implementate acțiuni asumate în Programul de Convergență 2017-2020:

● extinderea serviciului „Spațiul privat virtual” și la persoane juridice;

● implementarea conceptului de ghișeu unic în cadrul unui număr de 54 de unități fiscale, pentru celelalte unități această acțiune fiind în curs de implementare;

De asemenea, a fost dezvoltat Call-Center-ul ANAF, prin reorganizarea structurii centrale și înființarea a 8 compartimente teritoriale, dedicate acestei activități, acțiuni necesare în vederea creării unui serviciu care să corespundă nevoilor contribuabililor.

Implementarea conceptului „self-service” a fost implementat în 42 de sedii ale unităților fiscale, reprezentând aproximativ 78% la nivel național.

În anul 2017, principalele activități desfășurate în domeniul inspecției fiscale au avut în vedere identificarea domeniilor cu risc fiscal ridicat și îmbunătățirea analizei de risc. Astfel, s-au făcut eforturi pentru îmbunătățirea și eficientizarea procesului de selectare și programare a acțiunilor de inspecție fiscală în sensul întăririi, pe de-o parte, a rolului organelor fiscale teritoriale în ce privește selectarea contribuabililor pentru inspecție fiscală și standardizarea criteriilor de selecție și, pe de altă parte, întărirea capacității de monitorizare de la nivel central. De asemenea, s-a avut în vedere sporirea transparenței procesului de inspecție fiscală și îmbunătățirea comunicării cu mediul de afaceri, fiind de asemenea creată și o nouă secțiune în cadrul site-ului web al ANAF cu informații dedicate.

Tot în anul 2017, structurile antifraudă au acționat pe linia prevenirii, descoperirii, combaterii evaziunii fiscale, direcțiile de acțiune fiind analiza, investigarea și instrumentarea, precum și cooperarea cu organele de urmărire penală a cazurilor de fraudă fiscală organizată și sistematică, cu impact semnificativ asupra realizării veniturilor bugetului general consolidat. Mai mult, antifrauda fiscală a avut o contribuție determinantă în monitorizarea achizițiilor intracomunitare, având ca principală consecință creșterea gradului de conformare voluntară a contribuabililor care realizează tranzacții intracomunitare.

Raportul de convergență pe 2018 publicat de Comisia Europeană (CE) evaluează progresele înregistrate de statele membre în direcția aderării la zona euro. Documentul se referă la cele șapte state membre din afara zonei euro care s-au angajat din punct de vedere juridic să adopte moneda euro: Bulgaria, Republica Cehă, Croația, Ungaria, Polonia, România și Suedia. Potrivit raportului, aceste state membre prezintă în general o convergență nominală considerabilă, însă niciunul dintre ele nu îndeplinește în momentul de față toate condițiile formale pentru aderarea la zona euro. Două dintre aceste state membre, Bulgaria și Croația, îndeplinesc toate criteriile de convergență, cu excepția criteriului privind cursul de schimb, întrucât nu sunt membre ale mecanismului cursului de schimb (MCS II).

„Raportul publicat astăzi oferă o imagine a progreselor realizate în ceea ce privește criteriile de convergență, care reprezintă examenul de admitere în zona euro. În prezent, niciunul dintre cele șapte state membre evaluate nu îndeplinește toate condițiile legale pentru aderare. În aceeași ordine de idei, unul dintre principalele învățăminte din ultimele două decenii este că, dacă dorim ca țările să prospere în cadrul zonei euro, convergența economică reală este la fel de importantă ca și convergența nominală. De aceea este important ca țările care doresc să adopte moneda euro să stimuleze productivitatea, să sporească investițiile, să îmbunătățească situația ocupării forței de muncă și să soluționeze problema inegalităților”, a declarat Pierre Moscovici, comisarul pentru afaceri economice și financiare, impozitare și vamă.

Aderarea la zona euro este un proces deschis, care se bazează pe anumite norme. Raportul se bazează pe criteriile de convergență, denumite și „criteriile de la Maastricht”, care sunt prevăzute la articolul 140 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Printre aceste criterii de convergență se numără stabilitatea prețurilor, soliditatea finanțelor publice, stabilitatea cursului de schimb și convergența ratelor dobânzilor pe termen lung. Se evaluează, de asemenea, compatibilitatea legislației naționale cu normele uniunii economice și monetare. Potrivit concluziilor raportului:

• Toate statele membre vizate îndeplinesc criteriul privind finanțele publice;
• Bulgaria, Republica Cehă, Croația, Ungaria și Suedia îndeplinesc criteriul ratelor dobânzilor pe termen lung;
• Bulgaria, Croația, Polonia și Suedia îndeplinesc criteriul referitor la stabilitatea prețurilor;
• Niciunul dintre statele membre nu îndeplinește criteriul privind cursul de schimb, deoarece niciunul dintre ele nu este membru al mecanismului cursului de schimb (MCS II): înainte de a adera la zona euro, este necesar ca un stat membru să participe la acest mecanism, fără să cunoască tensiuni grave, timp de cel puțin doi ani.

Pe lângă evaluarea acestor condiții formale pentru aderarea la zona euro, raportul constată că legislația nu este pe deplin compatibilă cu normele Uniunii economice și monetare în niciunul dintre statele membre vizate, cu excepția Croației.

Comisia a examinat și alți factori menționați în Tratat de care ar trebui să se țină cont la evaluarea sustenabilității convergenței și a constatat că statele membre din afara zonei euro sunt, în general, bine integrate în UE din punct de vedere economic și financiar. Cu toate acestea, unele dintre ele se confruntă în continuare cu vulnerabilități macroeconomice și/sau au de a face cu probleme legate de mediul lor de afaceri și de cadrul lor instituțional, care pot prezenta riscuri pentru sustenabilitatea procesului de convergență.

Realizarea convergenței și construirea unor structuri economice robuste sunt esențiale pentru prosperitatea UE, în ansamblul ei, și pentru buna funcționare a monedei euro. Comisia se angajează să sprijine statele membre din afara zonei euro pentru a se pregăti în vederea aderării la zona euro. Serviciul de sprijin pentru reforme structurale (SRSS) oferă asistență pentru elaborarea și punerea în aplicare a unor reforme specifice și pentru consolidarea capacității globale de reformă a statelor membre. Ca parte a inițiativelor sale de aprofundare a Uniunii economice și monetare a Europei, Comisia a propus instituirea în cadrul Programului de sprijin pentru reforme structurale (SRSP) existent a unei linii specifice de activitate dedicate acordării, la cerere, de sprijin tehnic statelor membre care se pregătesc să adere la zona euro. În propunerea sa privind Cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada de după 2020, Comisia și-a anunțat intenția de a propune un mecanism de convergență specific pentru statele membre din afara zonei euro care doresc să adere la zona euro. Participarea la mecanismul de convergență se va face pe bază voluntară, acesta oferind atât sprijin tehnic, cât și financiar.

Potrivit unui nou sondaj Eurobarometru, sprijinul exprimat în favoarea aderării la zona euro a statelor membre din afara zonei euro care fac obiectul raportului de convergență a crescut cu 4 puncte procentuale față de anul trecut, ajungând la 51%. Precedentul sondaj, publicat în decembrie 2017, a arătat că sprijinul în favoarea monedei euro în rândul cetățenilor europeni din zona euro se situează la cel mai înalt nivel din 2004 până în prezent.

Raportul de convergență stă la baza deciziei Consiliului UE referitoare la îndeplinirea de către un stat membru a condițiilor necesare pentru aderarea la zona euro.

Raportul de convergență întocmit de Comisia Europeană este publicat concomitent cu Raportul de convergență al Băncii Centrale Europene (BCE).

Rapoartele de convergență sunt publicate o dată la doi ani sau atunci când există o cerere specifică din partea unui stat membru de a i se evalua nivelul de pregătire în ceea ce privește aderarea la zona euro, cum a fost, de exemplu, cazul Letoniei în 2013.

Toate statele membre, cu excepția Regatului Unit și a Danemarcei, trebuie să adere la zona euro. Prin urmare, Regatul Unit și Danemarca nu fac obiectul raportului. (Sursa: Comisia Europeană)

Cum era de așteptat, publicarea estimărilor semnal ale Institutului Național de Statistică (INS) a declanșat, în spațiul public, numeroase dezbateri, controverse, evaluări și anticipări care merită să fie luate în considerare cu o condiție: opiniile și anticipările să se bazeze pe date oficiale, omologate inclusiv de Eurostat. Este metodologia utilizată în cercetarea științifică, mod de lucru caracteristic și profesioniștilor contabili în cazul cărora criteriile obiectivității funcționează din plin și, prin urmare, și diagnozele lor, ca temelie a predicțiilor, se înscriu tot în matca metodologiilor, a abordărilor corecte în materie.

Tocmai de aceea se impune a se ține cont de faptul că datele referitoare la evoluția produsului intern brut (PIB) cunosc, în mod necesar, un proces de reflectare cât mai fidel posibil a realităților economico-sociale. Avem în vedere, mai ales, faptul că deocamdată s-au publicat primele estimări, apoi, la 7 iunie, se vor aduce la cunoștința publică datele provizorii, pentru ca abia în anul următor să fie stabilite datele definitive, de regulă, în Anuarul Statistic. De altfel, chiar în ultimul timp, INS a revizuit unele date referitoare la dinamica PIB pe anul precedent, revizuiri impuse de strict necesara identificare a ceea ce numim adevărul economico-social.

Fără îndoială, o creștere economică zero în primul trimestru din 2018 față de trimestrul anterior reprezintă un semnal important care marchează, cel puțin, o stagnare temporară. Desigur, comparațiile se fac, tot în chip firesc, cu perioada similară din anul trecut, dar și cu evoluțiile din zona euro și pe ansamblul Uniunii Europene. Față de intervalul ianuarie-martie 2017, PIB-ul a sporit în trimestrul I din 2018 cu 4,2% în serie brută. Nu este o creștere oarecare, ci una totuși robustă, cum au apreciat Eurostat, unele agenții de rating, bănci de anvergură internațională. Dar, tot obiectiv vorbind, avem de-a face, incontestabil, cu o încetinire a ritmului creșterii economice față de anul trecut.

În dezbaterile pe care le-am evocat, s-au emis foarte multe ipoteze în legătură cu factorii de fond ai acestei evoluții, mai modeste decât se anticipase atât în țară, cât și în străinătate, cu puțin timp în urmă. Pentru a se stabili, însă, cauzele, este nevoie să dispunem de mai multe date, unele detaliate pe factorii care au alcătuit resursele, cât și pe cei care au vizat utilizările produsului intern brut. Prin urmare, trebuie să așteptăm pasul următor al statisticii, respectiv comunicatul INS din 7 iunie. Va fi vorba despre date provizorii, supuse – la rândul lor – unor posibile și probabile corecturi, chiar dacă nu va fi modificată esențial tendința generală de creștere economică.

Cel puțin în momentul de față se impune prudență în evaluări. Au mai fost cazuri în care, în intervale relativ scurte – cum ar fi un trimestru – rezultatele nu au fost nici măcar la nivelul PIB-ului potențial. Dar, mai important este că avem de-a face cu un indicator care – nu de ieri sau de astăzi – face obiectul unor analize critice deoarece produsul intern brut, chiar și cel pe locuitor, nu are o arie de cuprindere pe deplin satisfăcătoare a proceselor și fenomenelor economico-sociale atât de complexe și contradictorii în actualele condiții ale globalizării și integrării. Nu este lipsit de interes că 14 laureați ai Premiului Nobel pentru economie au sesizat limitele acestui indicator și au propus formule menite să surprindă mai bine ceea ce se întâmplă în economie de la nivelul micro la cel macro și, de aici, la cel mondial. Succesiv, din 1969, prin contribuțiile lui Ragnar Frisch și Ian Tinbergen, apoi, în anul următor, prin Paul Samuelson și, tot așa, la intervale mai scurte sau mai lungi, mari economiști precum Friedrich Hayek și Milton Friedman au scos în evidență dificultățile generate de progresul științifico-tehnic în calcularea PIB-ului real care implică luarea în considerare a prețurilor dintr-un an de bază stabilit ca reper, ca termen de comparație. Dar ce te faci cu grupele, clasele și categoriile de produse noi sau chiar cu cele mai vechi care au încorporate îmbunătățiri radicale? La ce prețuri le raportăm? Este numai un exemplu care confirmă amintitele dificultăți de calcul. Și ar mai fi ceva de consemnat. Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare au considerat, prin prognozele lor cele mai recente, că economia românească va continua să crească robust, peste media din UE, în anul curent, ceea ce înseamnă ritmuri chiar mai înalte de 5%. Așa că, deocamdată, să nu ne grăbim cu concluzii atotcuprinzătoare. Acumulările de date se află în curs, iar ceea ce ne vor arăta reprezintă „materia primă” pentru alte comentarii, mult mai cuprinzătoare.

(Copyright foto: butsaya / 123RF Stock Photo)

Primăria Municipiului Brașov a anunțat oficial că a adoptat, împreună cu Televiziunea Română, decizia de a se relua festivalul Cerbul de Aur, în Piața Sfatului, în perioada 27 august-2 septembrie 2018. Ecoul acestei informații este deosebit de semnificativ, deoarece a implicat și implică un număr relativ mare de concetățeni – de la multe categorii de telespectatori până la locuitorii urbei de sub Tâmpa, de la muzicieni până la turiști autohtoni și străini care vor dori să cumpere bilete pentru renumitul festival.

Este interesant de observat că renașterea unei manifestări de amploarea și semnificația Cerbului de Aur este inițiată la împlinirea unei jumătăți de secol de la prima ediție (1968). Din păcate, vitregia vremurilor, atât înainte, cât și după decembrie 1989, a făcut ca festivalul să fie întrerupt de mai multe ori (ultima dată, timp de nouă ani, cea mai recentă ediție fiind organizată în 2009). Or, astfel de manifestări tradiționale, în adevăratul înțeles al cuvântului, se caracterizează, înainte de toate, prin continuitate. Dincolo de faptul în sine, merită să evocăm debutul festivalului Cerbul de Aur inclusiv pentru faptul că oferă numeroase teme de reflecție.

