Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (MEAT) a publicat, pe site-ul instituției, pentru consultare, un proiect de HG pentru modificarea și completarea HG nr. 1259/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plățile transfrontaliere în Comunitate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2.560/2001. Inițiatorii precizează, în Nota de fundamentare a actului normativ, că plățile transfrontaliere ȋn euro efectuate din state membre care nu fac parte din zona euro reprezintă aproximativ 80% din toate plățile transfrontaliere din aceste state. Comisioanele pentru astfel de plăți transfrontaliere sunt excesiv de ridicate ȋn majoritatea statelor membre din afara zonei euro, chiar dacă prestatorii de servicii de plată care au sediul ȋn statele membre din afara zonei euro au acces la aceleași infrastructuri performante pentru a procesa operațiunile respective la costuri foarte reduse ca și prestatorii de servicii de plată care au sediul ȋn zona euro.

„Comisioanele ridicate pentru plățile transfrontaliere reprezintă o barieră ȋn calea integrării depline a ȋntreprinderilor și a cetățenilor din statele membre care nu fac parte din zona euro ȋn piața internă, afectându-le competitivitatea. Comisioanele ridicate respective perpetuează existența a două categorii de uilizatori ai serviciilor de plată ȋn Uniune: utilizatorii serviciilor de plată care beneficiază de zona unică de plăți ȋn euro (SEPA) și utilizatorii serviciilor de plată care plătesc comisioane ridicate pentru plățile transfrontaliere ȋn euro”, menționează reprezentanții MEAT.

Pentru a facilita funcționarea pieței interne și pentru a pune capăt inegalităților dintre utilizatorii serviciilor de plată din zona euro și cei din statele membre care nu fac parte din zona euro ȋn ceea ce privește plățile transfrontaliere ȋn euro, inițiatorii proiectului consideră necesar să se asigure alinierea comisioanelor pentru plățile transfrontaliere ȋn euro din interiorul Uniunii cu cele pentru plățile naționale corespunzatoare efectuate ȋn moneda națională a statului membru ȋn care își are sediul prestatorul de servicii de plată al utilizatorului serviciilor de plată.

Totodată – se afirmă în Nota de fundamentare – comisioanele de conversie monetară reprezintă un cost semnificativ al plăților transfrontaliere atunci când sunt utilizate monede diferite ȋn statul membru al plătitorului și ȋn cel al beneficiarului plății. „Se impune transparența comisioanelor și a cursului de schimb utilizat, pentru a asigura comparabilitatea și pentru a-i permite plătitorului să facă o alegere ȋn cunostință de cauză. Comisioanele de conversie monetară pentru toate plățile cu cardul ar trebui să fie exprimate ȋn același mod, și anume ca un adaos procentual la cele mai recente rate de schimb valutar de referință euro disponibile, emise de Banca Centrală Europeană (BCE)”, precizează MEAT.

În același document, se relevă că, în conformitate cu cerințele de informare generală cu privire la comisioanele de conversie monetară prevăzute în Directiva (UE) 2015/2366, prestatorii de servicii de conversie monetară trebuie să prezinte informațiile privind comisioanele lor de conversie monetară înainte de inițierea unei operațiuni de plată. Părțile care oferă servicii de conversie monetară la un bancomat sau la punctul de vânzare ar trebui să furnizeze informații privind comisioanele lor pentru astfel de servicii într-un mod clar și accesibil. Părțile respective ar trebui să furnizeze, înainte de inițierea plății, informații explicite privind suma care trebuie plătită beneficiarului plății în moneda utilizată de către beneficiar, precum și suma totală care urmează a fi platită de plătitor în moneda contului plătitorului. Suma totală care trebuie plătită de plătitor în moneda contului plătitorului ar trebui să consiste din prețul bunurilor sau al serviciilor care urmează să fie achiziționate și comisioanele de conversie monetară. În plus, ambele sume ar trebui să fie documentate pe chitanță sau pe un alt suport durabil.

Prețul unei tranzacții de plată transfrontaliere în euro din interiorul Uniunii Europene nu trebuie să fie diferit de cel al unei tranzacții naționale efectuate în interiorul unui stat membru în moneda națională a statului membru respectiv.

Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 518/2019 stabilește principiul conform căruia prestatorii de servicii de plată trebuie să alinieze comisioanele pentru plățile transfrontaliere în euro cu cele pentru plățile naționale corespunzătoare în moneda națională a statului membru al utilizatorului serviciului de plată inclusiv în cazul statelor membre care nu au moneda euro ca monedă națională.

Articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 518/2019 aduce clarificări suplimentare ale dispozițiilor de la articolele 45 și 59 din Directiva (UE) 2015/2366 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, clarificări referitoare la conversia monetară, și introduce cerințe pentru prestatorii de servicii de plată privind asigurarea transparenței înaintea unei plăți, precum și comparabilitatea opțiunilor alternative pentru conversia monetară. Aceste dispoziții însărcinează Autoritatea Bancară Europeană cu elaborarea unor standarde tehnice de reglementare care să asigure transparența și comparabilitatea deplină a prețurilor pentru diferitele opțiuni de servicii de conversie monetară aflate la dispoziția utilizatorilor serviciilor de plată.

Prin Legea nr. 231/2015 privind stabilirea unor măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 desemnează Banca Națională a României (BNR) să monitorizeze prestatorii de servicii de plată, operatorii sistemelor de plăți stabiliți pe teritoriul României care furnizează servicii de plată în euro, de tipul operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă, precum și proprietarii schemelor de plăți prevăzute la art. 4 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012. Articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 elimină articolul 8 al Regulamentului 924/2009, ȋn concluzie litera h) de la art. 4 din HG nr. 1259 trebuie abrogată.

Art. 3 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 924/2009, așa cum a fost modificat de Regulamentul 518/2019, prevede ca, în cazul în care consideră necesar, autoritățile competente emit orientări în vederea identificării plăților naționale corespunzătoare.

„Identificarea categoriilor de plăți naționale care corespund unor plăți transfrontaliere este un proces care presupune înțelegerea modalității de inițiere, prelucrare și decontare a plăților, precum și a aranjamentelor de plată și a infrastructurii prin care acestea se procesează, aspecte ce se circumscriu atribuțiilor BNR. Pe cale de consecință, este necesară modificarea art. 7¹ din HG nr. 1259/2010, ȋn mod corespunzător. Prin urmare, emiterea ordinului comun prevăzut de art. 7¹ se va realiza prin consultarea BNR, ȋn vederea stabilirii criteriilor de identificare a categoriilor de plăți naționale care corespund unor plăți transfrontaliere. Prin OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a reorganizat ca urmare a fuziunii prin absorbție și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care s-a desființat. Astfel, este necesară modificarea alin. (1) al art. 2 și alin. (2) al art. 7 din HG nr. 1259/2010”, precizează inițiatorii proiectului.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)