Prima reuniune a Comisiei prezidențiale constituite în vederea elaborării Proiectului de Țară a stârnit unele controverse. Chiar dacă anumite puncte de vedere sunt, cel puțin, discutabile, este foarte bine că o temă atât de importantă cum este cea care privește viitorul țării și al oamenilor ei se bucură de atenția presei, de regulă, deschisă mai degrabă spre scandaluri și aproape inertă când vine vorba despre subiecte cu adevărat foarte importante.

Conform „bunelor obiceiuri dâmbovițene”, chiar dacă ne aflăm la începutul unui proces, în faza demarării unui proiect, se caută nod în papură pentru a lăsa loc speculațiilor sau, mai grav, atacurilor sub centură.

Sigur, se cer luate în considerare toate luările de poziție constructive, cum ar fi, de exemplu, propunerea de a fi incluși în Comisie și reprezentanți ai economiei reale, dar a considera că inițiativa prezidențială reprezintă, din start, doar o operațiune de imagine ne apare de-a dreptul hazardat și hazardant. Nu este cazul să emit judecăți de valoare privind cei 24 de membri ai Comisiei, însă, până la proba contrară, nu există niciun motiv pentru a le pune la îndoială competența, onestitatea. Prea mult timp și prea multă energie se pierd în spațiul mioritic pentru cârcoteală.

În așteptarea unor informații pertinente privind metodele de lucru ale Comisiei se impun câteva constatări, ca premise pentru o activitate eficientă.

Este bine că s-a ajuns la concluzia că Proiectul de Țară, așa cum a anunțat președintele Iohannis, va fi „un document strategic scurt, clar, ușor de înțeles, care va stabili liniile generale de dezvoltare a României”. Tocmai concizia, claritatea și, mai ales, miza unui asemenea document implică o fundamentare, aș zice, ieșită din comun. Nu numai fiecare frază, ci și fiecare cuvânt trebuie să aibă o acoperire aproape fără fisură în studii de sinteză de o valoare științifică incontestabilă. De fapt, aceasta este și tema centrală a însemnărilor de față. Comisia prezidențială nu-și începe activitatea pe loc gol. Aici, în România, de foarte multe decenii s-au tot elaborat documente programatice; unele dintre ele, chiar dacă nu au avut caracteristicile unui Proiect de Țară, au conținut elemente definitorii, ca străpungeri spre viitor. A fost depusă o activitate intensă în întreaga perioadă postdecembristă pentru așezarea pe o bază științifică a proiecțiilor care vizau viitorul României, drumul dezirabil spre împlinirea idealurilor naționale, a idealurilor umaniste.

Știu că toate acestea par extrem de îndepărtate de preocupările din viața cotidiană, inclusiv cele care vizează profesia contabilă. Dar nu cred că există cineva care să nu considere că destinul personal nu este legat, prin mii și mii de fire, de destinul mare al țării, al societății în care viețuim.

Revenind la efortul științific remarcabil care se cere luat foarte serios în seamă de Comisia prezidențială trebuie să reamintesc, în ordine cronologică, Schița privind tranziția României spre economia de piață, elaborată în prima jumătate a anului 1990, apoi au fost definitivate, în 1995, Strategia de preaderare la Uniunea Europeană și, în anul 2000, Strategia în virtutea căreia au început și s-au derulat negocierile de aderare. E drept, mult așteptata Strategie postaderare nu s-a mai elaborat, însă au fost duse până la capăt mari proiecte de cercetare a viitorului, printre care cele trei lucrări fundamentale ESEN, adică evaluarea stării economiei naționale pe baza căreia s-au schițat direcții de acțiune de importanță strategică.

Este practic imposibil ca în câteva rânduri să se menționeze fie și numai principalele documente programatice, inclusiv cele ale partidelor care au făcut apel la specialiști, în special la economiști de marcă. Așa că mă voi referi doar la TEZAURUL de la Institutul Național de Cercetări Economice. Despre ce TEZAUR este vorba? Încă de la înființarea Institutului, în luna ianuarie 1990, s-au elaborat lucrări cu caracter programatic care, până în prezent, alcătuiesc nu mai puțin de 53 de volume consistente. Este un TEZAUR și la propriu, și la figurat. Toată această cantitate de efort științific a fost fructificată într-o anumită măsură tocmai pentru un adevărat Proiect de Țară, cel reprezentat de pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană. În rest, cum se spune, Dumnezeu cu mila. O uriașă investiție de materie cenușie așteaptă să fie mult mai bine pusă în valoare. Activitatea Comisiei prezidențiale este o mare oportunitate pentru o astfel de valorificare a inteligenței românești, în primul rând, a economiștilor din țara noastră. Ar fi un păcat imens să se irosească tocmai o asemenea oportunitate.