Când, în vara anului 1968, Teatrul din Brașov a găzduit prima ediție, România trecea printr-o perioadă de deschidere pe numeroase planuri. Cerbul de Aur a reușit să stimuleze puternic o pleiadă de compozitori și interpreți, muzicologi, teleaști etc., să se autodepășească, să se afirme într-o asemenea măsură încât mari vedete internaționale ale vremii s-au simțit onorate să urce pe scena festivalului. Dintre numele celebre au rămas în memoria colectivă, între alții, Kyle Minouge, Toto Cutugno, Diana Ross, Julio Iglesias, Tom Jones, Ricky Martin și Scorpions. S-a demonstrat, astfel, că muzica – așa-zis – ușoară are o greutate specifică excepțională în crearea și consolidarea de „punți” între oameni și popoare, ceea ce a fost și va fi permanent în folosul cunoașterii și diseminării valorilor umanității. Nimic mai firesc a fost faptul că atât succesele muzicienilor români de gen, cât și prestigioasele participări internaționale au permis promovarea unor creații de înaltă calitate, ceea ce este de dorit și în prezent.

Când, indiferent de domeniu, ștacheta este ridicată la un nivel echivalent cu performanța, apar modele demne de urmat, se cultivă bunul-gust, se îngustează spațiul de manifestare a kitsch-ului, amintitul stimulent implicat de actul de cultură autentică având cele mai mari șanse de a fi receptat așa cum se cuvine de aspiranții la succes pe tărâm artistic. Nu mai puțin importantă este forța educativă, la proporții de masă, a artei muzicale demne de acest nume.

Menținerea și îmbogățirea continuă, în conținut și formă, pe linia de afirmare a sensibilităților generațiilor actuale – de la vârstnici la tineri – a unor manifestări artistice tradiționale (inclusiv reluarea unora cum a fost, de exemplu, festivalul de muzică ușoară de la Mamaia) sunt un semn clar de respect față de valori, o dovadă certă de înscriere în coordonatele civilizației contemporane. Faptul că spectacolele muzicale atrag un public larg, uneori de ordinul zecilor de mii de spectatori, are și o componentă financiară. În acest fel, se asigură și resurse pentru susținerea unor asemenea manifestări. Este un argument în plus care pledează în vederea reluării unor festivaluri de genul Cerbului de Aur și continuării altora care s-au dovedit viabile din toate punctele de vedere, firește, nu în ultimul rând prin mesajul artistic transmis cu talent și pasiune.

Interviu cu Daniela Culea, expert contabil, membru al Filialei CECCAR Călărași

Alexandra Rizea: Vă rugăm să ne spuneți ce a stat la baza opțiunii dvs. pentru domeniul contabil și ce etape principale ați parcurs pentru a exercita această profesie.

Daniela Culea: Primul pas spre opțiunea pentru domeniul contabil l-a constituit înscrierea mea la Liceul Agricol din Călărași, la specialitatea Contabilitate. Atunci aveam vârsta de 14 ani. În timpul cursurilor, am îndrăgit, pur și simplu, acest domeniu de activitate și m-am străduit să-mi însușesc toate cunoștințele necesare exercitării profesiei pentru care am optat. Apoi, după absolvire, am avut șansa să lucrez în mijlocul unor colegi de serviciu, profesioniști cu experiență, de la care am învățat nu numai elementele de ordin practic, modalitățile tehnice de înregistrare a datelor, de folosire a conturilor, ci și ceea ce înseamnă, sub aspect conceptual, contabilitatea, atât la nivel micro, cât și la nivel macroeconomic. Am acordat mare atenție conexiunilor profesiei cu datele realității, astfel încât am înțeles că fără exigență, consecvență și rigoare nu poți obține rezultate notabile. Înțelegând perspectiva acestui domeniu de activitate, căruia m-am consacrat, am trecut la etapa superioară, urmând și absolvind cursurile Academiei de Studii Economice București.

Cum considerați că pot fi parcurse treptele de devenire profesională care duc la performanță?

Treptele de formare a unui profesionist contabil sunt sintetizate în cea mai expresivă manieră posibilă chiar în logoul CECCAR: știință, independență, moralitate. Dacă examinăm fiecare dintre aceste componente care formează un întreg, ajungem la concluzia că știința înseamnă, înainte de toate, în cazul profesiei noastre, o bună cunoaștere a mecanismelor economico-sociale, a legislației contabile și fiscale, ceea ce implică pregătirea profesională continuă. Independența reprezintă, la rândul ei, afirmarea propriei personalități, ceea ce poate însemna și refuzul dependenței de orice fel de surse care pot denatura locul și rolul profesiei noastre în economie, în societate, în ansamblul ei. Respectul față de lege, comportamentul dictat de propria conștiință sunt, dacă mă pot exprima astfel, adevărate scuturi față de orice derapaj. Așa ajungem și la moralitate, respectiv convingerea, manifestată prin fapte, că încrederea, respectul de care trebuie să ne bucurăm, în primul rând în rândurile clienților, nu pot fi decât rezultanta respectării necondiționate a codului etic al CECCAR. Rezumând, pot afirma că a fi profesionist contabil înseamnă să fii un om bine pregătit din punct de vedere teoretic, să ai o experiență semnificativă în acest domeniu, să nu te oprești niciodată din efortul personal de a învăța, deoarece trebuie să fii permanent la curent cu tot ceea ce este nou în reglementările contabile, fiscale și informatice. Numai prin îndeplinirea acestor condiții preliminarii, rezultatele încep să apară. Aș remarca în special faptul că prin evaluări, concluzii și sfaturi acordate agentului economic, profesionistul contabil devine un consilier de neînlocuit pentru clienții săi.

În ce măsură calitatea de membru al CECCAR a jalonat parcursul dvs. profesional?

Doresc să menționez că un rol determinant în afirmarea mea profesională l-a avut și îl are calitatea de membru al CECCAR, calitate care m-a orientat atât în comportamentul meu pe piața de profil, cât și în capacitatea, în abilitățile profesionale dobândite și aprofundate prin cursurile și seminarele organizate de Filiala CECCAR Călărași. Este un fapt de însemnătate principială și practică implicarea CECCAR în procesul de tranziție spre economia de piață, ceea ce a conferit profesiei noastre și un rol de înainte-mergător în deschiderile spre afirmarea pieței libere. Unul dintre efecte îl constituie înființarea a mii, zeci de mii, chiar sute de mii de întreprinderi mici și mijlocii, ceea ce a determinat creșterea atât a importanței, cât și a numărului profesioniștilor contabili. Cei mai mulți agenți economici se află în situația în care volumul restrâns de activitate nu le permite finanțarea unui post de economist sau contabil, astfel că apelează la serviciile specialiștilor care funcționează în societăți profesionale sau autorizați individual. Personal, lucrez ca expert contabil în cadrul unei societăți de expertiză contabilă. Mai precizez că mi-a fost și îmi este de foarte mare ajutor, în această calitate, sprijinul dat de Filiala CECCAR Călărași, inclusiv în ceea ce privește clarificarea unor situații concrete de interpretare și aplicare a legislației în domeniu.

Întrucât vă desfășurați activitatea într-un județ a cărui dezvoltare economico-socială se impune a fi accelerată, în vederea reducerii decalajelor față de media pe ansamblul țării, ce anume întreprindeți dvs., filiala CECCAR, pentru a contribui la atingerea acestui obiectiv? 

Din motive bine cunoscute, inclusiv datorită condițiilor naturale, profilul economic al județului Călărași este preponderent agricol. Acest fapt nu înseamnă că este vorba despre un profil monoeconomic, ci doar o premisă pentru dezvoltarea altor tipuri de activități, mai ales cu profil industrial din domeniul procesării produselor agricole. În acest sens, doresc să subliniez că Filiala CECCAR Călărași a fost, este și va fi implicată, prin colaborarea cu autoritățile locale, cu alte organizații profesionale, cu întreprinzătorii și managerii în elaborarea și aplicarea unor programe strategice de dezvoltare economico-socială echilibrată a județului, tocmai în vederea diminuării decalajelor la care v-ați referit.   

Pornind de la aceste realități și viziuni prospective, vă rugăm să conturați opinia dvs. asupra implicațiilor acestor procese și fenomene în ceea ce privește exercitarea profesiei contabile.

Este de la sine înțeles că noi trebuie să ne racordăm la realitățile din județul în care lucrăm. Dar asta nu înseamnă o atitudine de expectativă. Tocmai pentru a diminua decalajele față de zonele cele mai dezvoltate ale țării, ne îndreptăm atenția – potrivit strategiei de ansamblu a CECCAR – spre factorii, spre instrumentele care ne permit să avansăm mai rapid spre atingerea obiectivelor propuse. În esență, este vorba despre perspectivele profesiei contabile în era digitală. Pentru a fi în pas cu cerințele prezentului și viitorului, trebuie să nu uităm trecutul, lecțiile pe care ni le oferă. Au fost era abacului și a mașinilor mecanice de calcul care au durat decenii. A urmat etapa superioară a calculatorului, inclusiv a intervențiilor online, care, în viitorul apropiat, se vor plia și mai puternic pe o spirală mereu crescătoare, așa cum se profilează toate caracteristicile erei digitale. Tehnologia erei digitale alerte și riscul cibernetic influențează fiecare activitate umană, indiferent că vorbim despre economie, educație, sănătate sau administrație. În momentul de față există instrumente care colectează, stochează și distribuie informația digital și o răspândesc oriunde în întreaga lume. În aceste circumstanțe, profesia contabilă, noi, contabilii, suntem obligați să ne adaptăm noilor evoluții și, de aceea, este necesar să fim la curent cu tehnologia, să ne asigurăm că securitatea cibernetică reprezintă responsabilitatea tuturor organizațiilor, să furnizăm informații în timp real, să oferim soluții, recomandări cu privire la luarea deciziilor și să contribuim la succesul strategiilor de afaceri ale firmelor. În concluzie, țin să reafirm convingerea mea că noi, profesioniștii din domeniul contabil, membri ai CECCAR, vom face față cu succes acestor provocări care constituie, în același timp, oportunități pe care nu avem dreptul să nu le folosim.

Termeni-cheie: contribuabil, tratat fiscal, profitul întreprinderii, metode de evitare a dublei impuneri, criterii de impunere

Clasificare JEL: K34, H87

1. Introducere

Dreptul internațional public nu instituie limite referitor la puterea de impunere a statelor suverane, din moment ce există fie un nexus personal, fie unul material în ceea ce privește jurisdicția fiscală (Kofler & Mason, 2007; Kofler, în Bizioli, 2010). Se poate observa lipsa unei legi generale internaționale care să interzică dubla impunere (Douma, 2006, pp. 522-523), activitățile sau tranzacțiile transfrontaliere putând fi expuse dublei sau multiplei impuneri de către două jurisdicții. De aceea, se pune problema dacă în cadrul unei piețe integrate, cum este Uniunea Europeană, care deține drepturi și libertăți fundamentale, dubla impunere trebuie să fie soluționată prin intermediul dreptului UE. Într-adevăr, întrebarea dacă nesoluționarea dublei impuneri constituie o violare a libertăților fundamentale nu este atât de veche precum Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht). Începând cu anul 2001 s-a făcut referire la „una dintre cele mai problematice abordări privind scopul interzicerii practicilor fiscale naționale bazate pe libertățile fundamentale, în special libertatea de instituire și libera circulație a persoanelor, prin intermediul măsurilor fiscale ale statului-gazdă” (Hinnekens, 2001, pp. 206-208).

În mod evident, abolirea dublei impuneri este un obiectiv al Tratatului privind Uniunea Europeană (CJUE, Case C-336/96 Gilly [1998] ECR I-2793, par. 16; Case C-265/04 Bouanich [2006] ECR I-923, par. 49; Case C-376/03 D [2005] ECR I-5821, par. 78), din moment ce suprapunerea jurisdicțiilor fiscale conduce la distorsionarea pieței interne (a se vedea Malherbe et al., 2008, p. 7; Fibbe & De Graaf, în Van Arendonk et al., 2005, pp. 237-238). În acest sens, „convențiile de evitare a dublei impuneri și Tratatul privind Uniunea Europeană sunt «prieteni» naturali, deoarece urmăresc obiective mutuale” (Kemmeren, 2001, p. 246), iar completările convențiilor de evitare a dublei impuneri aduse Tratatului de la Maastricht pentru atingerea acestui scop (Heidt, în Lehner, 2000, pp. 25 și 37) „sunt destinate eliminării sau minimizării efectelor funcțiunii pieței interne rezultate de pe urma coexistenței sistemelor fiscale naționale” (CJUE, Case C-513/04 Kerckhaert and Morees [2006] ECR I-10967, par. 21; Case C-67/08 Margarete Block [2009] ECR I-883, par. 29; Case C-298/05 Columbus Container Services [2007] ECR I-10451, par. 43). Acest fapt a fost evidențiat și de fostul art. 293 al Tratatului privind Uniunea Europeană, care a presupus angajarea în negocierile dintre state având în vedere abolirea dublei impuneri în cadrul UE (art. 293 a fost abrogat prin pct. 280 al Tratatului de la Lisabona), dar nu a fost în mod direct aplicabil spre beneficiul contribuabililor (CJUE, Case C-336/96 Gilly [1998] ECR I-2793, par. 15).

Obiectivul evidențiat în cadrul acestui articol nu a fost total îndeplinit în domeniul impunerii, iar rețeaua de tratate fiscale referitoare la succesiuni și daruri este incompletă în acest sens. Mai mult, trebuie avut în vedere că, din cauza caracterului general bilateral, convențiile de evitare a dublei impuneri pot să nu elimine toate distorsiunile pieței interne și că, deși o mare parte dintre statele membre conferă scutiri în mod unilateral, dubla impunere a venitului poate să survină în interiorul Uniunii Europene, spre exemplu, ca urmare a aplicării divergente a tratatului de către țări în ceea ce privește situațiile triunghiulare și multilaterale (conflictele privind clasificarea și cele referitoare la atribuirea venitului sunt cazuri generale legate de dubla impunere economică, nefiind examinate aici).

