Ministerul Finanţelor Publice a publicat, pe site-ul instituţiei, un proiect de ordin pentru completarea articolului 2 din Procedura de anulare a obligaţiilor de plată accesorii, aprobată prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.100/2020. Iniţiatorii explică, în Referatul de aprobare, că prin OUG nr. 69/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi pentru instituirea unor măsuri fiscale s-au reglementat unele măsuri de acordare a unor facilități fiscale. Potrivit dispozițiilor art. art. XXII alin. (1) din OUG nr. 69/2020, la propunerea președintelui ANAF, a fost emis Ordinul MFP nr. 2.100/2020 pentru aprobarea Procedurii de anulare a obligaţiilor de plată accesorii.

„Este de menționat că OUG nr. 69/2020 nu introduce restricții cu privire la anumite categorii de contribuabili, context în care măsurile de anulare a accesoriilor se aplică pentru toate categoriile de debitori. (…) Prin urmare, de facilitățile fiscale prevăzute la art. IX-XII din OUG nr. 69/2020 pot beneficia și debitorii aflaţi în procedura insolvenţei ori aflaţi în dizolvare, potrivit prevederilor legale în vigoare, astfel cum se menționează la art. 1 alin. (6) lit. c) din Procedura de anulare a obligaţiilor de plată accesorii aprobată prin OMFP nr. 2100/2020, fără a se detalia cu privire la stadiul în care se află debitorii în cauză în procedura insolvenței. (…) Este de menționat că OUG nr. 69/2020 este un act normativ cu caracter special în raport de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările ulterioare, și stabilește reguli specifice în ceea ce privește definirea obligațiilor restante”, se menţionează în Referatul de aprobare.

Astfel, potrivit art. VIII alin. (2), în sensul capitolului II din OUG nr. 69/2020, „prin obligaţii bugetare principale restante la data de 31 martie 2020 inclusiv se înţelege:

a) obligaţii bugetare pentru care s-a împlinit scadenţa sau termenul de plată până la data de 31 martie 2020 inclusiv, precum şi obligaţiile fiscale principale scadente în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2020 privind unele măsuri economice şi fiscal-bugetare şi data de 31 martie 2020 inclusiv;

b) diferenţele de obligaţii bugetare principale stabilite prin decizii de impunere comunicate până la data de 31 martie 2020 inclusiv, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi diferenţele de obligaţii bugetare principale aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 martie 2020 inclusiv, stabilite de organul fiscal central prin decizie de impunere emisă şi comunicată până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ca urmare a unei inspecţii fiscale sau a verificării situaţiei fiscale personale;

c) obligaţiile bugetare principale aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 martie 2020 inclusiv, stabilite prin decizie de impunere emisă din oficiu de organul fiscal sau prin declaraţie de impunere depusă cu întârziere de către contribuabil, în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2020 şi data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv;

d) alte obligaţii de plată individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal în vederea recuperării la data de 31 martie 2020 inclusiv, precum şi obligaţiile bugetare principale stabilite de alte organe decât organele fiscale, aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 martie 2020, transmise spre recuperare organelor fiscale în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2020 şi data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv.”

Pe de altă parte, art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă definește „insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile, astfel:

a) insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;

b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei”.

De asemenea, art. 5 alin. (1) pct. 53 din același act normativ definește programul de plată a creanţelor ca fiind „graficul de achitare a acestora menţionat în planul de reorganizare care include:

a) cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, dar nu mai mult decât sumele datorate conform tabelului definitiv de creanţe; în cazul creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferinţă sumele vor putea include şi dobânzile;

b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume.”

Cu alte cuvinte, debitorul aflat în insolvență se obligă să plătească sumele scadente în trecut la anumite termene.

În acest context, pentru evita posibilele interpretări, MFP propune, prin acest proiect, clarificarea dispozițiilor OMFP nr. 2100/2020 respectiv a definiției obligațiilor bugetare restante în sensul că, în scopul accesării facilităților prevăzute de OUG nr. 69/2020, sunt considerate restante și obligațiile bugetare datorate de debitorul aflat în insolvență pentru care s-a împlinit scadența până la data de 31 martie 2020, inclusiv, independent de existența unui tabel de creanțe sau a unui program de plată a creanțelor. „Subliniem că prin reglementarea propusă prin proiectul de ordin nu se instituie un drept al debitorului aflat în insolvență de a beneficia de facilitățile fiscale, temeiul în baza căruia se poate naște dreptul debitorului aflat în insolvență regăsindu-se în legislația primară, respectiv OUG nr. 69/2020, cu respectarea condițiilor prevăzute de această ordonanță de urgență”, menţionează MFP.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)