Preocupările multora dintre cititorii noștri referitoare la scrierea corectă se reflectă direct în solicitările pe care ni le adresează, inclusiv în privința regulilor ortografice. Ne-am mai referit, în această ordine de idei, atât la punct, cât și la virgulă. Chiar dacă, aparent, lucrurile sunt simple, se ivesc mereu situații care relevă necesitatea unor clarificări mai ales atunci când este vorba despre texte oficiale, lucrări științifice, articole de presă și altele asemănătoare. Așa ajungem și la semnul ortografic care pune, pe verticală, punctul și virgula (;). În ce situații se recurge la respectivul semn?

Potrivit dicționarelor, semnul punct și virgulă se folosește pentru a separa într-o frază propozițiile sau grupurile de propoziții care sunt independente sintactic, dar care semantic sunt suficient de apropiate pentru a forma un întreg.

Bunăoară, în desfășurarea unor analize trebuie să înșirăm elementele componente ale unui proces, ale unui fenomen, ale unui concept, ale unei măsuri etc. Bunăoară, dacă este necesar să trecem la detalieri, utilizăm următoarea formulă:

• consiliere de criză;
• consiliere precriză;
• consiliere postcriză.”

Enumerarea poate fi făcută și în alt mod (ceea ce permite o „economisire” semnificativă a spațiului). De pildă: „Posibilele forme de impact ale evaluării sunt: dezvoltarea bazei de cunoștințe; diseminarea bunelor practici; îmbunătățirea procesului decizional; întărirea răspunderii individuale și colective (…)”.

Relativ dese ne apar situațiile în care trebuie despărțite, în interiorul aceleiași fraze, propozițiile sau grupurile de propoziții. De obicei, pentru exemplificări, dicționarele și manualele recurg la texte ale clasicilor literaturii române. Astfel, este binecunoscută poezia lui George Coșbuc care conține versul „O luptă-i viața; deci te luptă…”. Un maestru în folosirea adecvată a semnelor de punctuație (nu întâmplător i se spunea „Domnul Virgulă”), I. L. Caragiale apela frecvent la semnul punct și virgulă pentru a da mai mult relief scrierilor sale, cum ar fi: „Spui de una o vorbă bună, superi pe alta; spui rău de alta, atunci nu mai poți pretinde că ești un galant (…)”.

Nu numai în textele literare, ci și în cele oficiale este util, uneori, să se recurgă la același semn ortografic. Iată un exemplu în temă: „Rezultatele verificărilor au confirmat oportunitatea măsurilor adoptate; o atestă creșterea eficienței noilor tehnologii”.

Apelul la punct și virgulă este, de asemenea, util în transcrierea unor intervenții verbale. Pentru a sublinia unele idei, vorbitorii fac pauze mai lungi în prezentarea de fapte, de date, de argumente, iar în aceste cazuri, transcrierea câștigă în expresivitate când se pune, din loc în loc, semnul „punct și virgulă” (;). În consecință, încheiem aceste însemnări cu promisiunea de a reveni asupra semnelor ortografice; este o cerință a raporturilor interactive tot mai strânse cu cititorii noștri. (T.B.)

(Copyright foto: chorniy10 / 123RF Stock Photo)