Publicarea documentului intitulat Raportul de ţară al României pentru 2016 a declanşat o serie de comentarii în presa autohtonă, lăsându-se impresia că avem de-a face cu o poziţie oficială a Comisiei Europene. Din păcate, ca în alte împrejurări, extragerea unor aprecieri dintr-un text relativ amplu a avut conotaţii specifice confruntărilor electorale. Omiterea unui anumit aspect s-a dovedit, şi în cazul dat, un procedeu manipulator. De aceea este bine, totdeauna, să mergem direct la sursă. Or, ce rezultă chiar din prima pagină a textului? Avem de-a face cu un „document de lucru al serviciilor Comisiei”, însoţit de precizarea foarte clară că respectivul document „nu constituie poziţia oficială a Comisiei şi nu aduce atingere unei astfel de poziţii”. Pentru o clarificare preliminară a celor interesaţi, redăm integral sinteza documentului.

Prezentul raport evaluează economia României prin prisma analizei anuale a creșterii pentru 2016 efectuate de Comisia Europeană, care a fost publicată la 26 noiembrie 2015. Analiza recomandă să se aibă în vedere trei priorități pentru politica economică și socială a UE în 2016: relansarea investițiilor, continuarea reformelor structurale menite să modernizeze economiile statelor membre și adoptarea unor politici bugetare responsabile. În același timp, Comisia a publicat Raportul privind mecanismul de alertă, care a inițiat cea de-a cincea rundă anuală a procedurii privind dezechilibrele macroeconomice. Raportul privind mecanismul de alertă a identificat România ca fiind o țară care necesită un alt bilanț aprofundat.

Creșterea economică a fost semnificativă în ultimii trei ani, aceasta lărgindu-și treptat baza. În urma crizei financiare din 2009, economia României s-a stabilizat cu sprijinul programelor de asistență financiară UE-FMI. Începând din 2013, aceasta s-a extins puternic, motoarele creșterii trecând, treptat, de la exporturile nete la cererea internă. Consumul privat și-a revenit la nivelul maxim de după 2008, pe fondul creșterii veniturilor disponibile ale gospodăriilor, fiind impulsionat de majorarea puternică a salariilor și de inflația negativă. Investițiile s-au redresat mai încet, însă s-au apropiat de ratele de creștere din perioada anterioară crizei. Pe de altă parte, cererea internă solidă încurajează importurile, însă deficitul de cont curent s-a mărit doar marginal în anul precedent, întrucât cotele de piață ale exporturilor au continuat să crească, în special în sectorul serviciilor. Se așteaptă ca stimulentele fiscale să impulsioneze creșterea peste potențial a PIB-ului real în perioada 2016-2017. Aceste măsuri, combinate cu accelerarea creșterii salariilor, vor adăuga și mai multă presiune asupra cererii interne, care este deja solidă. În același timp, măsurile de politică referitoare la partea de ofertă a economiei, cum ar fi investițiile în inovare și în infrastructură sau îmbunătățirile aduse mediului de afaceri și administrației publice, rămân limitate. Principala provocare va fi aceea de a asigura o creștere economică echilibrată și durabilă în viitor.

Piața forței de muncă se restrânge, pe fondul unei creșteri economice solide. Rata șomajului a fost în general stabilă, situându-se sub 7%, și se așteaptă ca aceasta să scadă într-o oarecare măsură în următorii doi ani. Rata de ocupare a forței de muncă a crescut și se preconizează că aceasta își va menține tendința ascendentă, creșterea concentrându-se în sectoarele cu o valoare adăugată ridicată. Cu toate acestea, emigrația puternică, inclusiv a lucrătorilor cu înaltă calificare, combinată cu îmbătrânirea populației, reprezintă o provocare pentru sprijinirea unei economii competitive. Reducerea din 2014 a contribuțiilor la sistemul de asigurări sociale a sprijinit limitarea, până acum, a costurilor unitare ale muncii, însă acestea pot să depășească productivitatea muncii în viitor, deoarece piața forței de muncă se restrânge.