Astfel, „un eveniment impozabil care poate fi impozitat de două ori este un obstacol serios cu care se pot confrunta oamenii și capitalul acestora în interiorul granițelor” (CJUE, Case C-376/03 D [2005] ECR I-5821, par. 85). Riscul reinstituirii dublei impuneri în rândul activităților economice transfrontaliere din interiorul Uniunii Europene reprezintă o piedică în calea competitivității și a eficacității pieței interne. Este evident că dubla impunere conduce la o creștere a poverii specifică tranzacțiilor transfrontaliere, precum și la un dezavantaj semnificativ pentru acei contribuabili care își exercită drepturile fundamentale sub auspiciile Tratatului privind Uniunea Europeană. De aceea, Comisia Europeană a jucat un rol activ (participativ) în evidențierea importanței eliminării dublei impuneri, Comitetul Economic și Social European (CESE) propunând modificarea art. 293 amintit și adăugarea unei dispoziții în cadrul tratatului care să stipuleze că „dubla impunere sau absența impunerii este incompatibilă cu piața internă”.

Cu toate acestea, dubla impunere s-ar putea produce chiar și în cazul în care toate statele membre ar deține sisteme fiscale lipsite de discriminare. Dubla impunere ar prevala totuși în situația în care toate statele membre ar dispune de același sistem fiscal, din moment ce impozitarea bazată pe sursă și pe rezidență ar rămâne instituită în ambele jurisdicții și ar continua să se suprapună. Nefiind o discriminare și nici o disparitate, problema dublei impuneri în cadrul unei arii dogmatice create de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în peste 20 de ani de activitate juridică, privitor la libertățile fundamentale rămâne incertă.

2. Dubla impunere fiscal internațională: panacea or placebo?

În ceea ce privește dezvoltarea jurisprudenței în domeniul restricțiilor create de „sarcinile duble”, în jurisprudența nonfiscală s-a introdus o nouă percepție: dacă în primii ani de dezbateri privind dubla impunere aceasta era considerată în afara scopului libertăților fundamentale, în ultimii ani specialiștii sunt de părere că „sarcinile duble” trebuie să fie interzise prin prisma libertăților fundamentale. Această poziție a fost susținută și de Comisia Europeană, care a concluzionat că statele membre sunt „legate” de principiul Tratatului privind Uniunea Europeană referitor la libera circulație în cadrul acesteia, în scopul evitării și eliminării dublei impuneri. (Riis-Jørgensen, 2000)

Având în vedere cele menționate anterior, în ceea ce privește dubla impunere legată de impozitele pe succesiuni, Comisia Europeană a susținut că este incompatibilă cu dreptul european, statuând în acest sens: Comisia are suficiente îndoieli privind compatibilitatea legilor naționale cu dreptul comunitar în cazul în care de pe urma aplicării lor rezultă dubla impunere, care este incompatibilă cu principiul pieței interne (art. 14 al tratatului). Obligația abținerii de la orice măsură care ar putea periclita atingerea obiectivelor tratatului (art. 10) implică recunoașterea deciziilor administrative ale altor state membre. Mai mult, conform tratatului, dubla impunere constituie o restricție asupra libertății de mișcare a capitalului (art. 56), din moment ce un individ este descurajat în cazul plasării titlurilor de valoare în alt stat membru prin anticiparea producerii dublei impuneri. Principiul liberei circulații a serviciilor (art. 49 din tratat) în ceea ce privește asigurările este, de asemenea, important. Depinde de situația care se ivește în practică privind libera circulație a persoanelor (art. 18, 39 și 43 ale tratatului), aceasta putând fi, la rândul ei, influențată.

Dubla impunere generează efecte nocive asupra schimbului de bunuri și servicii, dar și asupra mișcărilor de capitaluri, tehnologii și persoane. În scopul facilitării comerțului, țările sunt dispuse să diminueze creanțele fiscale pe o bază unilaterală, bilaterală sau multilaterală.

Dreptul internațional cutumiar nu interzice dubla impunere (BFH [1975] BStBl. II, 497; Vogel, 2008, p. 14), ci previne impozitarea în situația în care nu există o „legătură autentică” între venit și statul care o realizează. Această legătură se poate materializa sub forma unei conexiuni personale, de tipul rezidenței sau naționalității, sau a unei conexiuni teritoriale. În general, țările nu merg atât de departe încât să impoziteze orice venit care se află sub auspiciile dreptului internațional public. Marea majoritate a statelor nu supun contribuabilii la plata impozitelor pe baza cetățeniei, deoarece un cetățean nerezident va fi impozitat în cazul în care obține un venit la nivel național. În ceea ce privește statele-sursă, o bună parte dintre acestea nu impozitează toate veniturile obținute pe teritoriul lor. Majoritatea impun un prag și solicită o anumită formă de integrare în cadrul lor.

În general, nerezidenții sunt subiectul unui venit limitat în statele-sursă. Acestea se abțin de la impozitarea veniturilor obținute de o entitate dacă nu a fost îndeplinit criteriul sediului permanent. În mod obișnuit, impozitarea doar pe baza unui anumit prag nu va conduce la colectarea unor sume considerabile la bugetul statului. Pe de altă parte, acest fapt facilitează comerțul, prin reducerea poverilor administrative și evitarea dublei impuneri.

Principiul impunerii universale este caracterizat prin multe excepții. Din ipostaza de stat-rezidență, țările sunt dispuse, lato sensu, să aibă în vedere impunerea în statul-sursă, prin acordarea fie a unui credit în ceea ce privește impozitele plătite în țările străine, fie a unei deduceri a acestor impozite din baza de impozitare, sau prin scutirea de la plată a impozitului pe venitul obținut în străinătate.

La nivelul Uniunii Europene se pot identifica patru directive menite să reducă povara dublei impuneri: Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre, supranumită directiva părinte-subsidiară, Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite, denumită directiva dobânzilor și a drepturilor de autor, Directiva 90/434/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre, supranumită directiva fuziunii fiscale, și Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi – directiva privind economiile.

Motivul principal al persistenței dublei impuneri rezidă în faptul că în prezent nu există o armonizare directă a impozitelor în rândul sistemelor fiscale ale diferitelor state, nici chiar în cadrul Uniunii Europene. Cu toate acestea, armonizarea nu este întotdeauna suficientă pentru înlăturarea dublei impuneri, din moment ce diferențele de interpretare a regulilor (cum este cazul celor privind taxa pe valoarea adăugată) pot încă surveni. În plus, în ultimii ani, mediul economic a devenit din ce în ce mai globalizat, mai mobil și caracterizat de o creștere a competiției fiscale între țări. Drept urmare, multe jurisdicții au fost obligate să introducă măsuri antievitare a dublei impuneri (printre care cele referitoare la controlul entităților economice străine și limitarea reducerilor de dobândă), în scopul identificării unor noi surse de venituri sau al protejării bazelor lor de impozitare. Această atitudine a creat obstacole suplimentare în ceea ce privește investițiile transfrontaliere.

Comisia Europeană a confirmat că „dubla impunere constituie un obstacol major în calea activității transfrontaliere și a investițiilor în cadrul Uniunii Europene”. Se pot identifica numeroase decizii ale CJUE (Case C-67/08 Margarete Block [2009] ECR I-883; Case C-128/08 Damseaux [2009] ECR I-6823; Case C-35/98 Verkooijen [2000] ECR I-4071; Case C-251/98 Baars [2000] ECR I-2787) în care unele țări au fost condamnate pentru crearea de obstacole și restricționarea mișcării libere a capitalului și a persoanelor în UE, fapt care a condus la dubla impunere. (Lupo, 2000)

Cu toate acestea, o mare parte a statelor UE încearcă să ignore recomandările Comisiei Europene și restricțiile impuse de CJUE, preferând colectarea veniturilor fiscale adiționale. Rezultatul constă în creșterea dublei impuneri și a oportunităților, respectiv a arbitrajelor privind evaziunea fiscală. În special în cadrul Uniunii Europene trebuie să existe o strategie fiscală comună care să poată contopi diferite sisteme, dar, din păcate, în prezent o mare parte dintre statele membre dețin încă strategii independente.

Disparitățile și discrepanțele existente la nivelul diferitelor sisteme fiscale conduc adesea la ivirea unor situații de dublă impunere, juridică și economică, dar pot crea, de asemenea, cazuri de dublă nonimpunere. Negarea scutirii de dubla impunere fiscală se materializează în descurajarea și reducerea investițiilor străine, care sunt deseori subiectul unei impozitări mai ridicate decât cele de la nivel național.

3. Analiza semantică și interpretarea convențiilor de evitare a dublei impuneri

În momentul în care se încheie tratate bilaterale, statele contractante au tendința de a le certifica prin intermediul tuturor limbilor de circulație oficiale, precum și al unui limbaj de circulație internațională „neutral” bine cunoscut, în special limba engleză sau franceză. Din moment ce marea majoritate a statelor dețin doar o limbă oficială și puține țări utilizează aceeași limbă, situația actuală arată că majoritatea tratatelor bilaterale sunt autentificate în două sau mai multe limbi.

Un studiu realizat de Gamble & Ku în anul 1993 (Gamble & Ku, p. 223 și următoarele), care are drept fundament 12.500 de tratate bilaterale semnate în perioada 1920-1970, publicate fie în cadrul Seriei Tratatelor Ligii Națiunilor Unite, fie în cadrul Seriei Tratatelor Națiunilor Unite, arată că aproximativ 55% dintre acordurile încheiate în intervalul 1920-1942 au fost autentificate doar în limbajul oficial al statelor contractante, în timp ce în cazul tratatelor încheiate între 1945 și 1970 ponderea a crescut la 87%.

Acest studiu subliniază două aspecte suplimentare deosebit de importante. În primul rând, în cazurile în care tratatele au fost încheiate numai în limbajele oficiale ale statelor contractante, marea majoritate a acordurilor dețin două texte autentice. În mod contrar, în situațiile în care tratatele nu au fost identificate numai în limbajele oficiale ale statelor contractante, marea lor majoritate (aproximativ 95%) dețin un singur text autentic. În al doilea rând, în timp ce numărul mediu al textelor autentice ale tratatelor încheiate între 1920 și 1942 este de 1,6, media în cazul celor încheiate în perioada 1945-1970 este de 2, ceea ce confirmă trendul orientat înspre abandonarea utilizării lingua franca și restabilirea statutului egal și a suveranității statelor contractante, prin folosirea propriilor limbaje oficiale sub auspiciile tratatelor fiscale.

Pe de o parte, acest trend general reprezintă voința statelor contractante de a-și reafirma suveranitatea, precum și statutul internațional egalitar din punct de vedere lingvistic, iar pe de altă parte, vine să garanteze că textele autentice ale tratatelor fiscale sunt în general disponibile în propriile lor limbi, în scopul facilitării interpretării și aplicării lor pentru contribuabili, autoritățile fiscale și instanțele fiscale competente, care pot să nu fie familiarizate cu celelalte limbi, chiar dacă este vorba despre franceză sau engleză, dar care sunt, în general, foarte obișnuite cu limbajul tehnic al dreptului fiscal național.

4. Cadrul convențiilor de evitare a dublei impuneri în România

Reglementările fiscale fundamentale ale României, și anume Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicate în acord cu reglementările legislative ale Uniunii Europene și în special cu dispozițiile convențiilor de evitare a dublei impuneri. Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din Codul fiscal, „dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat”. Scopul pentru care au fost semnate aceste convenții este protecția contribuabililor împotriva abuzului legislativ cu privire la fiscalizarea veniturilor și a profiturilor realizate în străinătate și stabilirea limitei jurisprudenței organelor fiscale naționale, urmând modelul propus de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Codul fiscal stabilește impunerea tuturor veniturilor impozabile realizate pe teritoriul României, precum și a celor obținute de rezidenți în străinătate, calculul, reținerea, declararea și plata tuturor impozitelor și taxelor către bugetul de stat. Cu privire la rezidență, legiuitorul definește statutul de rezident al României prin existența domiciliului și a intereselor vitale pe teritoriul statului român, prin deținerea cetățeniei române sau prin prezența în țara noastră de minimum 183 de zile pe parcursul a 12 luni calendaristice consecutive. Referitor la rezidența persoanelor juridice, aceasta este conferită prin înființarea și funcționarea conform dispozițiilor legislative în vigoare în România și prin existența sediului social pe teritoriul statului român.

În aceste condiții, acordurile încheiate pentru evitarea dublei impuneri prezintă un interes vital pentru buna cooperare internațională și dezvoltarea economică. Astfel, România a încheiat convenții și protocoale pentru evitarea dublei impuneri cu 86 de state (https://static.anaf.ro), prin care se stabilesc competența de impunere a fiecărui stat semnatar, impozitele pentru care se aplică dispozițiile convenției, modul de eliminare a dublei impuneri, căile de soluționare a eventualelor divergențe apărute, realizarea schimbului de informații, data de la care se vor aplica prevederile, respectarea dreptului la nediscriminarea persoanelor nerezidente și modul în care este posibilă denunțarea acordului. Natura bilaterală a convențiilor de evitare a dublei impuneri presupune ca ambele state să admită unele compromisuri în ceea ce privește suveranitatea fiscală și dreptul de impunere, precum și posibilitatea reducerii veniturilor fiscale ale bugetului național (Dumiter & Jimon, 2016b).

Convențiile de evitare a dublei impuneri au devenit parte a legislației naționale, aplicarea prevederilor acestora de către România fiind garantată prin Constituție. Majoritatea tratatelor fiscale încheiate au drept obiect evitarea dublei impuneri a veniturilor și capitalurilor.

Cele mai vechi convenții încheiate de România datează din perioada de organizare statală sub formă de republică socialistă. În anul 1973 s-a semnat cu Republica Federală Germania prima convenție de evitare a dublei impuneri a veniturilor și capitalurilor, aplicată până în anul 2003, când a fost actualizată și modificată. În 1974 s-au încheiat acorduri cu Republica Franceză și SUA, iar în 1976, cu Japonia și Marea Britanie. Până în anul 1980, România a încheiat tratate internaționale pentru evitarea dublei impuneri cu state precum Austria, Belgia, Canada, Danemarca, Finlanda, Italia, Pakistan, Spania și Suedia.

