Dacă ar fi să ne orientăm după locul pe care unele știri îl ocupă în mass-media autohtonă, calificativele date de principalele agenții internaționale de rating diverselor sectoare ale economiei românești nu fac obiectul unor preocupări majore. În cazul în care mai apar, din când în când, unele comentarii firave, accentul este pus pe semnalarea unor aspecte negative și pe avertismentele date explicit sau implicit de respectivele agenții.

În circumstanțele evocate, apare firesc o întrebare: întrucât avem de-a face cu informații care au intrat în sfera obișnuitului, în condițiile în care rămâne valabilă ideea că, în presă, „o știre bună este numai știrea rea” (în sensul consemnării a ceea ce este negativ), de ce să acordăm atenție faptului că agențiile de rating Moody's și Standard & Poor's apreciază drept robustă creșterea economiei românești, anticipând, pentru acest an, un spor de PIB de 4,2% și, respectiv, 4%? Pentru perioada următoare se estimează, la unison, o creștere de 3,5%.

Aceste estimări au fost, de regulă, eludate, accentul punându-se pe semnalarea unor dezechilibre macroeconomice. Bineînțeles, sesizând o omisiune de genul celei enunțate, n-am de gând să mă refer la calitatea actului jurnalistic. În definitiv, fiecare publicație își alege liber modalitățile de expresie. În cazul de față este vorba, înainte de toate, despre necesitatea unei analize serioase, cu componenta ei contabilă de neînlocuit, cea a modului în care este percepută starea economiei românești în prezent pentru a se fundamenta prognozele pe termen scurt, mediu și lung.

Când, în 2017, ritmul de creștere a PIB a fost considerat de unii analiști drept „periculos”, deoarece era peste potențialul real al economiei noastre naționale, se auzeau voci (analize) care avertizau că avem de-a face cu multe riscuri reale, focalizate pe acumularea elementelor specifice unei crize inevitabile.

În definitiv, de ce este importantă identificarea PIB-ului potențial? Din păcate, chiar definiția acestui indicator suferă, uneori, din pricina formulărilor mult prea complicate. Nu este cazul. PIB-ul potențial nu este altceva decât o expresie a zicalei potrivit căreia „nu este bine să te întinzi mai mult decât te ține plapuma”. Adică, este vorba despre cel mai înalt nivel dincolo de care apar dezechilibre macroeconomice, nu în ultimul rând în creșterea amenințătoare a ratei inflației, cu efectele bine cunoscute, în primul rând, asupra nivelului de trai al populației.

Nu sunt puțini cei care au calculat PIB-ul potențial al României. Metodologia este relativ complicată. Deci, nu are rost să o prezentăm în spațiul limitat al comentariului de față. Interesează rezultatul. Nivelul minim este de 4%, iar cel maxim de 5,5%. În această marjă, evaluările (anticipările, de fapt) pot fi luate în considerare, cu toată seriozitatea, inclusiv în ceea ce privește deficitul bugetar raportat la PIB.

Revenind la evaluările macroeconomice legate de PIB-ul potențial, se cuvine a remarca și faptul indubitabil reprezentat de ponderea relativ mare a consumului în rândul factorilor creșterii economice și ponderii reduse, a investițiilor în contextul dat. Acestea sunt realități care nu pot fi negate decât prin asumarea riscului de a deforma grav realitățile economico-sociale din țara noastră.

Există suficiente temeiuri pentru a manifesta maximum de realism în legătură cu stările de fapt din economia noastră națională, iar din această perspectivă sunt contraindicate abordările marcate de o emotivitate exagerată. Dispunem, din fericire, de suficiente date statistice verificate și supra-verificate pentru a efectua analize în adevăratul sens al cuvântului. Bineînțeles, managerii, întreprinzătorii au învățat să facă distincția între interpretările obiective ale ratingurilor acordate de agențiile internaționale de specialitate și interpretările autohtone partizane din multe unghiuri de vedere. Când, în trimestrul al II-lea din acest an, economia românească s-a situat pe locul al doilea în Uniunea Europeană la sporul de PIB, ne explicăm de ce Moody's a îmbunătățit ratingul țării noastre, pe anumite domenii, dar și pe ansamblu. O percepție corectă a faptelor nu este numai o virtute profesională, ci și o obligație de prim ordin.