Finanțele publice au fost stabile în 2015, dar se prevede o deteriorare a acestora ca urmare a creșterii cheltuielilor și a reducerii TVA și a altor taxe. România și-a atins, în 2014, obiectivul pe termen mediu, și anume un deficit de 1% din PIB în termeni structurali. În 2015, îmbunătățirea colectării impozitelor i-a permis României să își mențină obiectivul pe termen mediu, în pofida unor derapaje în materie de cheltuieli. Cu toate acestea, se preconizează că noile reduceri fiscale din 2016 și 2017, precum și creșterea salariilor din sectorul public vor majora deficitul la 3¾% din PIB până în 2017. Se așteaptă ca datoria publică să crească la peste 40% în aceeași perioadă.

Odată cu finalizarea programului de asistență financiară, încrederea pieței se va baza pe menținerea stabilității sectorului financiar și pe punerea în aplicare a unei politici bugetare și a unor reforme structurale durabile. Al treilea program consecutiv de asistență privind balanța de plăți pentru România (2013-2015) s-a încheiat în luna septembrie. Având în vedere plățile efectuate în cadrul primului program (2009-2011), România va face obiectul unei supravegheri post-program până în primăvara anului 2018, când se estimează că 70% din împrumutul acordat de Uniunea Europeană va fi rambursat. Menținerea unor condiții de piață favorabile și a unor perspective de creștere echilibrate, precum și promovarea unor rezultate pozitive pe plan social și pe piața muncii sunt corelate cu punerea în aplicare a unor reforme structurale pentru a îmbunătăți competitivitatea, ocuparea forței de muncă și coeziunea socială.

România a realizat progrese limitate în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări din 2015. Cel de-al treilea program de asistență financiară pentru balanța de plăți (2013-2015) s-a încheiat în septembrie 2015, fără a se fi finalizat bilanțul. România și-a menținut obiectivul pe termen mediu în 2015, dar se preconizează că se va abate în mod semnificativ de la acesta în 2016 și 2017. S-au realizat progrese limitate în domeniul respectării obligațiilor fiscale. Nu s-a înregistrat niciun progres în ceea ce privește egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și pentru femei. S-au realizat progrese limitate în privința asigurării faptului că Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă dispune de personalul adecvat, a consolidării măsurilor active de pe piața forței de muncă și a reducerii fenomenului de părăsire timpurie a școlii. S-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește furnizarea și calitatea educației și a îngrijirii pentru copiii preșcolari, în special pentru copiii în vârstă de peste 3 ani. S-au realizat progrese limitate în ceea ce privește îmbunătățirea stabilirii salariului minim și introducerea venitului minim de incluziune. Progresele înregistrate în urmărirea strategiei naționale în materie de sănătate pentru perioada 2014-2020 au fost mixte. S-au înaintat Parlamentului amendamente la proiectul de lege privind reformarea guvernanței corporative a întreprinderilor publice, dar acestea nu au fost încă supuse dezbaterii.

În ceea ce privește progresele realizate în atingerea obiectivelor naționale din cadrul Strategiei Europa 2020, România a obținut rezultate bune în următoarele domenii: emisii de gaze cu efect de seră, energii din surse regenerabile, eficiență energetică, învățământ terțiar, precum și în ceea ce privește reducerea numărului de persoane care sunt expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială. Este însă necesar să se depună mai multe eforturi în privința ratei de ocupare, a intensității cercetării și dezvoltării și a părăsirii timpurii a școlii.

Principalele constatări ale bilanțului aprofundat cuprinse în prezentul raport de țară și provocările conexe în materie de politică sunt următoarele:

♦ Vulnerabilitățile aferente poziției externe s-au redus în contextul unei creșteri economice puternice, iar economia României devine mai rezistentă. Acest fapt este confirmat de îmbunătățirea semnificativă, începând din 2012, a poziției investiționale internaționale nete, de reechilibrarea susținută a contului curent și de creșterile cotelor de piață ale exporturilor.

