Nu rareori ni s-a întâmplat să simțim nevoia de a solicita unui autor de texte să se exprime concis, evitând, astfel, confuziile, ambiguitățile, consumul excesiv de timp. În împlinirea acestor deziderate, punctul (ca semn ortografic) are un rol esențial, de neînlocuit.

Să știi să pui punct pentru o expunere scrisă sau verbală este, cum bine se știe, o adevărată artă. Lingviștii au numărat cel puțin 15 situații în care se recurge la substantivul „punct” atât la singular sau plural, cât și în combinație cu alte cuvinte, cum ar fi „punct de intersecție”, „punct de inflexiune”, „punct cardinal”, „punct de vedere”. Sunt utilizate frecvent și sintagme de tipul „punctul pe i”, „a pune pe cineva la punct”, „a pune ceva la punct”, „până la un anumit punct”…

Desigur, se impune a acorda o atenție deosebită încheierii frazelor prin punerea punctului acolo unde îi este locul. Evident, frazele pot fi împărțite, tot prin punct, pe segmente de natură gramaticală și logică. De pildă, într-un articol apărut într-un săptămânal economic se putea citi următoarea frază: „Legile economiei de piață impun acordarea unei atenții speciale procesului de valorificare superioară a resurselor, cunoscut fiind faptul că acestea devin tot mai limitate, iar utilizarea lor tot mai costisitoare deoarece, mai ales, în cazul bogățiilor minerale, cantitățile de substanță utilă sunt tot mai mici în raport cu cantitatea de minereuri extrasă, în condițiile în care se cer respectate necondiționat cerințele apărării mediului care – la rândul lor – înseamnă cheltuieli suplimentare, mai ales atunci când există pericolul de poluare cu consecințe ecologice grave”. Dacă pentru fiecare idee ar fi redactat o frază scurtă și la obiect, textul n-ar mai fi fost atât de prolix, atât de lung și cu trimiteri la domenii mult prea diverse.

În legătură cu punctul sunt multe de spus, dar, pentru a nu cădea în „păcatul” evocat, ne vom limita la regulile de punctuație care privesc abrevierile, adică prescurtările. Astfel, după etc. (et caetera – care înseamnă și ceilalți/și celelalte) se pune punct. La fel și după ian. (ianuarie), id. (idem), nr. (număr). De asemenea, se pune punct după abrevierea prenumelor, I. (Ion), G. (George), V. (Valentina) etc. În schimb, nu se pune punct după: cca, dl, dle, dna, d-ta etc. De asemenea, nu se recurge la punct după abrevierile care desemnează punctele cardinale – E, N, V, S, ca și în cazul simbolurilor la majoritatea unităților de măsură: cm, m, kg, km. În aceeași categorie – din care lipsește punctul – includem și abrevierile compuse din mai multe inițiale majuscule (ex. ONU, UNESCO, SUA etc.), ghidându-ne după recomandările Academiei Române, care se regăsesc și în cea mai recentă variantă a DOOM – „ (...) actualmente se preferă scrierea fără puncte despărțitoare” (în cazul anterior menționat - n.r.). Aceleași reguli se aplică și în cazul scrierii denumirii organismului nostru profesional - CECCAR.

Întrucât se cuvine să punem punct și acestor însemnări, îi asigurăm pe cititori că vom fi receptivi la toate solicitările lor referitoare la modul în care sunt „reglementate” elementele de ordin ortografic, ortoepic și morfologic ale limbii române, deciși să nu cădem victime tentațiilor de a nu pune punctul acolo unde se cuvine. (T.B.)

(Copyright foto: sqback / 123RF Stock Photo)