Între anii 1980 și 1988 au fost semnate convenții cu Bangladesh, Cipru, Egipt, India, Iordania, Malaezia, Maroc, Norvegia, Olanda, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia (actuala Bosnia-Herțegovina), Siria, Sri Lanka, Turcia, Tunisia și Zambia.

După 1992 și până în 2010, numărul convențiilor încheiate de România pentru evitarea dublei impuneri internaționale a crescut considerabil, vizând state din întreaga lume: 28 de țări din Europa, 24 din Asia, șapte din Africa, precum și Australia, Canada, Ecuador și Mexic. După anul 2010, numărul de tratate internaționale semnate s-a redus, state partenere noi fiind Arabia Saudită, India și Uruguay.

De asemenea, au fost semnate protocoale cu privire la evitarea dublei impuneri cu Elveția, San Marino, Luxemburg și Austria.

Desigur că unele dintre aceste convenții au fost actualizate și modificate.

Având în vedere că în condițiile existenței unui acord pentru evitarea dublei impuneri internaționale prevederile acestuia se aplică cu prioritate față de legislația națională, spre exemplu, cota de impozitare va fi cea mai favorabilă comparând reglementările naționale cu cele din acordurile existente. În cazul în care legislația internă prevede în mod expres o cotă de impozitare mai favorabilă, sunt aplicabile dispozițiile acesteia.

Eliminarea dublei impuneri prin convențiile încheiate de România se realizează prin metoda creditării, adică impozitele și taxele plătite în statul-sursă al veniturilor impozabile vor fi deduse de la plată în statul de rezidență. O altă metodă utilizată pentru eliminarea dublei impuneri este cea a scutirii, care presupune ca veniturile impuse în statul-sursă să nu fie impuse în statul de rezidență.

Prevederile convențiilor de evitare a dublei impuneri internaționale se aplică în condițiile prezenței certificatului de rezidență fiscală și pe baza unui document justificativ prin care se atestă plata efectivă a impozitului sau a taxei. Astfel, pe baza acestor certificate, persoanele rezidente ale unui stat contractant au dreptul la deducerea sumei plătite în statul partener.

De asemenea, în cadrul convențiilor de evitare a dublei impuneri sunt prevăzute cooperarea internațională, schimbul de informații referitoare la modificările fiscale naționale și impactul asupra aplicării dispozițiilor tratatelor semnate și evitarea evaziunii și fraudei fiscale. Totodată, și Codul de procedură fiscală prevede notificarea autorităților competente cu privire la modificările legislației fiscale, în principal cele care vizează impunerea veniturilor și a capitalului cu impact asupra persoanelor rezidente ale unui stat contractant.

Cu toate că cele menționate anterior au drept fundament modelul propus de OCDE, nu există obligativitatea interpretării uniforme a prevederilor în sensul că autoritățile naționale trebuie să se conformeze strict deciziilor celuilalt stat contractant. Astfel apare o controversă care vizează utilizarea improprie a convențiilor: „pe de o parte, această discuție se focalizează asupra semnificației termenului de abuz și, implicit, a indezirabilității acestuia și, pe de altă parte, asupra regulilor care împovărează autoritățile fiscale pentru a conferi beneficii de pe urma convențiilor de evitare a dublei impuneri” (Dumiter & Jimon, 2016a).

Apariția unui conflict în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor interne în contradictoriu cu prevederile convențiilor de evitare a dublei impuneri internaționale se va soluționa, dacă este posibil, prin procedura amiabilă. Potrivit alin. (1) al art. 282 „Procedura amiabilă” al titlului IX „Procedura amiabilă pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri” din Codul de procedură fiscală, „în baza prevederilor convenției sau acordului de evitare a dublei impuneri, contribuabilul/plătitorul rezident în România care consideră că impozitarea în celălalt stat contractant nu este conformă cu prevederile convenției ori acordului respectiv(e) poate solicita ANAF inițierea procedurii amiabile”. Alin. (2) prevede că „ANAF realizează procedura amiabilă și în cazul în care autoritatea competentă a statului cu care România are încheiată o convenție sau un acord de evitare a dublei impuneri îi solicită acest lucru”.

5. Aplicarea prevederilor convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state. Impozitul pe veniturile obținute de nerezidenții care activează pe teritoriul României

În cadrul acestui capitol prezentăm o speță din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, mai precis Decizia nr. 708 a Ședinței Publice din data de 25 februarie 2016 (Dosar nr. 660/33/2013). Această speță vizează o companie elvețiană, somată să restituie impozitele pe veniturile persoanelor nerezidente care activează pe teritoriul României, conform prevederilor Convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între România și Elveția.

5.1. Circumstanțele cauzei

➜ Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața instanței de fond

Prin acțiunea înregistrată inițial, la data de 15.11.2011, pe rolul Tribunalului Cluj și în urma declinării competenței pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 23.05.2013, reclamanta SC MD SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, anularea Deciziei nr. 204/2011 prin care pârâta i-a respins contestația împotriva Deciziei de impunere nr. F-CJ 494/2010, anularea acestei decizii de impunere, a Raportului de inspecție fiscală din data de 30.12.2010, precum și a tuturor actelor administrative ce au stat la baza emiterii deciziei atacate, anularea creanțelor fiscale stabilite și individualizate în sarcina sa prin decizia de impunere amintită, constând în impozit pe profit suplimentar în cuantum de 228.662 lei, majorări de întârziere de 91.827 lei, și în impozit pe veniturile nerezidenților de 1.174.784 lei, majorări de întârziere de 1.448.491 lei și penalități de întârziere de 10.327 lei, conform raportului de expertiză fiscală efectuat în cauză, și pe cale de consecință exonerarea de la plata obligațiilor suplimentare.

➜ Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 502/2014, Curtea de Apel Alba Iulia a admis în parte acțiunea, în sensul că 158.013,53 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile și 1.577.088,9 lei sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, urmând a fi calculate majorări și penalități de întârziere la suma nedeductibilă, și a anulat Decizia nr. 204/2011 și Decizia de impunere nr. F-CJ 494/2010 sub aspectul sumei reținute cu titlu de impozit pe veniturile nerezidenților, de 1.174.784 lei, și a majorărilor de întârziere aferente acesteia, obligând pârâta la plata către reclamantă a 9.910 lei cheltuieli de judecată.

Curtea a constatat că din cheltuielile în sumă de 468.293 lei aferente anului 2006, reținute prin Decizia de impunere nr. F-CJ 494/2010, 443.542 lei reprezintă cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, iar 24.751 lei sunt cheltuieli nedeductibile.

Din cheltuielile în sumă de 963.840,43 lei aferente anului 2007, reținute prin aceeași decizie de impunere, 856.802,90 lei reprezintă cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, iar 107.037,53 lei sunt cheltuieli nedeductibile.

Din cheltuielile în sumă de 303.469 lei aferente anului 2008, reținute prin decizia de impunere amintită, 277.344 lei reprezintă cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, iar 26.125 lei sunt cheltuieli nedeductibile.

Plățile în sumă de 5.266.110,55 lei pentru cumpărarea de titluri de participare la consorțiul Wesox System nu reprezintă o achiziție de know-how (redevență) asupra căreia să se calculeze și să se rețină impozit pe veniturile nerezidenților.

Plățile în valoare de 914.137,29 lei către VGPMC nu constituie venituri din servicii de management care să se încadreze în categoria veniturilor obținute în România conform Codului fiscal, iar MD SA nu avea obligația de a reține și vira impozit pe veniturile nerezidenților.

Plățile în sumă de 767.532,52 lei către VGPMC aferente lunilor septembrie 2005 și februarie 2006 nu reprezintă venituri din servicii de management care să se încadreze în categoria veniturilor obținute în România conform Codului fiscal.

Plățile în sumă de 71.803,87 lei către RTG AG reprezintă parțial venituri din servicii de management care se încadrează în categoria veniturilor obținute în România conform Codului fiscal, însă MD SA nu avea obligația de a reține și vira impozit pe veniturile nerezidenților, impunerea acestor venituri făcându-se în statul de rezidență (Elveția) al beneficiarului de venit, în conformitate cu Convenția de evitare a dublei impuneri încheiată între România și Elveția.

Plățile în valoare de 25.643,52 lei către LMC nu constituie venituri din servicii de management care să se încadreze în categoria veniturilor obținute în România conform Codului fiscal, iar MD SA nu avea obligația de a reține și vira impozit pe veniturile nerezidenților.

Plățile în sumă de 40.637,02 lei către FDMAG nu reprezintă venituri din servicii de management care să se încadreze în categoria veniturilor obținute în România conform Codului fiscal, reclamanta neavând obligația de a reține și vira impozit pe veniturile nerezidenților.

➜ Calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanței de fond

Recursul formulat de pârâta DGRFP Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, pentru motivele prevăzute de Codul de procedură civilă, a remarcat următoarele:

1. Deși instanța de fond s-a pronunțat cu privire la faptul că suma de 1.577.088,9 lei reprezintă cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, aceasta nu s-a pronunțat în legătură cu sumele reprezentând impozit pe profit și majorări aferente, stabilite prin Decizia de impunere nr. F-CJ 494/ 2010, respectiv cu privire la motivele pentru care organul de soluționare a respins, prin Decizia nr. 204/2011, contestația administrativă a reclamantei, fapt ce a condus la nerespectarea prevederilor Codului de procedură fiscală.

2. Instanța de fond s-a bazat pe o expertiză care nu este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, deoarece, cu ocazia răspunsurilor expertului, acesta nu a indicat concret documentele justificative avute în vedere față de echipa de inspecție fiscală.

3. Instanța de fond nu a analizat toate argumentele organului fiscal și înscrisurile depuse la dosarul cauzei ce combat susținerile expertului. Cu privire la impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți persoane juridice, în sumă de 1.174.784 lei, recurenta susține că plățile nu au putut demonstra realitatea, necesitatea și finalitatea practică a acestora.

➜ Apărările formulate de intimata-reclamantă SC MD SA

Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat din următoarele considerente:

1. Primul motiv de recurs face obiectul unei cereri de completare a Sentinței civile nr. 502/2014, cerere respinsă de Curtea de Apel Cluj prin Sentința civilă nr. 348/2015. Împotriva acestei sentințe, DGRFP Cluj-Napoca a formulat recurs care se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu termen de judecată 16.02.2016, fiind amânată pronunțarea la 23.02.2016.

2. Recurenta, în opinia intimatei, reiterează argumentele pe care le-a susținut pe parcursul procesului și că nu a solicitat refacerea expertizei sau efectuarea unei contraexpertize, în condițiile în care era nemulțumită de răspunsul la obiecțiuni.

Se mai arată că expertul a demonstrat deductibilitatea cheltuielilor analizate, existența documentelor justificative și că acestea au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

3. În ceea ce privește impozitul suplimentar pe veniturile nerezidenților, intimata susține existența certificatelor de rezidență fiscală și nerelevanța prezentării unora dintre acestea după efectuarea controlului.

5.2. Considerentele ÎCCJ – instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare:

1. Primul motiv de recurs, ce privește nepronunțarea asupra sumelor reprezentând impozit pe profit și majorări aferente stabilite prin Decizia de impunere nr. F-CJ 494/2010, a făcut obiectul unei cereri de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 502/2014.

Cererea de completare a dispozitivului a fost respinsă în prima instanță de Curtea de Apel Cluj prin Sentința civilă nr. 348/2015.

Înalta Curte, soluționând recursul formulat prin Decizia civilă nr. 584/2016, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, constatând că instanța de fond avea obligația să se pronunțe cu privire la sumele reprezentând impozit pe profit.

Hotărârea se impune cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, constituind un motiv de admitere a recursului declarat de organul fiscal.

2. Cu privire la pertinența, concludența și utilitatea expertizei efectuate în dosar, care reprezintă cea de-a doua critică adusă sentinței de fond, se va constata că cele învederate de recurent se confirmă și conduc la soluția de admitere a recursului.

3. Cel de-al treilea motiv de recurs privește faptul că judecătorul fondului a preluat în totalitate opinia expertului sau a reclamantei și nu a analizat toate argumentele recurentei-pârâte.

Critica este întemeiată și reprezintă un alt motiv de admitere a recursului și de casare a sentinței atacate.

Din cuprinsul considerentelor sentinței, se constată că instanța de fond a preluat numai argumentele reclamantei și expertului, fără a face vreo referire la argumentele pârâtei și fără să arate motivul respingerii acestora.

Instanța de fond nu a lămurit care este relația economică între reclamantă și VGPMC, nu a analizat susținerea pârâtei în sensul că acestea sunt persoane afiliate și nu a demonstrat netemeinicia ei.

Nu a fost analizată natura economică a facturilor emise de VGPMC, în sumă de 914.137,29 lei, ca urmare a înregistrării acestora în contul 628 „Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”, și nu în contul 612 „Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile”, care ar fi condus la concluzia că este vorba despre o reprezentanță, așa cum susțin reclamanta și expertul contabil.

Cu privire la impozitul pe veniturile nerezidenților, se constată că instanța de fond a preluat în integralitate concluziile expertului și ale reclamantei, fără să combată în niciun mod argumentele pârâtei referitoare la inexistența documentelor justificative și la consecințele intrării reclamantei în insolvență.

În plus, judecătorul fondului, deși a reținut că sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit sumele de 24.751 lei, 107.037,53 lei și 26.125 lei, nu a motivat în niciun fel, preluând concluziile expertului.

Față de acestea, se va constata că rejudecarea pricinii de către instanța de fond (mai puțin cu privire la sumele constatate ca fiind nedeductibile și asupra cărora reclamanta nu a formulat recurs) reprezintă singurul remediu pentru o judecată corectă a cauzei.

La rejudecare urmează a se dispune efectuarea unei noi expertize contabile sau fiscale, realizată de un consultant fiscal, pentru capitolele ce țin de analiza operațiunilor înscrise în legislația fiscală.

În drept, în temeiul prevederilor Codului de procedură civilă și ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va admite recursul și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

6. Concluzii

Sistemele fiscale au, din punct de vedere istoric, un caracter național, fiind elaborate în condițiile specifice economiilor naționale. Astfel, volumul, structura și cotele de impunere corespund nevoilor alocative, de stabilizare și redistributive.

