Nimic nu este mai firesc în exercitarea oricărei profesii, inclusiv în expresiile ei lingvistice, decât evaluarea frecventă a prezentului și viitorului din cele mai diverse perspective. Astfel, sute de cuvinte, sintagme, propoziții și fraze conțin referiri directe și indirecte la componentele de timp ale respectivelor activități profesionale.

Începând cu formula „planuri de viitor”, continuând cu fraze „clasice” referitoare la „așteptările care vizează viitorul” și terminând cu ample prezentări privind „expectațiile care anticipează evoluțiile viitoare”, astfel de exprimări, în scris sau verbal, au un evident iz pleonastic. Este suficient să ne gândim că „planurile” nu pot fi decât orientate spre „viitor”, că „așteptările” nu pot să se refere la ceea ce s-a întâmplat, ci doar la ceea ce urmează să se întâmple, că „expectațiile” (adică o formulă mai elevată tot pentru noțiunea de „așteptări”) se raportează exclusiv la „viitor”, pentru a ne da seama că este vorba despre pleonasme.

Constatarea este valabilă pentru toate ipostazele timpului. Bunăoară, un analist economic a spus la o dezbatere televizată că „în prezent, iluziile din trecut s-au dovedit deșarte, ca și speranțele de viitor”. În primul rând, însăși noțiunea de „iluzii” indică o viziune, o stare de spirit sortită, din start, eșecului. Tocmai de aceea se numesc „iluzii”. „Speranțele” – în afară de faptul că pot fi marcate de „iluzii” – nu mai vizează „trecutul” (prezentul le confirmă acest caracter), ci o perioadă care urmează zilei de astăzi.

Mai trebuie să remarcăm că numeroase deficiențe de exprimare sunt legate direct chiar de noțiunea de timp. Astfel, tot într-o emisiune de televiziune, un participant a afirmat că „la timpul trecut, bilanțul ne oferă date concludente asupra a ceea ce s-a întâmplat cu firmele radiate de ONRC și cu perioada anterioară intrării în insolvență”. Observăm, înainte de toate, stufoșenia exprimării. Adică, ideea se putea formula direct și mai simplu, în sensul că informațiile de la ONRC se referă (se refereau) la un anumit tip de „bilanț” economico-financiar. Apoi, este de semnalat că noțiunile de „timp trecut”, „bilanț”, „perioadă anterioară” sunt sinonime, exprimând exact „ceea ce s-a întâmplat”, nu ceea ce se întâmplă și nici ceea ce se va întâmpla. Din nou, avem de-a face cu formulări pleonastice.

În sfârșit, nu rareori, în spațiul public, mai ales în mass-media, ne este dat să citim și/sau să auzim formulări de genul „întreprinzătorii vor fi nevoiți să achite factura acestor erori (sunt vizate anumite «erori», dar pentru ceea ce ne interesează aici nu acestea prezintă importanță), costurile suplimentare urmând a fi plătite inevitabil, așa cum totdeauna se întâmplă când se comit greșeli, abateri de la norme și principii, derapaje de toate felurile, în domenii ca managementul sau marketingul și resursele umane”. Ar fi multe de comentat în legătură cu fraza respectivă. Când vorbim despre „factură” la „timpul viitor” este limpede că „achitarea” ei este o operațiune care ar urma să se efectueze într-un anumit interval de acum înainte. Apoi, când se menționează „costuri suplimentare” determinate de „erori”, în această noțiune se includ „greșelile”, „abaterile”, „derapajele”. Cât privește „managementul”, mai ales atunci când se precizează că este „de toate felurile”, acesta include „marketingul” și „resursele umane”. Atât pleonasmele, cât și nerespectarea raporturilor dintre întreg și parte sunt erori frecvente, iar timpul evocat în aceste însemnări ar fi de dorit să le diminueze semnificativ numărul. Și aceasta, pentru că tot ne-am referit la „speranțe”, evitând să le confundăm cu „iluziile”. (T.B.)

(Copyright foto: alphaspirit / 123RF Stock Photo)