Protagoniști și performanțe
Numărul 46, 3-9 dec. 2019 » La început a fost cuvântul...
Atenția acordată, în special în mass-media, experiențelor pozitive, se reflectă și prin creșterea numărului de emisiuni televizate și radiodifuzate la care se prezintă și se analizează exemple, modele demne de urmat. Dacă, în substanța lor asemenea „produse” publicistice sunt binevenite, nu aceeași apreciere merită unele intervenții, din unghiul de vedere al exprimării corecte. Astfel, la un post TV s-a afirmat că „protagoniștii principali au fost cei situați nu numai în fruntea plutonului de inventatori, ci și cei care au obținut cele mai bune rezultate în alte domenii de activitate”.
Merită să examinăm fraza citată. În primul rând, expresia „protagoniștii principali” este un pleonasm pur. Noțiunea de „protagoniști” desemnează exact postura de persoane cu un rol „principal”. Nu se poate vorbi, în nicio împrejurare, despre „protagoniști secundari”. Apoi, este limpede că tocmai cei situați în frunte sunt „protagoniști”. În sfârșit, „cele mai bune rezultate” au conferit celor în cauză calitatea de „protagoniști”.
În conexiune cu fraza analizată se află și o constatare a unui participant la o emisiune de radio: „Dacă este să extragem ceea ce este principal în acțiunea respectivei firme, atunci trebuie să ne focalizăm atenția asupra aspectelor care au cea mai mare importanță”. Evident, „ceea ce are cea mai mare importanță” nu poate să fie marginal, auxiliar, secundar ș.a.m.d. Exprimări pleonastice de genul celor prezentate diminuează forța de expresie a intervențiilor, întrucât – așa cum bine se cunoaște – amintita eroare reprezintă și un balast în materie de comunicare. Astfel, cu fiecare pleonasm în minus se obține un plus în materie de claritate, de rigoare. (T.B.)
(Copyright foto: 123RF Stock Photo)
La Palatul Bragadiru, manifestări cultural-artistic pentru toate vârstele și profesiile
Festivalul Internațional Meridian, la cotele performanțelor artistice contemporane
Performanțe în conservarea și valorificarea patrimoniului cultural imaterial
Pe „partitura” timpului: 160 de ani de învățământ superior muzical românesc
O nouă „punte” de comunicare publică: digitalizarea patrimoniului național
Teatrul pentru tineri, de la vocația națională la reputația internațională
Premii pentru conservarea și valorificarea „perlelor” patrimoniului cultural național
Toamna cinematografică, o adevărată... primăvară a creației artistice