Accelerarea procesului de globalizare și interacțiunea fluxurilor economico-financiare pe plan mondial au determinat inclusiv modificarea raporturilor dintre sistemele fiscale naționale, potențând și reformele fiscale impuse de noile condiții. Țările au fost încurajate să își reevalueze în permanență sistemul fiscal și pe cel al cheltuielilor publice astfel încât să creeze un climat favorabil atragerii de investiții străine. Din acest punct de vedere, sistemele fiscale pot contribui la intensificarea mobilității capitalurilor, dezvoltarea piețelor financiare, creșterea concurenței, alocarea mai eficientă a resurselor materiale și financiare, cu consecințe asupra dezvoltării economice.

Globalizarea stimulează competitivitatea fiscală între țări, astfel încât unele state au profitat de acest proces pentru a exporta o parte din presiunea fiscală. De asemenea, globalizarea a amplificat elasticitatea și mobilitatea bazelor de impozitare, dar a provocat și o seamă de probleme în ceea ce privește administrarea impozitelor în noile condiții. Unele țări au reacționat la efectele negative determinate de globalizare reformând sistemul fiscal prin implementarea unui tratament fiscal avantajos pentru veniturile din capital, astfel încât acesta să nu emigreze în alte țări.

La nivel internațional, forma cea mai cunoscută de evaziune este amplasarea afacerii în așa-numitele paradisuri fiscale. Deși nu există o definiție tehnică a acestora, se poate face distincție între țările care își finanțează cheltuielile publice în absența impozitelor pe baza veniturilor nominale, oferind un loc de „refugiu” nerezidenților care nu doresc să plătească impozite în țara de rezidență, și statele care colectează un volum semnificativ de impozite, dar al căror sistem fiscal are trăsăturile competiției fiscale negative.

Concluzia care se desprinde din acest articol vine să consolideze pozițiile teoreticienilor și practicienilor în ceea ce privește problemele legate de dubla impunere în țările membre ale Uniunii Europene. Convențiile de evitare a dublei impuneri nu sunt suficient de complexe pentru a cuprinde situațiile multilaterale care se ivesc în practică, deoarece cadrul tranzacțiilor economice sub auspiciile legislației europene este unul mult mai complex.

Considerăm că Proiectul BEPS (Erodarea bazei de impozitare și transferul profiturilor), inițiat de OCDE și aflat într-un stadiu incipient, este un deziderat curajos care poate fi implementat cu succes la nivelul UE.

BIBLIOGRAFIE 

1. Douma, S. (2006), The Three Ds of Direct Tax Jurisdiction: Disparity, Discrimination and Double Taxation, European Taxation, noiembrie, pp. 522-533.
2. Dumiter, F., Jimon, Șt. (2016a), Application of International Double Taxation Conventions in Romania, Juridical Tribune, vol. 6, nr. 2, pp. 182-201.
3. Dumiter, F., Jimon, Șt. (2016b), Double Taxation Conventions in Central and Eastern European Countries, Journal of Legal Studies, vol. 18, nr. 32, pp. 1-12.
4. Fibbe, G., De Graaf, A., Is Double Taxation Arising from Autonomous Tax Classification of Foreign Entities Incompatible with EC Law?, în H. Van Arendonk, F. Engelen, S. Jansen (editori) (2005), A Tax Globalist. The Search for the Borders of International Taxation. Essays in Honour of Maarten J. Ellis, IBFD.
5. Gamble, J.K., Ku, C. (1993), Choice of Language in Bilateral Treaties: Fifty Years of Changing State Practice, Indiana International and Comparative Law Review, vol. 3, nr. 2, pp. 233-261.
6. Heidt, V., Der Einfluss der Grundfreiheiten des EG – Vertras auf das Nationale Steuerrecht der Mitgliedstaaten und ihre Doppelbesteuerungsabkommen, în M. Lehner (editor) (2000), Grundfreiheiten in Steuerrecht der EU-Staaten, Beck.
7. Hinnekens, L. (2001), AMID: The Wrong Bridge or Bridge Too Far? An Analysis of a Recent Decision of the European Court of Justice, European Taxation, pp. 206-210.
8. Kemmeren, E. (2001), Principle of Origin in Tax Conventions: A Rethinking of Models, Pijnenburg.
9. Kofler, G., Fundamental Freedoms and Juridical Double Taxation, în G. Bizioli (editor) (2010), Essays in International and European Tax Law, Napoli.
10. Kofler, G., Mason, R. (2007), Double Taxation: A European Switch in Time?, Columbia Journal of European Law, vol. 14, pp. 63-98.
11. Lupo, A. (2000), Reliefs from Economic Double Taxation on EU Dividends: Impact of the Baars and Verkooijen Cases, European Taxation, pp. 270-275.
12. Malherbe, J., Malherbe, Ph., Richelle, I., Traversa, E. (2008), The Impact of the Rulings of the European Court of Justice in the Area of Direct Taxation, Policy Department of the European Parliament.
13. Riis-Jørgensen, K. (2000), Right to Freedom of Movement and Danish Tax Rules, OJ C 225 E/87.
14. Vogel, Lehner (2008), Doppelbesteuerungsabkommen, ediția a V-a, München.
15. BFH [1975] BStBl. II, 497.
16. CJUE, Case C-336/96 Gilly [1998] ECR I-2793.
17. CJUE, Case C-376/03 D [2005] ECR I-5821.
18. CJUE, Case C-265/04 Bouanich [2006] ECR I-923.
19. CJUE, Case C-513/04 Kerckhaert and Morees [2006] ECR I-10967.
20. CJUE, Case C-298/05 Columbus Container Services [2007] ECR I-10451.
21. CJUE, Case C-67/08 Margarete Block [2009] ECR I-883.
22. CJUE, Case C-128/08 Damseaux [2009] ECR I-6823.
23. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 708 a Ședinței Publice din data de 25 februarie 2016, Dosar nr. 660/33/2013.
24. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 547/23.07.2015, cu modificările și completările ulterioare.
25. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688/10.09.2015, cu modificările și completările ulterioare.
26. https://static.anaf.ro/

Clasificare JEL: M41

Conform prevederilor art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, orice operațiune economico-financiară realizată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate.

* Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare, întocmite, editate și păstrate conform prevederilor legale. Acestea se utilizează în strictă concordanță cu destinația lor și se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate. Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor realizate se întocmește balanța de verificare, cel puțin la încheierea exercițiului financiar, la termenele de întocmire a situațiilor financiare, a raportărilor contabile, precum și la finele perioadei pentru care entitatea trebuie să întocmească declarația privind impozitul pe profit/venit, potrivit legii.

** Documentele justificative la care facem referire sunt cele prevăzute în anexa nr. 4 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.634/2015, respectiv nota de recepție și constatare de diferențe, bonul de consum, fișa de magazie, dispoziția de livrare, chitanța, dispoziția de plată/încasare către casierie, ordinul de deplasare (delegație), decontul de cheltuieli, lista de inventariere, decontul pentru operațiuni în participație, fișa de cont pentru operațiuni diverse, nota de debitare-creditare, decizia de imputare, angajamentul de plată etc.

Art. 41 pct. 2 lit. c) din același act normativ prevede că nerespectarea reglementărilor legale cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea lor, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse constituie contravenție, dacă nu este săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerată infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 300 lei la 4.000 lei.

Publicarea în Monitorul Oficial a documentelor pierdute, sustrase sau distruse nu este obligatorie. Declararea nulității formularelor cu regim special de înseriere și numerotare pierdute sau sustrase în Monitorul Oficial, Partea a III-a, după sesizarea organelor în drept, era prevăzută în normele metodologice privind întocmirea și utilizarea formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 831/1997, în prezent abrogată.

Normele generale de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobate prin OMFP nr. 2.634/2015, stabilesc măsurile care trebuie luate în cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii documentelor justificative ori contabile. În această situație se au în vedere aspecte precum cele pe care le vom prezenta în continuare.

✔ Orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative ori contabile trebuie să aducă la cunoștință acest lucru, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, conducătorului entității (administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării societății respective).

✔ Atunci când dispariția documentelor se datorează însuși conducătorului entității, măsurile de reconstituire se iau de către ceilalți membri ai consiliului de administrație, după caz.

În condițiile în care documentul pierdut a fost întocmit într-un singur exemplar, reconstituirea sa se face urmând aceleași proceduri prin care a fost întocmit documentul original, menționându-se în antetul documentului că este reconstituit și stă la baza înregistrărilor în contabilitate.

✔ Ori de câte ori pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor constituie infracțiune, situația se aduce imediat la cunoștință organelor de urmărire penală.

✔ În cazul în care documentul dispărut a fost emis de altă societate, reconstituirea se face de entitatea emitentă, prin realizarea unei copii după documentul existent la aceasta. Astfel, societatea emitentă îi trimite entității solicitante, în termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii, documentul reconstituit.

✔ Documentele reconstituite vor purta în mod obligatoriu și vizibil mențiunea „duplicat”, cu specificarea numărului și datei dispoziției în temeiul căreia s-a făcut reconstituirea.

✔ Documentele reconstituite conform normelor amintite reprezintă baza legală pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate.

✔ Nu se pot reconstitui documentele de cheltuieli nenominale (bonuri, bilete de călătorie nenominale etc.) pierdute, sustrase sau distruse înainte de a fi înregistrate în contabilitate. În acest caz, vinovații de pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor suportă paguba adusă entității, salariaților sau altor societăți, sumele respective recuperându-se potrivit prevederilor legale.

✔ În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al facturii, emitentul trebuie să emită un duplicat al acesteia, care poate fi:

● o factură nouă cuprinzând aceleași date ca factura inițială și mențiunea că este duplicat și că înlocuiește factura inițială; sau

● o fotocopie a facturii inițiale având aplicată ștampila societății și care să conțină mențiunea că este duplicat și că înlocuiește factura inițială.

✔ Pentru pagubele generate de pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor se stabilesc răspunderi materiale, care cuprind și eventualele cheltuieli ocazionate de reconstituirea acestora.

✔ Găsirea ulterioară a documentelor originale care au fost reconstituite poate reprezenta motiv de revizuire a sancțiunilor aplicate, în condițiile legii. În cazul găsirii ulterioare a originalului, documentul reconstituit se anulează pe baza unui proces-verbal și se păstrează împreună cu procesul-verbal în dosarul de reconstituire.

✔ Conducătorii entităților trebuie să ia măsuri pentru asigurarea înregistrării și evidenței curente a tuturor lucrărilor întocmite, primite sau expediate, stabilirea responsabililor cu păstrarea acestora, evidența tuturor reconstituirilor de documente, precum și pentru păstrarea dosarelor de reconstituire pe toată durata prevăzută de lege.

Din punct de vedere fiscal, în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, la art. 301 alin. (2) din Codul fiscal se stipulează că în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile și formalitățile de exercitare a dreptului de deducere în perioada fiscală de declarare sau în cazul în care nu s-au primit documentele de justificare a taxei pe valoarea adăugată, persoana impozabilă își poate exercita dreptul de deducere prin decontul perioadei fiscale în care sunt îndeplinite aceste condiții și formalități sau printr-un decont ulterior, dar nu pentru mai mult de cinci ani consecutivi, începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează celui în care a luat naștere dreptul de deducere.

Pentru a sublinia importanța reconstituirii documentelor justificative pierdute, sustrase sau distruse, prezentăm următoarele exemple.

Exemplul 1

Entitatea X achiziționează produse de papetărie în sumă de 1.000 lei, TVA 19%.

Taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă, iar suma de 1.190 lei este nedeductibilă la calculul impozitului pe profit.

Exemplul 2

Entitatea Y achiziționează un autoturism de la o persoană fizică. Documentul de achiziție a fost contractul de vânzare-cumpărare, care însă nu a ajuns la departamentul contabil, fiind pierdut de persoana care s-a ocupat de tranzacție – unul dintre asociați, care a plătit automobilul din fondurile proprii.

O posibilitate, în ultimă instanță, ar fi ca autoturismul să se recunoască ca plus la inventar cu ocazia inventarierii patrimoniului.

BIBLIOGRAFIE

1. Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr. 454/18.06.2008, cu modificările și completările ulterioare.
2. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688/10.09.2015, cu modificările și completările ulterioare.
3. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.634/2015 privind documentele financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial nr. 910 și 910 bis/09.12.2015.

Promovarea unei ocupări sustenabile și de calitate a forței de muncă din regiunile Nord-Est, Centru și Sud-Est, prin oferirea unor cursuri integrate de formare profesională pentru 600 de întreprinzători, manageri și angajați ai departamentelor de resurse umane, în vederea adaptării activității acestora la dinamica sectoarelor economice cu potențial competitiv reprezintă obiectivul principal al proiectului SME Academy, lansat de Consiliul Național al Întreprinderilor Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR).

„Lansăm SME Academy, o inițiativă care vizează formarea continuă a antreprenorilor prin metode inovative și creative. Avem concepte precum SME Bootcamp, în cadrul căruia organizăm cursuri de antreprenoriat, managementul inovării, educație financiară și managementul resurselor umane, oferim servicii de business coaching și experiența unui program inovativ de învățare prin sport și realizăm o aplicație mobilă”, a declarat Florin Jianu, președinte CNIPMMR.

Proiectul se va derula până în mai 2019 și are o valoare totală de peste 3,263 milioane lei (100% finanțare nerambursabilă).

În cadrul proiectului, între alte obiective, este și acela potrivit căruia 600 de persoane vor participa la programele de formare SME Academy în domenii precum competențe antreprenoriale, planificare strategică, managementul inovării, educație financiară și managementul resurselor umane. De asemenea, 300 de persoane vor beneficia de servicii personalizate de business coaching, iar 300 de IMM-uri vor fi sprijinite în vederea elaborării unei planificări strategice pe termen lung. Totodată, se va derula un program inovativ de învățare experimentală prin sport la care vor participa 72 de persoane și va fi lansată o aplicție mobilă de training SME Bootcamp pentru formarea, sedimentarea și testarea cunoștințelor.

Proiectul este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020.

