Sectorul bancar din România a rămas profitabil în contextul crizei pandemice, înregistrând un rezultat financiar net semnificativ de 8,3 miliarde de lei în anul 2021, pe seama reducerii cheltuielilor nete cu ajustările pentru pierderi așteptate din creditare, precum și a evoluției ascendente a profitului operațional, potrivit Raportului anual al Comitetului Național de Supraveghere Macroprudențială (CNSM) pe 2021, citat de Agerpres. Veniturile nete din dobânzi, componenta principală a veniturilor operaționale (65,8%), au înregistrat o dinamică pozitivă de circa 4% față de anul anterior în baza reluării activității de creditare și a creșterii ratelor de dobândă (care nu s-au translatat cu aceeași amploare pe partea de remunerare a depozitelor), se precizează în documentul citat.

Cheltuielile nete anuale cu ajustările pentru pierderi așteptate din creditare (1,3 miliarde lei) s-au redus cu 65,6% față de cele recunoscute în anul anterior, dinamica acestora fiind influențată pozitiv de revenirea economică.

„Comparativ cu anul 2020, s-au majorat atât profitul net (cu 64,6%), cât și indicatorii de profitabilitate: rentabilitatea economică - ROA (cu 0,4 puncte procentuale, până la 1,4%) și rentabilitatea financiară - ROE (cu 4,8 puncte procentuale, până la 13,4%). Polarizarea profitabilității s-a menținut, băncile de talie mare concentrând 87,1% din rezultatul financiar pozitiv agregat. Cota de piață a băncilor cu pierderi a înregistrat un minim istoric (0,9%). Indicatorul cost/venit s-a modificat nesemnificativ, până la 53,8% (menținându-se în intervalul cu risc mediu conform limitelor prudențiale ale ABE)”, se arată în Raport.

Pe de altă parte, documentul citat arată că riscurile și provocările generate, întreținute sau amplificate de criza pandemică nu au dispărut în anul 2021, o serie de vulnerabilități acumulându-se în această perioadă. Printre acestea se află calitatea activelor mai ales în ceea ce privește portofoliul pentru care s-a apelat la moratorii.

„Astfel, evoluțiile existente trebuie urmărite atât de instituțiile de credit, cât și de banca centrală, în vederea limitării posibilelor efecte negative în situația materializării riscurilor aferente: vulnerabilități privind calitatea activelor, mai ales din perspectiva portofoliului pentru care s-a apelat la moratorii; creșterea importantă a posibilelor pierderi aferente materializării riscului de rata dobânzii în condițiile deținerii unui volum mare de titluri de stat și ale creșterii ratelor de dobândă; eficiența operațională redusă (în special, a băncilor de talie mică); intensificarea riscului operațional (inclusiv din prisma riscului cibernetic) în contextul accelerării procesului de digitalizare pe fondul crizei pandemice, dar și al concurenței dinspre sectorul Fintech/BigTec”, se mai precizează în document.

Reprezentanții CNSM arată că pandemia COVID-19 a afectat fundamental modul în care oamenii își desfășurau activitățile cotidiene, în unele cazuri, ireversibil, iar unul dintre sectoarele care a trebuit să se adapteze rapid noilor provocări a fost cel bancar.

Într-un interval foarte scurt de timp, instituțiile de credit au fost nevoite să adopte modalitatea de lucru în regim de telemuncă pentru angajații ale căror atribuții puteau fi îndeplinite de acasă fără a necesita prezența fizică a acestora la locul de muncă. De asemenea, în cadrul sucursalelor, contactul cu publicul a fost limitat, acestea reorganizându-se în vederea conformării cu normele sanitare în vigoare, amintește CNSM.

Viteza de reacție a băncilor și măsurile extraordinare adoptate au permis acestor instituții să își continue operațiunile cu întreruperi minime și să își protejeze angajații și clienții de riscul de îmbolnăvire. Deși la momentul respectiv măsurile luate păreau să aibă un caracter temporar, unele dintre acestea s-au permanentizat și băncile au fost nevoite să își schimbe strategia de afaceri, astfel încât să se ajusteze la noile nevoi ale clienților și la condițiile din piață stimulate de pandemia COVID-19.

„Aceste procese de adaptare au necesitat investiții importante în digitalizarea produselor și serviciilor bancare. Conform unui chestionar BNR19, cheltuielile pentru digitalizare din perioada 2017-2020 s-au ridicat la circa 2,44 miliarde lei, în special pentru proiecte de inovație tehnologică, din care aproape trei sferturi au vizat relația cu clienții. Faptul că suma bugetată pentru anul 2021 s-a ridicat la aproape jumătate din cheltuielile cumulate în cei patru ani arată accelerarea procesului de digitalizare pe fondul crizei pandemice, dar și al concurenței dinspre sectorul Fintech/BigTech. În pofida acestor modificări privind digitalizarea bancară, dar ținând cont de faptul că în România există: (i) un decalaj mare între mediul urban și cel rural, (ii) un nivel de educație financiară redus, (iii) o tendință de îmbătrânire a populației (persoane cu abilități informatice scăzute), precum și (iv) cel mai redus grad de digitalizare21 al societății din UE, băncile vor păstra, cel mai probabil, un mix potrivit între serviciile digitale și consilierea cu prezență fizică în unitățile teritoriale pentru a răspunde cât mai bine cererii și așteptărilor clienți”, subliniază Raportul anual al CNSM.

Pe de altă parte, însă, având în vedere faptul că circa 70% din sectorul bancar românesc este deținut de bănci europene, avansul în digitalizare poate fi stimulat prin eforturile de eficientizare ale grupurilor-mamă europene, dar adaptate la piața locală.

În consecință, riscurile, din această perspectivă, sunt considerate mai reduse în România comparativ cu restul țărilor din UE, însă în perioada următoare este necesar un efort susținut din partea industriei bancare pentru dezvoltarea digitală de o manieră rezilientă în privința riscului operațional, arată sursa citată.

(Copyright foto: 123RF Stock Photo)