Există un decalaj considerabil între ce vor țintele în materie de climă și mediu ale Uniunii Europene și ce spun planurile naționale pentru agricultură, este concluzia raportului special publicat în aceste zile de Curtea de Conturi Europeană (ECA), relatează Agerpres. Politica Agricolă Comună (PAC) 2023-2027 a oferit statelor membre flexibilitatea de a reflecta obiectivele verzi ambițioase ale UE în planurile lor. În realitate, însă, toate țările au utilizat derogări de la condițiile agricole și de mediu, iar unele au redus sau au întârziat aplicarea măsurilor verzi necesare pentru a primi banii de la UE. Auditorii spun că, per ansamblu, planurile PAC nu sunt cu mult mai ambițioase în aspirațiile lor verzi.

Cu un buget de 378,5 miliarde de euro, PAC 2021-2027 își propune să asigure un sprijin pentru un venit echitabil al fermierilor, securitatea alimentară și mijloace de subzistență în zonele rurale. În același timp, PAC urmărește să protejeze mediul împotriva pagubelor și a schimbărilor climatice, care pot avea, la rândul lor, un impact direct asupra producției agricole (de exemplu, în urma unor fenomene meteorologice extreme).

„Politica Agricolă Comună are acum o arhitectură verde mai solidă. Totuși, nu vedem încă diferențe majore față de trecut în planurile întocmite de statele membre pentru agricultură. Concluzia noastră este că ambițiile UE pentru climă și mediu nu sunt susținute pe măsură la nivel național. În plus, lipsesc elemente care sunt esențiale pentru evaluarea performanței ecologice”, a declarat Nikolaos Milionis, membrul Curții responsabil de acest audit.

Pe de o parte, noua PAC a introdus mai multe condiții pentru a beneficia de subvenții de la UE. Pe de altă parte, ea a oferit statelor membre o mai mare flexibilitate în aplicarea anumitor reguli.

O noutate sunt eco-schemele, care recompensează practici agricole benefice pentru climă, mediu și bunăstarea animalelor.

Noua PAC a păstrat măsurile pentru dezvoltare rurală. Și eco-schemele, și măsurile de dezvoltare rurală vin la pachet cu cerința de a aloca un procentaj minim de fonduri pentru măsurile de mediu și climă. Vestea bună este că toate statele membre s-au achitat de această sarcină. Partea mai puțin strălucită este că planurile PAC nu sunt cu mult mai „verzi” decât în perioada precedentă. În plus, pentru că unele condiții nu mai sunt așa stricte (de exemplu, rotația culturilor pentru a îmbunătăți calitatea solului a devenit acum opțională), ca reacție la protestele fermierilor din mai 2024, impactul planurilor asupra mediului riscă să fie și mai redus.

Auditorii au constatat și că planurile PAC nu sunt bine aliniate la Pactul verde, deși vorbim aici de una dintre principalele politici ale UE pentru climă și mediu. Statele membre nu au nicio obligație să includă în planurile lor pentru agricultură contribuțiile estimate ale PAC la obiectivele fixate de Pactul verde.

Potrivit auditorilor, singurul aspect care poate fi măsurat este creșterea suprafeței de teren cultivat ecologic. Obiectivul pe care Pactul verde îl stabilește în acest sens pare însă foarte greu de atins. Analiza auditorilor arată că atingerea țintelor Pactului verde depinde în mare măsură de acțiuni în afara PAC.

Cadrul de monitorizare utilizat pentru evaluarea performanței ecologice a PAC a fost simplificat, recunosc auditorii, dar tot nu conține anumite elemente esențiale (de exemplu, rapoartele privind măsurile luate pentru a reduce emisiile nu ne spun dacă emisiile chiar au fost reduse). Auditorii recomandă deci un cadru mai solid, care să conțină obiective clare și indicatori de rezultat pentru a măsura progresele.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)