Activități de pionierat în domeniul inovării, cu evoluție rapidă, risc ridicat și potențial puternic de a crea piețe complet noi

Comisia Europeană (CE) a prezentat, zilele trecute, noua Agendă europeană pentru cercetare și inovare, document prin care propune o serie de acțiuni concrete menite să aprofundeze capacitatea de inovare a Europei și să ofere o prosperitate durabilă. „Datorită intensificării concurenței internaționale, Europa trebuie să acționeze de urgență în domeniul cercetării și inovării. Cele 100 miliarde euro propuse pentru următorul program de cercetare și inovare al UE ar constitui un stimulent uriaș. Însă Europa trebuie, de asemenea, să reformeze sprijinul acordat inovării revoluționare prin intermediul unui nou Consiliu European al Inovării și să restabilească contactul cu cetățenii prin intermediul unei abordări a cercetării și inovării pe bază de misiuni. Trebuie să elaborăm regulamente rezistente în timp și să atragem mai multe investiții private, în special sub formă de capital de risc”, a declarat Carlos Moedas, comisarul pentru cercetare, știință și inovare.

Lansarea unor misiuni de cercetare și inovare la nivelul UE, cu o valoare adăugată europeană puternică

Între acțiunile propuse se regăsesc:

▪ Garantarea faptului că reglementarea și finanțarea sunt favorabile inovării. Măsurile propuse includ acordarea de prioritate transpunerii Directivei privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie; sporirea furnizării de produse și servicii inovatoare de către autoritățile publice; adoptarea rapidă a următorului buget 2021-2027 al UE cu alocarea propusă a 100 miliarde euro pentru programul Orizont Europa și pentru programul de cercetare și formare al Euratom, precum și alte programe majore de finanțare care vor oferi un stimulent semnificativ pentru inovare; desfășurarea inițiativei VentureEU (despre care CECCAR Business Magazine a relatat recent) pentru stimularea investițiilor private și a capitalului de risc; simplificarea suplimentară a normelor UE privind ajutoarele de stat pentru a facilita finanțarea publică a proiectelor inovatoare, inclusiv combinarea de fonduri UE și naționale.

▪ activități de pionierat în domeniul inovării creatoare de piețe. CE propune înființarea unui Consiliu European al Inovării de mare amploare care să ofere un ghișeu unic pentru tehnologiile revoluționare și cu potențial ridicat, precum și pentru întreprinderile inovatoare cu potențial de extindere. Pentru perioada 2018-2020, Consiliul European al Inovării se va baza pe faza-pilot de 2,7 miliarde euro, având drept obiectiv să contribuie la identificarea și intensificarea activităților de inovare cu evoluție rapidă, risc ridicat și potențial puternic pentru a crea piețe complet noi.

▪ lansarea unor misiuni de cercetare și inovare la nivelul UE cu obiective îndrăznețe și ambițioase și cu o valoare adăugată europeană puternică în domenii care urmează să fie definite cu statele membre, cu părțile interesate și cu cetățenii. Acestea ar putea să varieze de la combaterea cancerului la mobilitatea ecologică și eliminarea plasticului din oceane. Misiunile vor încuraja investițiile și participarea diferitelor sectoare și discipline științifice pentru soluționarea comună a unor provocări.

40% din forța de muncă din Europa nu dispune de competențele digitale necesare

Noua Agendă europeană pentru cercetare și inovare a fost lansată în contextul în care, cu doar 7% din populația mondială, Europa reprezintă 20% din investițiile mondiale în cercetare și dezvoltare, produce o treime din toate publicațiile științifice de calitate și deține o poziție de lider mondial în sectoare industriale precum industria farmaceutică, industria chimică, ingineria mecanică și moda.

Europa este relativ puternică în ceea ce privește adăugarea sau susținerea valorii produselor, serviciilor și proceselor existente, cunoscută sub numele de inovare progresivă. Acest lucru a fost constatat în sectoare diverse cum ar fi industria spațială, aeronautica, industria farmaceutică, electronica, energia regenerabilă, industriile ecologice și tehnologiile de producție avansate. S-au înregistrat, de asemenea, progrese în sprijinirea inovării prin intermediul tehnologiilor generice esențiale, cum ar fi robotica, fotonica și biotehnologia. Aceste tehnologii pot fi utilizate și aplicate în multe sectoare industriale și sunt esențiale pentru abordarea provocărilor societale esențiale. Însă Europa a rămas, de asemenea, în urmă în multe domenii. Întreprinderile din UE cheltuiesc mai puțin pentru inovare decât concurentele lor (1,3% din PIB, comparativ cu 1,6% în China, 2% în Statele Unite, 2,6% în Japonia sau 3,3% în Coreea de Sud). Capitalul de risc continuă să fie subdezvoltat în Europa. În 2016, organizațiile de capital de risc au investit aproximativ 6,5 miliarde euro în UE, comparativ cu 39,4 miliarde euro în SUA, iar fondurile de capital de risc din Europa sunt prea mici – 56 milioane euro în medie, în comparație cu 156 milioane euro în SUA. Prin urmare, aceste întreprinderi se mută către ecosisteme în care au șanse mai mari să se dezvolte rapid. UE cuprinde doar 26 de întreprinderi de tip «unicorn» (start-up care valorează peste 1 miliard dolari), în comparație cu 109 în SUA și 59 în China. Investițiile publice la nivelul UE sunt mai mici decât obiectivul de 3% din PIB, iar intensitatea activităților de cercetare și dezvoltare este încă inegală între regiunile UE, investițiile și cercetarea fiind puternic concentrate în Europa Occidentală. Iar 40% din forța de muncă din Europa nu dispune de competențele digitale necesare”, se precizează într-un comunicat al CE.

Școlile din Uniunea Europeană pot solicita kituri de grădinărit personalizate, care să fie folosite de profesori drept material didactic, a anunțat Reprezentanța Comisiei Europene în România. Programul – lansat de Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală (DG Agri) a Comisiei Europene – are ca scop sporirea gradului de conștientizare, în rândul elevilor, a importanței agriculturii (pentru hrană, mediul înconjurător și economie).

„Grădinăritul este o activitate practică. Prin introducerea lui în cadrul lecțiilor din școli, elevii vor fi încurajați să se implice în teme importante, de la securitatea și siguranța alimentară până la durabilitatea mediului înconjurător, bunăstarea animalelor, nutriție și nu numai”, se precizează într-un comunicat.

Grădina în miniatură conține un compost multifuncțional, semințe și o broșură cu instrucțiuni. Pachetul poate fi comandat de profesori până în luna octombrie 2018, prin completarea unui formular online.

Totodată, prin Pachetul pedagogic destinat profesorilor, acestora li se pun la dispoziție resurse educaționale gata de utilizare pentru a crea planuri de lecție pe trei teme (alimente, mediu și zona rurală).

Programul se înscrie în pachetul de inițiative derulate în școli și destinate creșterii gradului de conștientizare, pachet care mai include programele școlare prin care peste 30 de milioane de copii au primit lapte, fructe și legume în cursul anului de învățământ 2016/2017.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)

Angajații din București și din județele Cluj, Timiș și Ilfov vor fi, în acest an, cel mai bine plătiți din punct de vedere al câștigului salarial mediu net lunar, la polul opus, respectiv al salariaților cu cele mai mici câștiguri, situându-se cei din județele Bistrița-Năsăud, Ialomița și Harghita, potrivit Proiecției principalilor indicatori economico-sociali în profil teritorial până în 2021, publicată de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, citată de Agerpres.

Astfel, în București, câștigul net lunar va ajunge, în 2018, la 3.658 lei/salariat, în Cluj la 3.118 lei/salariat, în Timiș – 2.992 lei/salariat iar în Ilfov – 2.853 lei/salariat. Salariații cel mai slab plătiți în acest an vor fi cei din Bistrița-Năsăud, cu un câștig salarial mediu net lunar de 2.094 lei/salariat, Ialomița – 2.047 lei/salariat și Harghita – 2019 lei/salariat.

Pe regiuni, cele mai importante câștiguri nete vor fi înregistrate în București – Ilfov (3.555 lei/salariat), Vest (2.590 lei/salariat) și Nord-Vest (2.479 lei/salariat), iar cele mai mici astfel de venituri în Sud-Vest Oltenia (2.282 lei/salariat), Nord-Est (2.267 lei/salariat) și Sud-Est (2.159 lei/salariat).

Potrivit aceleiași surse, cei mai mulți șomeri ar urma să se înregistreze, la sfârșitul acestui an, în regiunile Nord-Est (65.000 persoane), Sud-Vest Oltenia (60.000) și Sud Muntenia (58.000) iar cei mai puțini în Nord-vest (33.000), București – Ilfov (19.000) și Vest (18.000). Regiunile aflate pe primele trei locuri din punct de vedere al ratei șomajului sunt Sud-Vest Oltenia (7,1%), Sud-Est (5,4%) și Nord-Est (5,3%). La polul opus, regiunile cu cele mai reduse rate ale șomajului vor fi Nord-Vest (2,7%), Vest (2,1%) și București – Ilfov (1,4%).

Pe județe, Vasluiul va consemna ea mai ridicată rată a șomajului, de 10% la sfârșitul acestui an, urmat de Teleorman – 9,8% și Mehedinți – 9%. Cele mai mici rate ale șomajului vor fi în județele Ilfov (0,5%), Timiș (1%) și Arad (1,4%).

Din punctul de vedere al valorii produsului intern brut, topul este dominat de Capitală (228,674 miliarde de lei prețuri curente), urmată, la mare distanță, de județele Timiș (44,586 miliarde de lei), Constanța (42,704 miliarde de lei) și Cluj (41,537 miliarde de lei). Cele mai mici valori ale PIB sunt estimate a se înregistra, în 2018, în Covasna (6,594 miliarde de lei), Mehedinți (6,649 miliarde de lei) și Tulcea (7,132 miliarde de lei).

Se are în vedere inclusiv creșterea gradului de transparență a tarifelor acestor servicii

Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) informează că Parlamentul și Consiliul European au adoptat un Regulament privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete, care are în vedere încurajarea concurenței prin creșterea gradului de transparență a tarifelor acestor servicii, precum și prin stabilirea unui cadru european unitar de monitorizare a evoluției acestei piețe. „În era digitalizării, frontierele își pierd relevanța, totul este disponibil la un click distanță oriunde te-ai afla, de aceea este important să abordăm responsabil și unitar la nivel european modul în care sunt livrate coletele cu bunuri comandate online. Implementarea acestui Regulament va crește accesibilitatea serviciilor de livrare a coletelor și pentru români. Pentru furnizorii de astfel de servicii, Regulamentul va crea noi obligații de raportare a unor informații cu privire la serviciile prestate, dar vom colabora cu aceștia pentru a ușura această sarcină”, a declarat Sorin Grindeanu, președintele ANCOM.

Regulamentul va ajuta la mai buna funcționare a piețelor, asigurând o supraveghere mai eficientă și mai coerentă a piețelor de colete, stimulând concurența. De asemenea, va crește transparența tarifelor, pentru a reduce în timp diferențele tarifare nejustificate și tarifele plătite de persoanele fizice și de întreprinderile mici și mijlocii, în special în zonele izolate sau slab populate. Aceste obiective vin în sprijinul obiectivelor pieței unice digitale de a intensifica comerțul electronic transfrontalier și incluziunea digitală.

Regulamentul se aplică furnizorului de serviciu universal care oferă servicii de livrare de colete, tuturor furnizorilor de servicii de livrare transfrontalieră de colete care au peste 50 de angajați, precum și furnizorilor de servicii de livrare de colete care au mai puțin de 50 de angajați, dar care sunt stabiliți în mai mult de un stat membru.

Furnizorii de serviciu universal care oferă servicii de livrare de colete trebuie să transmită autorității naționale de reglementare din statul membru în care sunt stabiliți lista publică a tarifelor aplicabile pentru livrarea trimiterilor poștale prevăzute de Regulament. De asemenea, trebuie să comunice informații generale de identificare:

• numele furnizorului, statutul și forma sa juridică, numărul de înregistrare în registrul comerțului sau într-un registru similar, codul de înregistrare în scopuri de TVA, adresa sediului și o persoană de contact;
• tipul de servicii oferite de furnizor;
• condițiile generale de vânzare ale furnizorului, inclusiv o descriere detaliată a procedurii în materie de plângeri;
• orice modificare a informațiilor transmise deja trebuie notificată în termen de 30 de zile.

Regulamentul se va aplica începând cu 22 mai 2018 și poate fi consultat aici.

(Copyright foto: scanrail / 123RF Stock Photo)

Mărimea locuințelor a crescut anul trecut în toate regiunile de dezvoltare, cea mai mare suprafață medie locuibilă pe o locuință înregistrându-se în regiunile Vest (50,8 metri pătrați) și București-Ilfov (50,3 mp), iar cea mai mică în regiunea Sud-Vest Oltenia (44,8 mp), conform datelor centralizate de institutul Național de Statistică (INS), citate de Agerpres.

„Ținând seama de suprafața locuibilă disponibilă pe o locuință, apar diferențe în ceea ce privește suprafața medie locuibilă ce revine pe o cameră de locuit. Astfel, cele mai spațioase camere de locuit s-au înregistrat în regiunile: Centru și București-Ilfov (în medie unei camere îi revine o suprafață locuibilă de 19,3 mp fiecare), Vest (19,1 mp) și Nord-Vest (19 mp). Cele mai mici suprafețe medii locuibile pe o cameră se află în regiunile de dezvoltare: Nord-Est (16,8 mp), Sud-Est (16,3 mp), Sud-Vest Oltenia (15,6 mp) și Sud-Muntenia (15,5 mp)”, precizează INS.

Comparând indicatorii sintetici ai fondului de locuințe pe medii de rezidență, se observă că, în ceea ce privește suprafața medie pe o locuință, există o diferență de 0,9 mp (47,9 mp în mediul urban, față de 47 mp în cel rural). La suprafață medie pe camerele de locuit există o diferență de 3 mp (18,9 mp în mediul urban, față de 15,9 mp în cel rural). În schimb, la numărul mediu de camere pe o locuință, acesta este mai mare în mediul rural (3), față de mediul urban (2,5).

