În momentul de față dispunem de datele esențiale privind factorii care au contribuit la sporul de PIB pe anul precedent, factori cu acțiune economică permanentă, dar cu specificitățile inerente fiecărei perioade supuse analizei. Pe bună dreptate, din motivele bine cunoscute de profesioniștii contabili, o atenție deosebită s-a acordat și se acordă procesului investițional. Este vorba despre un set de principii, criterii, metodologii menite să releve volumul și efectul alocărilor destinate creșterii cantitative și calitative a bunurilor și serviciilor conținute în oferta pentru piețele interne și externe. Sunt elemente cu caracter axiomatic și tocmai de aceea nu are rost să insistăm asupra lor. Ideea principală se poate rezuma la postulatul potrivit căruia fără investiții este imposibilă o creștere economică sănătoasă.

Ceea ce constatăm, înainte de toate, din datele Institutului Național de Statistică (INS) este faptul că, în 2016, formarea brută de capital fix a avut o contribuție zero la creșterea PIB. În același timp, pe ansamblul economiei, volumul investițiilor nete a scăzut față de 2015 cu 3,3%. Acestea sunt cele mai sintetice date care atestă, desigur, o stare de fapt care nu poate fi numită pozitivă. Analiza nu se poate, însă, opri la acest nivel ultrageneral.

Dacă – mai departe – luăm în considerare investițiile publice din 2016, situate la aproape 30 de miliarde de lei (cu peste 11 miliarde de lei mai puțin decât în 2015), ne gândim că, teoretic măcar, ceea ce s-a investit în 2015 nu a dat integral efectul scontat pentru anul următor (2016). Se știe că efectele, în materie de investiții, mai ales creșterea valorii adăugate, nu vin automat. Contează, între multe altele, domeniile în care s-a investit și stadiul de finalizare a lucrărilor. Așa, de exemplu, pe structură, față de 2015, lucrările de construcții noi au reprezentat, ca volum, în 2016, 97,2%, în schimb la utilaje s-a ajuns la 100,3%, iar cea mai puternică diminuare a avut loc la capitolul alte cheltuieli, respectiv 83,5%. Or, se știe că elementul cel mai dinamic al procesului investițional îl constituie alocările pentru cel mai activ factor de producție – echipamente, utilaje, modernizări etc.

În același timp, prezintă o importanță deosebită ramurile în care se alocă resursele pentru investiții, ținându-se seama de priorități, cum ar fi infrastructura rutieră, feroviară, energetică, educația, sănătatea etc.

Prin urmare, în orice analiză, concluziile nu pot fi formulate doar pe baza unor cifre globale. Se cere adâncit procesul de evaluare pentru a se identifica, mai ales, elementele de ordin calitativ, generatoare de progres tehnico-științific, precum și cele care au un efect propagat, multiplicator mai puternic, în special în ceea ce privește cantitatea de valoare adăugată. Din același motiv nu putem să declarăm categoric că nivelul mai coborât al investițiilor publice din 2016 va avea, în anul în curs, un efect predominant negativ. E drept, multe speranțe ale întreprinzătorilor autohtoni sunt legate de investițiile publice, dar se cer luate în calcul și eforturile investiționale proprii ale sectorului privat.

Deducem, din toate acestea, că nu este de preferat un tip de analiză bazat doar pe alb și negru. Fenomenele economice au un caracter complex, deseori contradictoriu, profesioniștii contabili cunoscând bine aceste adevăruri. Chiar dacă, în publicistică, se justifică uneori recursul la simplificări, pentru analiza economico-financiară este necesar – cum se spune – să se sape mai adânc. Să ne amintim de versul lui Lucian Blaga: „Sapă, sapă, până dai de apă”. Aici este vorba despre spiritul analitic autentic, cel care îți permite să ajungi la esențe, la profunzimea proceselor și fenomenelor examinate.