♦ Poziția investițională internațională netă urmează să se îmbunătățească în continuare. Pot apărea provocări în 2016 și 2017, cu accelerarea creșterii importurilor ca urmare a unei cereri interne sporite ca răspuns la stimulentele fiscale. Chiar și în acest caz, se preconizează însă că deficitul de cont curent va rămâne sub control, situându-se sub 3% din PIB. Competitivitatea prin costuri a fost restabilită în perioada de după 2010, dar pot reapărea presiuni în cazul în care accelerarea actuală a creșterii salariilor este susținută și depășește câștigurile în materie de productivitate. Consolidarea competitivității care nu se bazează pe costuri în vederea sprijinirii tranziției către o economie cu o valoare adăugată mai ridicată reprezintă o altă provocare.

♦ Riscurile generate de inițiativele legislative naționale care amenință stabilitatea sectorului financiar au crescut. O evaluare a bilanțului și un test de rezistență în sectorul asigurărilor au fost finalizate în iulie 2015. O evaluare a calității activelor și un test de rezistență au fost lansate în sectorul bancar. Printre alte eforturi de consolidare a încrederii în piață, au fost puse în aplicare măsuri eficace de reducere a creditelor neperformante. În pofida acestor evoluții pozitive și a prezenței unor rezerve de capital și de lichidități în ansamblu satisfăcătoare, unele inițiative legislative naționale ar putea spori vulnerabilitatea sectorului bancar. Deosebit de importante în acest context sunt hotărârile judecătorești pronunțate în ceea ce privește punerea în aplicare a legii privind clauzele contractuale abuzive („clauzele abuzive”) și a legii privind darea în plată. Aplicarea retroactivă a legii privind darea în plată pentru stocul existent de împrumuturi, astfel cum se prevede în forma actuală a acestei legi, poate constitui o provocare pentru mai multe instituții de credit și poate antrena, în viitor, o activitate de creditare mai redusă. Legea este încă în stadiu de proiect, întrucât a fost trimisă înapoi de către președinte Parlamentului spre reexaminare. Dacă va fi adoptată din nou de către Parlament în forma sa originară, legea privind darea în plată poate genera un risc sistemic pentru întregul sector bancar, cu riscuri pentru stabilitatea sectorului financiar și cu implicații asupra întregii economii.

♦ O politică bugetară expansionistă într-un mediu de creștere puternică reprezintă o sursă de îngrijorare. Creșterea economică puternică din 2015 a fost consolidată prin reduceri fiscale și creșteri salariale în sectorul public. Acestea au fost hotărâte în mod ad-hoc și au fost aprobate în afara procesului bugetar, fără a se prevedea finanțarea lor, conform legislației naționale. Noi măsuri bugetare expansioniste au intrat în vigoare din ianuarie 2016, mai multe fiind planificate pentru anul 2017. Se estimează că deficitul finanțelor publice va crește de peste trei ori ca procent din PIB în numai doi ani. Acest lucru subminează consolidarea bugetară care a fost realizată treptat în ultimii ani și indică faptul că nu s-a aplicat în mod eficace cadrul bugetar pentru a se asigura sustenabilitatea finanțelor publice. În același timp, creșterea potențială este limitată de planificarea și coordonarea ineficientă a investițiilor publice, de cea mai scăzută rată de absorbție a fondurilor UE, de un mediu de afaceri nefavorabil, de o intensitate scăzută a cercetării și dezvoltării și de reforme structurale prelungite, inclusiv în ceea ce privește întreprinderile de stat. Expansiunea bugetară, care stimulează în primul rând consumul intern în contextul unei creșteri economice deja solide, fără luarea unor măsuri suplimentare ce vizează oferta, ar putea antrena noi dezechilibre interne și externe.