În 2017, conform INS, fondul de locuințe și-a păstrat trendul ascendent din ultimii ani, înregistrând 8.976.800 locuințe, în creștere cu 47.600 unități (+0,5%), față de sfârșitul anului 2016. „Creșterea intrărilor în fondul de locuințe existent s-a datorat atât a construcțiilor noi (53.300 locuințe), cât și prin transformarea unor spații cu altă destinație, în locuințe (1.400 locuințe). Totodată, s-au înregistrat ieșiri din cadrul fondului de locuințe de 7.100 locuințe, ca urmare atât a demolărilor (5.500 locuințe), cât și prin schimbarea unor locuințe în spații cu altă destinație (1.600 locuințe)”, semnalează INS.

În profil regional, fondul locativ existent la sfârșitul anului 2017 relevă îmbunătățirea condițiilor de locuit ale populației în toate regiunile de dezvoltare, diferențiat ca intensitate de la o regiune la alta. Astfel, la sfârșitul anului 2017, pe o locuință din fondul locativ existent se înregistrau, în medie, 2,7 camere/locuință, peste această medie situându-se următoarele regiuni de dezvoltare: Sud-Est, Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia (2,9 camere/locuință fiecare) și la egalitate cu media, Nord-Est și Vest (2,7 camere/locuință fiecare), restul regiunilor de dezvoltare situându-se sub această medie. „Este relevant faptul că există o anumită particularitate înregistrată în raportul populație/locuințe: în timp ce numărul populației a înregistrat o dinamică descendentă, fondul de locuințe a crescut”, subliniază INS.

Cele mai multe locuințe existente la sfârșitul anului 2017 se înregistrau în regiunile de dezvoltare Nord-Est (16,2%), Sud-Muntenia (15,1%), Nord-Vest (13%) și Sud-Est (12,5%). Cele mai puține locuințe au fost înregistrate în regiunea de dezvoltare Vest (9,3%). Pe medii de rezidență, din numărul total al locuințelor, mai mult de jumătate (54,5%) se aflau în mediul urban, din care 98,2% erau proprietate majoritar privată.

În structura fondului locativ în anul 2017, comparativ cu anul 2016, după forma de proprietate, se constată faptul că a crescut numărul locuințelor cu forma de proprietate majoritar privată, de la 8.821.900 locuințe la sfârșitul anului 2016, la 8.867.100 locuințe la sfârșitul anului 2017, concomitent cu sporirea numărului locuințelor aflate în proprietate majoritar de stat, respectiv de la 107.300 locuințe la sfârșitul anului 2016, la 109.700 locuințe la sfârșitul anului 2017.

Față de anul precedent, a avut loc o creștere a numărului locuințelor atât în mediul urban (+26.500), cât și în mediul rural (+21.100).

În anul 2017, au fost date în folosință 53.347 locuințe, în creștere cu 1.141 locuințe față de anul anterior.

Utilizatorii români de internet generează, lunar, aproximativ 200.000 de căutări ale sintagmei „analize medicale”

Piața serviciilor medicale private este unul dintre cele mai dinamice sectoare de business din România, după ce a avansat, în 2017, cu 12% față de anul anterior, arată un studiu publicat de comparatorul de servicii medicale Mediprice. „În prezent, valoarea acestui segment de servicii este de aproximativ 1,7 miliarde de euro, cu o creștere medie anuală de 9,5% produsă în perioada 2011-2016. Primele cinci lanțuri private din România au realizat, anul trecut, o cifră de afaceri cumulată de aproximativ 400 de milioane de euro”, precizează realizatorii studiului.

„Dinamica deosebită a pieței arată o creștere semnificativă a cererii populației pentru servicii medicale private. La această evoluție au contribuit, în ultimii ani, instabilitatea sectorului public de sănătate și creșterea venitului disponibil al clasei de mijloc. Din păcate, România este țara cu unul dintre cele mai reduse volume ale informațiilor din domeniul serviciilor medicale, atât din perspectiva pacienților, cât și a furnizorilor. Acest lucru afectează sectorului public, dar și pe cel privat”, a subliniat Eliza Pintilie, director general Mediprice.

Potrivit analizei, în perioada 2011-2016, numărul spitalelor private din România s-a dublat, ajungând la peste 200 de unități. Pe de altă parte, numărul spitalelor publice a scăzut semnificativ, în urma închiderii a 67 de unități la 1 aprilie 2011. În același timp, numărul centrelor medicale private a crescut de trei ori, până la peste 600 de unități în 2016. Potrivit Elizei Pintilie, inclusiv nivelul ridicat al „plăților din buzunar” în unitățile de stat a contribuit la dezvoltarea pieței private, îngreunând accesul populației la serviciile publice de sănătate.

În 2015, plățile informale au ajuns, pentru prima dată, la 21% din volumul total al cheltuielilor pentru asistența medicală în România, față de o medie UE de 15%. „În acest context, românii valorizează tot mai mult serviciile private, unde aspectul general al unității sanitare, reputația acesteia, experiența medicilor, aparatura de ultimă generație și realația cu pacientul sunt criterii de performanță. Un plus ar fi ca nivelul de digitalizare al pieței să crească: întreaga ofertă de servicii să fie vizibilă, tarifele – transparente și să poată fi accesate rapid, printr-un simplu click”, arată reprezentanta Mediprice.

Potrivit realizatorilor studiului, utilizatorii români de internet generează, lunar, aproximativ 200.000 de căutări ale sintagmei „analize medicale”. Potrivit raportelor de cercetare a pieței, compararea prețurilor și a ofertelor este un pas esențial în decizia de cumpărare a utilizatorilor online în întreaga lume. Doar în 2014, jumătate dintre clienții online la nivel mondial au folosit cel puțin o dată comparatoarele de prețuri în detrimentul navigării directe pe un anumit site.

În primele trei luni ale acestui an, Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri (FNGCIMM) a emis 9.793 garanții și promisiuni de garantare, în valoare de 1,34 miliarde lei, un volum dublu față de primul trimestru al anului trecut. Creșterea semnificativă a fost impulsionată de emiterea de scrisori de garanție pentru finanțarea sectorului IMM: au fost acordate 3.174 garanții, un număr de aproape cinci ori mai mare comparativ cu cel înregistrat în acceași perioadă din 2017.

Activitatea de garantare a FNGCIMM a înregistrat, la sfârșitul anului 2017, o creștere de 19% față de anul anterior: volumul garanțiilor acordate a depășit 6,2 miliarde lei, principalul catalizator de creștere fiind garanțiile în favoarea beneficiarilor care implementează proiecte de infrastructură rutieră, socială și educațională în zona rurală. Garanția FNGCIMM pentru plata avansurilor acordate de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) acoperă până la 100% din valoarea avansului prevăzut în contractele de finanțare încheiate cu autoritatea contractantă finanțate din Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020.

Soldul garanțiilor FNGCIMM a crescut în 2017 cu 18%, până la 19,53 miliarde lei, față de 16,47 miliarde lei la sfârșitul anului 2016.

În structura portofoliului FNGCIMM, o pondere importantă o dețin garanțiile aferente Programului Prima Casa. În anul 2017, au fost acordate 34.213 garanții și promisiuni de garantare în cadrul Programului, un volum similar cu anul anterior.

Uniunea Europeană a înregistrat în martie un excedent al balanței comerciale de 11,5 miliarde de euro, în creștere față de un plus de 8,7 miliarde de euro în perioada similară din 2017, potrivit unei estimări preliminare publicate de Oficiul European de Statistică Eurostat, transmite Reuters, citată de Agerpres.

În martie, exporturile UE s-au situat la 172,1 miliarde de euro, în scădere cu 2,4% față de 176,4 miliarde euro în perioada similară din 2017, în timp ce importurile UE au înregistrat un declin de 4,2%, până la 160,6 miliarde de euro. În schimb, Zona Euro a consemnat în martie un excedent al balanței comerciale de 26,9 miliarde de euro, față de un plus de 28,5 miliarde de euro în aceeași perioadă din 2017.

În primele trei luni din acest an, UE a înregistrat un deficit al balanței comerciale de 6,1 miliarde de euro, față de un deficit de 9,1 miliarde de euro în perioada ianuarie – martie 2017, în timp ce zona euro a raportat un excedent de 49,4 miliarde de euro, de la un plus de 42,9 miliarde de euro.

UE și-a extins legăturile comerciale cu toți partenerii săi comerciali principali în primele trei luni din acest an, exporturile spre SUA și China înregistrând un avans de 2,2% și, respectiv, 0,6%, în timp ce importurile au scăzut cu 5,2% și, respectiv, au crescut cu 3,1%. De asemenea, exporturile UE spre Turcia și Japonia au crescut cu 13,8% și, respectiv, cu 15,2%, în timp ce importurile au crescut cu 6,8% și, respectiv, au scăzut cu 1,7%.

În ceea ce privește România, datele Eurostat arată că în primele trei luni din acest an exporturile au crescut cu 9%, până la 16,9 miliarde de euro, în timp ce importurile au urcat cu 11%, la 19,7 miliarde de euro. În aceste condiții, deficitul balanței comerciale a României s-a situat la 2,8 miliarde de euro, comparativ cu 2,3 miliarde de euro în perioada similară din 2017.

Luna aprilie a acestui an a consemnat un nou record al vânzărilor lunare de autovehicule noi, respectiv 15.860 unități (cea mai bună lună aprilie din ultimii 9 ani), fapt ce face ca volumul total al vânzărilor după patru luni din acest an să ajungă la 51.853 unități, cu 27,8% mai mult decât în aceeași periodă a anului trecut; acesta este cel mai mare volum al vânzărilor de automobile înregistrat într-o perioadă similară în ultimii 10 ani (în 2009, primul an al crizei, se înregistrau 49.971 unități), se arată într-o analiză publicată de Asociația Producătorilor și Importatorilor de Autoturisme (APIA).

Pe plan european, cele mai semnificative țări, care, împreună, reprezintă 75% din totalul pieței UE, consemnează fie creșteri moderate (de exemplu: Franța +4,4%, Germania +5,0%, Italia +0,2%), sau importante (Spania +11,0%), fie scăderi cum este cazul Marii Britanii, în care piața auto înregistrează o scădere de 8,8%.

„În continuare, vânzările sunt susținute, în principal, de persoanele juridice, care acoperă 64% din totalul achizițiilor de autoturisme din primele patru luni ale anului. Este, însă, de remarcat faptul că numărul de autoturisme achiziționate de persoanele fizice în aceste prime patru luni din 2018 (15.395 unități) este cu 126% mai mare decât cel aferent perioadei similare de anul trecut (6.808 unități); ca urmare, și ponderea lor a crescut în 2018 la 36% de la 21% în 2017”, se precizează în comunicatul APIA.

În ceea ce privește autoturismele rulate (în marea lor majoritate nefiscalizate), reprezentanții APIA semnalează faptul că, în aprilie 2018, importurile de astfel de autoturisme au fost cu circa 6,8% mai mici decât în luna similară a anului trecut. Pe ansamblul primelor patru luni din 2018, numărul total de autoturisme rulate înmatriculate în România (157.120 unități) a fost mai mic cu 6,1% decât cel corespunzător perioadei similare din 2017. „În baza datelor înregistrate în aceste prime patru luni, este previzibil ca și în acest an numărul de autoturisme rulate ce vor fi importate în parcul național să se situeze în jurul cifrei de 500.000 de unități, volum relativ similar cu cel înregistrat anul trecut. Ar fi însă de remarcat, pentru începutul acestui an, o oarecare îmbunătățire a «vârstei» autoturismelor rulate, importate, acestea înregistrând creșteri de volume pe segmentul de vârstă sub 7 ani. Cu toate acestea, numărul autoturismelor rulate mai vechi de 10 ani reprezintă peste 65% din totalul celor 157.120 de unități (respectiv 102.617 unități) importate, fapt care nu este deloc de ajutor în ceea ce privește scăderea vârstei medii a parcului auto din România, unul dintre cele mai învechite din Europa”, se subliniază în comunicat.

În funcție de tipul de combustibil, ponderea autoturismelor cu motoare pe benzină continuă să crească, ajungând să fie, după primele patru luni din 2018, 57,0% din total, semnificativ mai mare față de aceeași perioadă a lui 2017 (46,2%).

În ceea ce privește autoturismele „verzi” (electrice și hibride), APIA remarcă un interes în continuă creștere pentru acestea, inclusiv pe fondul stimulentelor acordate prin Programul Rabla Plus. „Ca urmare, după primele patru luni din 2018, acestea dețin o pondere de 2,3% din totalul pieței, superioară celei de anul trecut, când era de doar 1,7%. Chiar dacă volumele sunt încă foarte mici, evoluția este una extrem de încurajatoare, creșterea înregistrată în acest an fiind de +417,4% (de 5 ori) pe segmentul celor electrice și, respectiv +52,4% la cele hibride”, se relevă în comunicat.

În funcție de țara de proveniență a autoturismelor, situația se prezintă astfel: 29,0% provin din România, 21,4% din Germania, 11,5% sunt din Cehia; 7,1% din Spania și 6,8% din Turcia.

În acest context, vânzările de autoturisme din producția autohtonă au crescut în 2018 cu 64,9% comparativ cu anul anterior, în timp ce vânzările de autoturisme din import au înregistrat o creștere de 25,3%.

România a înregistrat, în primele patru luni, a treia mare creștere a înmatriculărilor de autoturisme noi din Uniunea Europeană, de 25,4%, la 36.272 unități, arată datele publicate de Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA), citate de News.ro. În perioada ianuarie-aprilie 2017, în România au fost înregistrate 28.916 autoturisme.

La nivelul Uniunii Europene, înregistrările de autoturisme noi au avansat în primele patru luni cu 2,7%, la 5,47 milioane de unități, în timp ce în aprilie au crescut cu 9,6%, la 1,3 milioane de unități. Cea mai mare creștere a înmatriculărilor de autoturisme noi a avut loc în Ungaria, de 32,2%, urmată de cea din Grecia, de 26,1%.

Între piețele auto mari, înmatriculările din Spania au crescut în ianuarie-aprilie cu 11%, iar cele din Italia s-au majorat cu 0,2%. Marea Britanie a consemnat o scădere de 8,8% a înmatriculărilor, Franța un avans de 4,4%, iar Germania de 5%. Diminuări au mai avut loc în Irlanda (-4,7%) și Danemarca (-2,4%).

