Termeni-cheie: scadență, creanțe, datorii, compensare, parteneri locali, parteneri externi

Clasificare JEL: O24, M41

Compensarea este un mod de stingere a datoriilor reciproce până la concurența celei mai mici dintre ele. Pot beneficia de această procedură atât persoanele juridice române, cât și persoanele juridice nerezidente.

 Compensarea creanțelor și datoriilor cu partenerii locali

În ceea ce privește compensarea creanțelor și datoriilor cu partenerii locali se vor avea în vedere:

• cazul standard, reprezentând compensări, indiferent de sumă, pentru creanțe și datorii încă scadente sau a căror scadență nu a depășit 30 de zile;
• cazul special, în care compensarea se face pentru sume mai mari de 10.000 lei și a căror scadență a fost depășită cu mai mult de 30 de zile.

1. Cazul standard (procedura de bază)

Procedurile privind compensarea sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 685/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice privind monitorizarea datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, în vederea diminuării blocajului financiar și a pierderilor din economie, și a Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru derularea procedurilor de compensare cu partenerii români se utilizează ordinele de compensare, acestea fiind documente cu regim special.

Încălcarea prevederilor specifice întocmirii și utilizării ordinelor de compensare reprezintă contravenție în înțelesul art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv nerespectarea reglementărilor cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea lor, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, sancțiunea fiind amenda cuprinsă între 300 lei și 4.000 lei.

Exemplu

Societatea Alfa are o datorie de 3.000 lei către partenerul Beta pentru achiziții de bunuri de la acesta. Factura a fost emisă în data de 20.06.2018. Totodată, Alfa are de încasat de la același partener, în urma prestării unui serviciu, suma de 5.000 lei, factura datând din 10.06.2018.

Cei doi parteneri decid să își compenseze creanțele reciproce și în acest sens, în data de 29.06.2018, întocmesc un ordin de compensare. Compensarea se face pentru suma cea mai mică dintre cele două creanțe reciproce, respectiv 3.000 lei, valoare pentru care se întocmește ordinul de compensare.

În contabilitatea celor două entități, înregistrările sunt următoarele:

2. Cazuri speciale – facturi cu valori mai mari de 10.000 lei pentru care termenul de scadență a fost depășit cu mai mult de 30 de zile

Potrivit art. 3 din HG nr. 685/1999, pentru facturi cu valori mai mari de 10.000 lei, compensarea datoriilor neplătite la termenele scadente se va realiza numai în conformitate cu prevederile regulamentului de compensare aprobat prin prezenta hotărâre.

Așadar, în situația în care facturile care intră în procesul de compensare sunt mai mari de 10.000 lei și au depășit 30 de zile de la scadență, operațiunea de compensare se poate efectua numai în cadru instituțional – la Institutul de Management și Informatică, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacității de plată, cu modificările și completările ulterioare, și Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, aprobat prin HG nr. 685/1999. Art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a acestui din urmă act normativ prevede următoarele:

Contribuabilii, persoane juridice, sunt obligați să se conecteze prin internet sau să folosească suportul magnetic pentru a transmite în baza de date a Institutului de Management și Informatică datele privind plățile restante mai vechi de 30 de zile, cu o valoare mai mare de 10.000 lei. Pentru facturile care se încadrează în aceste condiții se transmit următoarele informații:

1. codul fiscal al persoanei juridice raportoare;
2. codul fiscal al persoanei juridice creditoare/debitoare față de care raportorul are de plătit/încasat;
3. numărul și data emiterii facturii de către persoana juridică creditoare/debitoare;
4. valoarea facturii care urmează să fie încasată de persoana juridică raportoare de la persoana juridică beneficiară;
5. valoarea facturii care urmează să fie plătită de persoana juridică raportoare persoanei juridice

În cazul în care se intenționează compensarea creanțelor viitoare cu datorii deja existente, pentru a evita compensarea prin Institutul de Management și Informatică și numai în măsura în care operațiunea permite, se pot emite mai multe facturi cu valori care să nu depășească 10.000 lei.

Excepțiile sunt reprezentate de decontări izvorâte în baza unor achiziții de la plătitorii de accize. Potrivit prevederilor art. 436 alin. (1) din Codul fiscal, decontările între operatorii economici plătitori de accize și operatorii economici cumpărători de produse accizabile se fac integral prin unități bancare.

 Compensarea creanțelor și datoriilor cu partenerii externi

În ceea ce privește compensarea creanțelor și datoriilor născute în urma derulării relațiilor cu partenerii externi (din Uniunea Europeană și din afara acesteia), nu este necesară utilizarea unui proces-verbal de compensare, ci, pentru a fi folosit ca document justificativ în evidențele contabile, poate fi întocmit un înscris bilateral în care să se consemneze titlurile (contracte, facturi, note de comandă etc.) care au generat obligațiile reciproce și modul în care se face stingerea lor în urma compensării. În acest înscris bilateral se trec facturile în euro așa cum au fost emise. Astfel, actul la care facem referire poate îmbrăca forma unui proces-verbal de compensare în care se vor înscrie facturile ce fac obiectul compensării.