Alte aspecte economice cruciale analizate în cadrul prezentului raport care semnalează existența unor provocări specifice pentru economia României sunt următoarele:

♦ Eficacitatea și eficiența administrației publice sunt limitate, iar mediul de afaceri s-a îmbunătățit foarte puțin. Gestionarea inconsecventă a resurselor umane și financiare diminuează capacitatea administrației publice de a elabora și de a pune în aplicare politicile în mod strategic și coordonat. În pofida faptului că au fost întreprinse măsuri importante de combatere a corupției, acest fenomen reprezintă în continuare o problemă sistemică. Independența sistemului judiciar și respectarea hotărârilor judecătorești se confruntă în continuare cu provocări. Complexitatea procedurilor administrative, volatilitatea politicilor fiscale și utilizarea pe scară largă a ordonanțelor de urgență ale guvernului creează incertitudine și îngreunează adoptarea deciziilor în materie de investiții. Accesul întreprinderilor mici și mijlocii la finanțare rămâne limitat. Rata mare de evaziune fiscală și munca fără forme legale reduc veniturile fiscale și denaturează economia. În ciuda faptului că s-au înregistrat unele progrese, sistemul de achiziții publice este în continuare ineficient.

♦ Condițiile de pe piața muncii au fost prielnice, însă persistă probleme de natură structurală. Rata șomajului este scăzută, iar rata ocupării forței de muncă a crescut, deși se situează încă sub media UE. Instituțiile de pe piața muncii, inclusiv dialogul social și serviciul public pentru ocuparea forței de muncă, nu funcționează în mod corespunzător. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă nu oferă încă servicii adaptate și personalizate, nici celor aflați în căutarea unui loc de muncă și nici angajatorilor. Grupurile vulnerabile au un acces limitat la piața forței de muncă. Procentul de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare se situează peste media UE, iar măsurile de sensibilizare adaptate menite să îi ajute să intre pe piața forței de muncă rămân limitate. Rata de părăsire timpurie a școlii este ridicată, în special în cazul romilor și al populației rurale. Programele de prevenire și de remediere sunt limitate. În ceea ce privește educația și formarea profesională, există în continuare probleme în materie de calitate, iar participarea la programele educaționale destinate adulților este foarte scăzută.

♦ Eficacitatea sistemului de protecție socială și a sistemului de sănătate este limitată. Nivelul sărăciei și al excluziunii sociale este printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, în special în rândul copiilor și al romilor. Transferurile sociale au un impact limitat asupra reducerii sărăciei, iar prestarea de servicii sociale este insuficientă. Gradul scăzut de adecvare a prestațiilor sociale este obstrucționat și de lipsa unui mecanism de ajustare coerent. Progresele înregistrate în ceea ce privește activarea și integrarea pe piața muncii a beneficiarilor de asistență socială au fost limitate. Nu s-a reușit încă egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și pentru femei. Rezultatele în materie de sănătate rămân nesatisfăcătoare, ca urmare a accesului limitat la serviciile de asistență medicală, a utilizării ineficiente a resurselor publice și a corupției larg răspândite. Plățile informale reprezintă o practică răspândită și există o dependență excesivă de serviciile medicale spitalicești.

♦ Zonele rurale se confruntă cu provocări specifice, cum ar fi utilizarea foarte deficitară a capitalului uman și existența unor „insule” de sărăcie și de excluziune socială adânc înrădăcinate. Agricultura, care este ocupația tipică în zonele rurale, reprezintă 29% din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5% din PIB. O mare parte din forța de muncă rurală lucrează în agricultura de subzistență sau de semisubzistență, asociată cu munca informală sau cu munca familială neremunerată, cu o productivitate scăzută și cu sărăcia. Zonele rurale se confruntă cu o multitudine de dificultăți legate de educație, sănătate, incluziune socială, infrastructura de bază, diversificarea locurilor de muncă, emigrație și îmbătrânirea populației.