În aprilie, înregistrările de autoturisme din România au crescut cu 14,9%, la 7.629 de unități, de la 6.640 de unități în urmă cu un an.

Înmatriculările de autoturisme Dacia la nivelul UE au crescut în primele patru luni cu 18,5%, la 172.787 de unități, conferind mărcii românești o cotă de 3,2%, în creștere de la 2,7% în intervalul similar al anului trecut. În aprilie, înregistrările Dacia în UE au urcat cu 24,5%, la 45.814 de unități, iar cota de piață a crescut la 3,5%, de la 3,1%.

În 2017, înmatriculările de autoturisme noi în România au crescut cu 10,7%, la 105.083 de unități, de trei ori mai mult față de avansul Uniunii Europene, de 3,4%, în timp ce livrările Dacia au urcat la nivelul UE cu 12,4%, la 463.543 de unități, conferind mărcii românești o cotă de 3,1%.

(Copyright foto: sarymsakov / 123RF Stock Photo)

Datele prelucrate de Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) pentru finalul anului 2017 arată că 38% din numărul total de conexiuni la internet mobil sunt conexiuni 4G, iar 42% conexiuni 3G, ceea ce înseamnă că 80% din cele 20,3 milioane conexiuni la internet mobil sunt conexiuni de mare viteză. Astfel, rata de penetrare la 100 locuitori a internetului mobil prin conexiuni 3G și 4G a fost de 83%. Cele mai multe conexiuni de internet mobil (17,3 milioane – 85%) sunt utilizate prin telefonul mobil, cu plata unui abonament sau a unei opțiuni dedicate pentru internet, acești utilizatori consumând, în 2017, în medie, 1,36 GB/lună (+106%). Utilizatorii de internet mobil prin modem/card/USB au consumat, în medie, 2,5 GB/lună (+43%), însă numărul acestora își continuă tendința de scădere, ajungând la 1,9 milioane, relevă ANCOM. „În România, utilizatorii se bucură atât de tehnologii avansate de acces la internetul mobil, de o bună acoperire, cât și de o piață competitivă și de prețuri mici, ceea ce se reflectă în consumul tot mai ridicat de internet mobil. În medie, un utilizator de internet mobil a consumat peste 1,4 GB/lună pe parcursul anului 2017, aproape dublu față de anul precedent. Este în mod clar efectul intensificării utilizării rețelelor 4G”, a declarat Sorin Grindeanu, președintele ANCOM.

22,4 milioane de utilizatori activi de telefonie mobilă

Potrivit datelor ANCOM, la sfârșitul anului 2017 erau 22,4 milioane de utilizatori activi de telefonie mobilă (-2%), dintre care 12,1 milioane (+5%) erau utilizatori pe bază de abonament și 10,3 milioane (-9%) utilizatori pe bază de cartele preplătite active.

În total, în anul 2017, s-a vorbit la telefonul mobil aproape 69 miliarde minute, în scădere cu 3% față de 2016, iar numărul de SMS-uri a fost de aproape 16 miliarde (-14%). Astfel, în medie, în 2017, un utilizator a vorbit lunar la telefonul mobil 4 ore și 14 minute și a transmis 58 de mesaje SMS.

Traficul către alte rețele mobile a crescut în continuare, în 2017 ajungând să reprezinte 33% din traficul de voce și 27% din traficul SMS, în timp ce traficul în propria rețea și-a menținut tendința de scădere, având o pondere de 58% în cazul traficului de voce și de 72% în cazul traficului SMS.

Ca urmare a aplicării începând cu 15 iunie 2017 a Roamingului ca Acasă în Europa (Roam Like At Home), utilizarea serviciilor de roaming a înregistrat în 2017 creșteri exponențiale. Traficul de apeluri efectuate s-a triplat (de la 0,5 miliarde minute în 2016 la 1,5 miliarde în 2017), cel de apeluri primite a crescut cu 81% (până la 2 miliarde minute), traficul SMS a crescut cu 58%, iar traficul de date a crescut de 6 ori, ajungând la 5.811 TB în 2017.

4,8 milioane de conexiuni la internet fix

„Deși internetul mobil asigură nevoia de a avea acces la informațiile online oricând și oriunde, internetul fix este cel care furnizează viteze suficient de mari pentru cantitățile uriașe de date descărcate sau încărcate în rețele. De aceea, numărul conexiunilor de internet fix care permit viteze de cel puțin 100 Mbps a continuat să crească și în anul 2017, ajungând la 3,2 milioane, ceea ce reprezintă 67% din totalul conexiunilor de internet fix din România”, a declarat președintele ANCOM.

Conform statisticilor Autorității, numărul total al conexiunilor la internet fix din România a ajuns la 4,8 milioane la finalul anului 2017, înregistrând o creștere anuală de 7%. Prin intermediul acestora, în 2017 s-a realizat un trafic total de 5,1 milioane de TB, în timp ce consumul mediu lunar pe conexiune a fost de 92 GB. 

Numărul de conexiuni prin fibră optică aproape s-a dublat (+94%), ajungând la 1,1 milioane. De altfel, majoritatea conexiunilor de internet fix (67%) permit viteze de cel puțin 100 Mbps, 11% între 30-100 Mbps, 13% între 10-30 Mbps, doar 9% fiind conexiuni cu viteze de până în 10 Mbps.

Rata de penetrare a internetului fix la 100 gospodării a fost de 58%, în creștere anuală cu 4 puncte procentuale.

Creștere cu peste 13% a numărului de conexiuni la internet fix din mediul rural

Raportul de date statistice privind piața de comunicații electronice din România pentru anul 2017 realizat de ANCOM relevă o creștere însemnată, cu peste 13% comparativ cu sfârșitul anului anterior, a numărului de conexiuni la internet fix din mediul rural, care a ajuns la 1,4 milioane, în timp ce în mediul urban avansul a fost mai lent, de 5%, până la 3,4 milioane. Rata de penetrare era de 71% în urban și de 41% în rural.

Diminuare semnificativă a gradului de utilizare a telefoniei fixe

Gradul de utilizare a telefoniei fixe a continuat să se diminueze semnificativ pe parcursul anului 2017, înregistrându-se scăderi atât în ceea ce privește numărul de linii de acces (-5%, până la 3,9 milioane), dar mai ales la nivelul traficului de voce (-16%, ajungând la 2,7 miliarde minute). Astfel, media lunară a traficului realizat de la o linie fixă a ajuns la 57 de minute, mai puțin cu 8 minute față de valoarea medie din anul 2016.

Perspectivele de creștere ale economiei mondiale au fost revizuite în sus, până la 3,2% în 2018 și 2019, potrivit unui raport al Organizației Națiunilor Unite (ONU), care trage, totodată, un semnal de alarmă asupra riscurilor care ar putea afecta această creștere, informează AFP, citată de Agerpres. „Creșterea economiei mondiale depășește estimările, iar PIB-ul mondial ar urma să depășească 3% în acest an și anul viitor, grație vigorii țărilor dezvoltate și condițiilor favorabile de investiții”, se arată în raportul ONU.

Documentul precizează că ritmul de creștere a economiei mondiale este estimat la 3,2% atât în 2018, cât și în 2019, ceea ce reprezintă o îmbunătățire a estimărilor cu 0,2% pentru 2018, respectiv 0,1% pentru 2019, comparativ cu precedentele prognoze care datează de la finele lui 2017.

„Creșterea comerțului mondial s-a accelerat, de asemenea, reflectând o majorare generalizată a cererii mondiale”, se mai arată în raportul realizat de Departamentul de afaceri economice al ONU. Documentul subliniază, însă, că s-au înmulțit și riscurile care ar putea contracara creșterea mondială. Experții ONU precizează că este nevoie urgentă să fie abordate o serie de provocări politice, precum amenințările la adresa sistemului comercial multilateral, inegalitățile puternice și noua majorare a emisiilor de carbon.

Raportul ONU atrage atenția și asupra prejudiciilor provocate sistemului comercial multilateral de noile bariere comerciale sau de măsurile de răspuns. Acestea amenință vigoarea și durabilitatea creșterii mondiale, cu repercusiuni potențial importante, în special pentru economiile în curs de dezvoltare, avertizează documentul.

(Copyright foto: palinchak / 123RF Stock Photo)

O strategie anticipativă în materie de mobilitate conectată și automatizată

Comisia Europeană (CE) a propus zilele trecute un set de măsuri de modernizare a sistemului european de transport, măsuri al căror obiectiv este de a permite tuturor cetățenilor europeni să beneficieze de trafic mai sigur, vehicule mai puțin poluante și mai multe soluții tehnologice avansate, sprijinind, în același timp, competitivitatea industriei din UE. „În acest scop, noile inițiative includ o politică integrată pentru viitorul siguranței rutiere și măsuri de siguranță pentru vehicule și infrastructură; pentru prima oară, standarde în materie de CO2 pentru vehiculele grele; un plan de acțiune strategic pentru dezvoltarea și producerea de baterii în Europa și o strategie anticipativă în materie de mobilitate conectată și automatizată”, se precizează într-un comunicat al Executivului de la Bruxelles. „Mobilitatea traversează o nouă graniță tehnologică. Cu acest ultim set de propuneri în cadrul uniunii energetice, ajutăm industria noastră să rămână în prim plan. Prin furnizarea de soluții tehnologice esențiale la scară largă, inclusiv baterii durabile, precum și prin implementarea infrastructurii esențiale, de asemenea, vom ajunge mai aproape de îndeplinirea unui triplu obiectiv: zero emisii, zero congestionare a traficului și zero accidente”, a declarat vicepreședintele CE responsabil cu uniunea energetică, Maroš Šefčovič. Recentele inițiative urmăresc să asigure o tranziție lină către un sistem de mobilitate sigur, curat, conectat și automatizat:

Noile modele de vehicule, echipate cu dispozitive avansate de siguranță

Deși numărul accidentelor rutiere mortale a scăzut la mai puțin de jumătate față de anul 2001, 25.300 de persoane și-au pierdut viața pe drumurile Uniunii Europene în 2017 și alte 135.000 de persoane au fost rănite grav. În acest context, CE adoptă o serie de măsuri cu o puternică valoare adăugată pentru UE, pentru a contribui la asigurarea siguranței rutiere. Comisia propune ca noile modele de vehicule să fie echipate cu dispozitive avansate de siguranță, cum ar fi frânarea de urgență avansată sau sistemul de asistență la menținerea benzii de rulare pentru automobile și sistemul de detectare a pietonilor și a cicliștilor, destinat camioanelor. În plus, CE ajută statele membre să identifice sistematic sectoarele rutiere periculoase și să canalizeze mai bine investițiile. „Aceste două măsuri ar putea salva până la 10.500 de vieți și ar putea evita aproape 60.000 de vătămări grave în perioada 2020-2030, contribuind astfel la obiectivul pe termen lung al UE de a se apropia cât mai mult posibil de obiectivul zero decese și vătămări grave până în 2050 («Viziunea Zero»)”, se menționeazăîn comunicat.

În premieră, standarde de emisii de CO₂ pentru vehiculele grele

Comisia își finalizează agenda pentru un sistem de mobilitate cu emisii scăzute, stabilind pentru prima dată standarde de emisii de dioxid de carbon (CO₂) pentru vehiculele grele. În 2025, emisiile medii de CO₂ generate de noile camioane vor trebui să fie cu 15% mai mici decât în 2019. Pentru 2030, este propus un obiectiv orientativ de reducere cu cel puțin 30% față de 2019. Aceste obiective sunt în concordanță cu angajamentele asumate de UE în cadrul Acordului de la Paris și vor permite societăților de transport - în special IMM-urilor - să realizeze economii semnificative datorită consumului mai mic de combustibil (25.000 euro pe parcursul a cinci ani). Pentru a permite reduceri suplimentare ale emisiilor de CO₂, Comisia facilitează conceperea de camioane mai aerodinamice și continuă să îmbunătățească etichetarea pneurilor. În plus, Comisia propune un plan de acțiune cuprinzător pentru baterii, care va contribui la crearea unui „ecosistem” sustenabil și competitiv al bateriilor în Europa.

Un mediu complet digitalizat pentru schimbul de informații în sectorul transportului de marfă

Autoturismele și alte vehicule sunt din ce în ce mai des echipate cu sisteme de asistență a șoferului, iar vehiculele complet autonome sunt pe cale să intre pe piață. Astăzi, Comisia propune o strategie care are ca scop să facă din Europa un lider mondial în domeniul sistemelor de mobilitate complet automatizate și conectate. Strategia vizează un nou nivel de cooperare între utilizatorii drumurilor, care ar putea aduce beneficii enorme pentru sistemul de mobilitate în ansamblul său. Transportul va fi mai sigur, mai curat, mai ieftin și mai accesibil pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu mobilitate redusă. În plus, Comisia propune să se stabilească un mediu complet digitalizat pentru schimbul de informații în sectorul transportului de marfă. Acest lucru va reduce birocrația și va facilita fluxurile de informații digitale pentru toate operațiunile logistice.

IFRS® 2017, cea mai recentă ediție ce cuprinde textul consolidat al normelor autorizate ale Consiliului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB®), este disponibilă acum pentru achiziționare, în format electronic.

Aceasta este, de altfel, singura ediție oficială publicată a normelor oficiale emise la 1 ianuarie 2017 și cuprinde standarde care intră în vigoare ulterior datei de 1 ianuarie 2017, însă nu cuprinde standardele pe care acestea le înlocuiesc.

• Partea A – Standardele IFRS® consolidate, inclusiv Standardele IAS®, Interpretările IFRIC® și SIC®;
• Partea B – documentele care însoțesc standardele, cum ar fi exemplele ilustrative, îndrumările de implementare, bazele pentru concluzii și opiniile contrare.

Prin intermediul IFRS®, IASB® oferă investitorilor, altor participanți de pe piețele de capital la nivel mondial, precum și altor utilizatori de informații financiare informații transparente și comparabile în situațiile financiare și alte raportări financiare.

IFRS® 2017 nu cuprinde documentele care sunt înlocuite sau eliminate, dar care rămân aplicabile dacă entitatea raportoare alege să nu adopte anticipat noile versiuni.

Cele două volume în format electronic pot fi achiziționate de pe site-ul librarie.ceccar.ro, la prețul de 190,40 lei.