În contabilitate, stingerea creanțelor și datoriilor se înregistrează în lei, la cursul valutar comunicat de Banca Națională a României valabil pentru data la care a fost efectuată compensarea (data semnării înscrisului bilateral), rezultând astfel diferențe de curs valutar care vor fi înregistrate ca atare, în concordanță cu reglementările contabile în vigoare.

Orice înregistrare în contabilitate trebuie să aibă la bază un document, iar documentul bilateral respectiv îndeplinește această obligație. În plus, pentru compensarea creanțelor și datoriilor sale, partenerul extern va utiliza exemplarul propriu al acestei înțelegeri. Compensarea nu poate fi făcută unilateral și fără știința partenerului.

Exemplu

Societatea românească Alfa are o datorie de 2.000 euro pentru achiziții de materii prime și o creanță de 1.000 euro pentru livrări de produse finite, ambele în relația cu partenerul Beta din Germania. Cele două entități decid compensarea pentru suma de 1.000 euro, urmând ca diferența să fie decontată prin bancă. Cursul de schimb de la data înregistrării creanței este de 4,5 lei/euro, iar cel de la data înregistrării datoriei, de 4,4 lei/euro.

În contabilitatea societății Alfa se fac următoarele înregistrări:

Totodată, pentru compensarea creanțelor și datoriilor izvorâte din relațiile comerciale cu parteneri din UE se aplică Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 4/2014 privind raportarea de date și informații statistice la Banca Națională a României, cu modificările și completările ulterioare.

În acest regulament, la art. 51 lit. a), sunt enunțate operațiunile de natura balanței de plăți, acestea reprezentând tranzacțiile economice și financiare ale unei țări cu restul lumii, pe o perioadă de timp determinată, tranzacții ce se referă la bunuri, servicii, venituri, transferuri fără contraprestație (donații, ajutoare, cadouri și altele asemenea), precum și la creanțe și obligații financiare. Practic se au în vedere operațiunile de natura balanței de plăți care se desfășoară fără transferarea de fonduri, în totalitate sau parțial, cum ar fi bartere, compensări (netting), aranjamente de clearing și altele asemenea.

 Caz particular – compensarea în trei

Compensarea în trei reprezintă acea situație în care anumite datorii și creanțe între trei agenți comerciali se sting pe bază de reciprocitate, fără decontare în numerar.

Exemplu

Trei societăți, Alfa din România și Beta și Gama din Germania, prezintă următoarea situație privind tranzacțiile derulate între ele:

• Alfa are o datorie către Beta pentru livrări de materii prime, în sumă de 3.000 euro;
• Beta are o datorie către Gama pentru servicii de transport, în sumă de 2.000 euro;
• Gama are o datorie către Alfa pentru livrări de produse finite, în suma de 4.000 euro.

Compensarea se realizează prin întocmirea în trei a unui proces-verbal de compensare pentru cea mai mică dintre sume, respectiv 2.000 euro, diferențele până la concurența celorlalte două sume urmând a fi decontate în numerar. Cursul valutar de la data înregistrării datoriei este de 4,5 lei/euro, iar cel de la data înregistrării creanței, de 4,4 lei/euro.

 Cazuri asimilate compensării

Un caz similar compensării ar putea fi considerat plata efectuată în numele unui terț, în contul unui partener al său, la cererea sa expresă. Procedura ține mai degrabă de domeniul civil, fiind prevăzută de Codul civil, și nu are implicații în ceea ce privește ordinele de compensare, în sensul în care nu este necesară respectarea procedurii de compensare. Tot asemănătoare compensării poate fi și utilizarea unui bilet la ordin, situație întâlnită uneori în practică.

Exemplu

În primă instanță, societatea Alfa emite un bilet la ordin pentru o datorie pe care o are către societatea Beta. Aceasta din urmă girează biletul la ordin către o a treia entitate, Gama, față de care are înregistrată o datorie. Ce-a de-a treia societate girează biletul la ordin primei societăți, Alfa, în persoana emitentului. Așadar, ordinul de plată se întoarce la emitent. Valoarea biletului la ordin este de 7.000 lei.

În contabilitatea societății Alfa se fac următoarele înregistrări:

În principiu, la scadență, efectele de plătit și cele de încasat ar urma să se stingă între ele, însă, având în vedere că biletul la ordin s-a întors la emitent (care nu îl va înainta băncii pentru decontare deoarece ar însemna să solicite plata din propriul cont), stingerea s-ar putea face la data primirii de la cea de-a treia societate astfel:

BIBLIOGRAFIE

1. Hotărârea Guvernului nr. 685/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice privind monitorizarea datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, în vederea diminuării blocajului financiar și a pierderilor din economie, și a Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, publicată în Monitorul Oficial nr. 416/30.08.1999, cu modificările și completările ulterioare.
2. Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr. 454/18.06.2008, cu modificările și completările ulterioare.
3. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 688/10.09.2015, cu modificările și completările ulterioare.
4. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacității de plată, publicată în Monitorul Oficial nr. 256/04.06.1999, cu modificările și completările ulterioare.
5. Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 4/2014 privind raportarea de date și informații statistice la Banca Națională a României, publicat în Monitorul Oficial nr. 602/13.08.2014, cu modificările și completările ulterioare.